Ziua de 19 martie 2008 a fost trista, mai ales privita prin geamul Casei Presei. De pe la 9, oameni cu flori au prins a se aduna in fata Palatului National, in asteptarea lui Mihai Dolgan. Lume buna, inteligenta, speciala. Artisti, scriitori, compozitori, floarea intelectualitatii basarabene, furnica prin fata Palatului, pe sub coastele Guvernului. Au aparut siruri de politisti si masini cu girofare. Fortele de ordine sunt indispensabile acolo unde sunt macar 3 scriitori si 2 cantareti.

Pe la posturile de radio se tot vorbea de «Noroc». M–am mirat sa aud chiar la Radio Moldova evocandu–se ca Mihai Dolgan a copilarit intr–o baraca din Siberia, unde a fost deportat cu familia sa. Priveam prin geam. Dna Silvia Gangan abia isi ducea florile. E un deceniu de cand lupta prin judecata sa isi reabiliteze parintii, deportati in Siberia de sovietici, deposedati de tot ce aveau si trecuti in lista dusmanilor poporului. Lumea nu o mai observa pe dna Silvia, dar o vedea pe mama lui Dolgan.

Mama maestrului era ca o umbra a lui Mihai. Siberia a revenit peste ea cu tot frigul pamantului. Iernile sovietice au fost cu toatele mai blande decat ziua de primavara 19 martie 2008. Acolo, in baraca, Mihai, copilul ei, canta si frigul nu mai conta. Ieri, insa, sub coastele Guvernului comunist, fiul ei, norocul ei, tacea.

Multimea, tot oameni inteligenti, descinsi din generatii de intelectuali deportati, faceau coada la usa Palatului. Se intra greu, caci oameni erau multi si se comportau cu demnitate. Prin usa laterala, fara a sta la coada, a intrat cabinetul de ministri, in frunte cu Vasile Tarlev.

Tarlev nu se grabea nicaieri, de 32 min. nu mai era prim–ministru. Era ca si un om de rand, egal, intr–un fel, cu oamenii de rand, veniti sa–l aplaude pe maestru. Dar atat omul de rand, Tarlev, cat si ministrii de ieri sau prim–ministrii de azi, s–au ferit de multimea deportata langa usa inchisa de la intrarea din fata Palatului si au ales din nou usa laterala.

Tarlev n–a dovedit nici ieri ca are vointa politica sau curaj civic. El a trecut rece pe langa mama deportata a lui Mihai Dolgan. Ceilalti guvernanti au privit rece spre usa centrala, langa care abia isi tinea florile Silvia Gangan.

Vasile Tarlev a deservit cu sarguinta un Guvern comunist nereabilitat. Comunistii sunt autorii deportarilor. Victimele deportarilor nu au mai fost reabilitate, de aceea comunistii raman blestemati.

Pe 19 martie, multimea l–a aplaudat frenetic pe Mihai Dolgan, care iesea pe usa centrala a Palatului. Fiecare om prezent i–ar fi dat cu drag o zi sau o luna din viata sa, ca sa il mai aiba pe maestru cu «Noroc» langa ei. In acelasi timp, omul de rand Vasile Tarlev iesea tacut pe usa laterala a Palatului, ca dintr–o baraca, purtand la piept cea mai inalta distinctie oficiala — Ordinul Republicii.

Alina Radu