Pentru a ajunge din Chisinau la Odesa, trebuie sa traversezi si autoproclamata republica nistreana, cu vamile ei autoproclamate, cu graniceri si vamesi autoproclamati. De controlul vamal sunt scutiti toti, cu exceptia cetatenilor R. Moldova, care sunt obligati sa se inregistreze la vama si sa primeasca, dupa ce au platit opt lei, un talon de trecere. In caz contrar, la intoarcere, risti sa platesi o amenda de cel putin 50 de ruble (aproximativ 70 de lei). Pedeapsa pentru ca esti din dreapta si nu din stanga Nistrului.

Multi incearca sa–i faca pe smecherii si sa traverseze vama de la Nistru nu cu buletinul de identitate, ci cu pasaportul albastru, in care nu este indicata viza de resedinta. Dar vamesii sunt «dresati» deja, ei stiu cum sa actioneze in astfel de cazuri.

Examen la vama. Intrebari dintre cele mai diferite. Testarilor sunt supusi toti cei care incearca sa treaca vama nistreana cu pasaport strain. Uneori chiar, fiind de prin partea locului, risti sa nu sustii examenul si sa fii trimis inapoi. Totusi, cu putin noroc, calatoria continua.

Primul oras dupa vama este Tighina. Daca va amintiti cum aratau orasele in perioada sovietica sau le–ati vazut prin filmele vechi rusesti, va puteti imagina cu usurinta cum arata Tighina astazi. Totul miroase a comunism, in special inscriptiile de culoare rosie, pe garduri.

Urmatorul oras pe traseul Chisinau–Odesa este Tiraspolul, vestit in zona pentru cea mai buna «carne vie», adica pentru cele mai «alese» prostituate. Acestea nu pot fi procurate cu un suvoric (rubla transnistreana), spun trecatorii. Am vazut si eu vestita «stometrovca». Pe o distanta de o suta de metri stau doamne, domnisoare si copile care te intampina cu aceeasi fraza: «Vseo za vasi denighi!»

«Taxele» cerute de fete difera de la una la alta, la fel ca si taxele cerute de vamesii care stau la trecerea cu Ucraina. Odata am achitat 20 de ruble, apoi 30, de data aceasta mi–a cerut 25 de «suvorici». Cand am intrebat pentru ce achit acesti bani, vamesul Vasile, astfel s–a prezentat, mi–a raspuns la fel de simplu ca si vamesii precedenti: «Pentru ca esti din Republica Moldova». I–am dat 20 de ruble, deoarece mai multi bani nu aveam si acesta, fara sa–mi dea vreun bon, a luat banii si mi–a permis sa trec. Am cerut un document care ar confirma aceasta plata, ca sa pot trece inapoi. «Nu–i nimic, am sa te tin minte,» mi–a zis Vasile.

In final, dupa numeroase testari, examene, achitarea diferitor amenzi inexplicabile pe la toate posturile vamale, m–am vazut la Odesa, in piata de vanzari angro «Kilometrul 7», o piata in care gasesti nu doar marfa angro, ci si cetateni de–ai nostri, angro, supraincarcati de haine cu etichete «Made in China». E dificil sa fii cetatean al R. Moldova. Atat acasa, cat si peste hotare.

Svetlana Panta