Alina Radu

«Alo, e drept? S–a insurat Tarlev cu una tanara? Cu o artista, cu o gimnasta?» — sunau ieri telefoanele. «E drept ca Putin s–a insurat cu gimnasta?» — ii striga un coleg intrebarea lui Nicolae Negru pe coridoarele Casei Presei.

S–ar parea ca lumea are o singura grija: inaltii demnitari si relatia lor cu fetele tinere. N–are importanta daca in aceasta grabita livrare de zvonuri sunt incurcati presedintii, si daca nevasta lui Tarlev ar putea auzi minciunile si le–ar lua de bune. De fapt, orice presedinte sau premier ar fi bucuros si flatat de asemenea zvonuri, chiar si false. Nu doar pentru ca asta aduce, intr–un fel, o recunoastere colectiva a virilitatii lor. Ci pentru ca poporul nu mai are probleme, nu mai trage foame, nu mai sufera de saracie, de somaj, de crime nepedepsite si de injustitie. Poporul e fericit, are de toate si se gandeste doar la fermoarele demnitarilor.

Acest numar al Ziarului de Garda e facut in exclusivitate de tineri. Sunt fragezi, sinceri, deschisi, inteligenti, visatori. Varsta medie a autorilor tuturor articolelor este de 22 de ani. Dar stiti care e varsta medie a eroilor articolelor lor? Peste 60 de ani. Eroii lor sunt detinuti, ex–detinuti, deportati, alienati, criminali sau victime ale crimelor, pensionari si copii orfani. Am privit deseori impreuna la ziarul pe care il facem. Au tot zis ei ca Ziarul de Garda este apasator, ca o povara necesara dar greu de dus, cu adevaruri si cazuri care iti indoaie coloana si iti apleaca capul. I–am rugat intotdeauna sa ne ajute sa echilibram lucrurile, sa scriem despre oameni veseli si despre fericire.

Saptamana trecuta, Anastasia Nani a mers la Cahul. A vorbit cu oamenii. Desigur ca toti erau batrani si toti au plans despre copiii plecati in strainatate. A revenit la redactie plina de «teme proaspete»: o biserica devastata, icoane sfaramate, crestini umiliti, oameni saraciti, o maica abuzata, un preot intimidat. Am intrebat–o ce bucurii a gasit pe acolo? N–a avut cum, caci a muscat–o si un caine, si se facuse deja noapte, dar fericirea nu se vedea. Diana Railean n–a plecat departe in aceste zile. Venise fratele ei din strainatate si a vrut sa il vada. Dar a lucrat la un text «optimist» — despre copiii parintilor divortati din cauza migratiei. Si Veronica Russu a «pandit» imagini pozitive: a stat de vorba cu disidentul Gheorghe Briceag si a cautat crematoriile din spitale. Aurica Guzun a mers la Valea Morilor cea moarta, iar Natalia Severin a fost prin sali de judecata. Nicolae Cuschevici a fost admis doar pana in pragul Armatei Nationale, iar Svetlana Panta a ascultat victimele privatizarilor post–sovietice.

Nu a iesit nici de aceasta data sa schimbam aspectul acestui ziar. Nu pot tinerii nostri, atat de sinceri, deschisi, inteligenti si corecti, sa scrie despre zvonuri si despre fermoare. Nu pot inchide usa in fata batranilor si umilitilor care ne trec pragul, nu le pot ascunde scrisorile. Nu pot sa taca.