In Republica Moldova exista un fel unic de cetateni, care au si ei, ca toti oamenii de pe globul pamantesc doua maini, doua picioare, o inima si un creier, la fel ca toti ei respira, aspira, privesc, gandesc, doresc, viseaza si cred. Ei au identitate, traiesc in cupluri, nasc si cresc copii, muncesc in diferite domenii, sunt stiutori de carte, deseori religiosi, uneori uniti, uneori dispersati, iar de vreo 8 ani — cam disperati. Problema e ca acesti oameni, nimeni nu stie exact cati sunt la numar, sunt aprezidentiali. De ei s–a dezis public presedintele R. Moldova, chiar daca toti acesti oameni s–au nascut pe acest teritoriu si nu si–au schimbat niciodata viza de resedinta, nici pana la Voronin, nici cu Voronin, deci nu pot in nici un fel juridic sa apartina altui teritoriu, dar garantul Constitutiei a spus raspicat si tare ca nu este presedintele lor.

Acesti oameni, care nu si–au schimbat niciodata viza de resedinta, s–au nascut, totusi, in dependenta de anul nasterii, in diferite state. Unii s–au nascut in Romania, pana la 1940, si sunt acum in varsta si bolnavi de injustitia stramutarii lor identitare care nu a mai fost reparata. Altii s–au nascut in uniunea sovietica, dar din parinti romani, si poarta si ei in suflet o drama identitara nerezolvata legal. Altii, sunt adolescenti, nascuti in Republica Moldova, din parinti nascuti in uniunea sovietica si din bunei nascuti in Romania. Acestia si–au petrecut copilaria pe la mitingurile din Piata Marii Adunari Nationale, si isi impart perioada scolara in doua: pana la introducerea obligatorie a limbii ruse in scoli si dupa asta.

Aceasta multime de oameni (nimeni nu i–a numarat, dar la Marea Adunare Nationala din 1989 erau foarte multi) este scoasa de ceva vreme in afara actului de mila prezidentiala. Asa cum acestia au cap pe umeri si maini si picioare, s–ar fi descurcat. Dar apresedintele lor a decis ca atitudinea sa apopulara e insuficienta si a mers mai departe. El a decis ca trebuie sa lupte cu aprezidentialii in fiecare zi, pe toate caile posibile, facand uz de toate institutiile si mecanismele statale.

Mai intai s–a facut curatenie in institutiile de stat — cine detine acte ca ar fi roman, e curatit din actele de personal. Apoi s–a facut curatenie prin biserici, prin inchiderea Bisericii (asta dupa ce Biserica a fost construita pe locul de pe care a fost demolata de comunistii cei dintai), fie prin deportarea preotului. Apoi s–a facut ordine cu bradul. Cu ceva timp mai inainte se facuse ordine si in scoli, limba romana fusese eliminata de pe frontispiciile institutiilor de invatamant. Si cu istoria s–au ordonat lucrurile, cartile de istorie fiind rescrise. Si multe altele, imposibil de le enumerat. Suparat pe lipsa de eficienta a tuturor acestor actiuni, apresedintele le–a declarat in cadrul conferintei sale de presa de la finele anului trecut: «Eu nu sunt presedintele romanilor din Republica Moldova!».

Lupta continua. Acum aSISul are ordin sa urmareasca ziarele si politicienii din Moldova, care critica apresedintele. Si Guvernul are obligatii din aceasta serie. In tot acest zbucium aguvernantii au uitat de un lucru esential: poporul lor, cel care i–a ales, e dat uitarii in ghiarele sfasietoare ale preturilor, in sanul acestei mari saracii care se numeste Moldova prezidentiala.

Alina Radu