Nr. 160 (20 decembrie 2007)


 Editorial

Scrisori de Craciun
Nelinistea si regretul despartirilor haulesc prin casele basarabenilor. Desi e ajun de Craciun, sarbatoarea aduce prea putina liniste prin casele noastre. Continuare 

Cu «pofta–n cui» pe masa
Pentru cei mai multi dintre cetatenii de la noi, produsele alimentare de care au nevoie pentru a pregati o masa de Craciun sau de Revelion sunt prea scumpe, ei fiind prea saraci pentru a si le permite. Continuare 

Epidemia indiferentei in R. Moldova
Indiferent in raport cu viata politica si economica, indiferent fata de viata culturala, indiferent fata de viata… Continuare 

Cel mai trist aeroport
din lume
Ora 9.30.  In Aeroportul Chisinau se anunta sosirea avionului de la Roma. Ochii atintiti asupra ecranului se indreapta catre portile din aeroport, care se inchid si se deschid ca la Surprize, Surprize. Continuare 

Inima ascunsa
Inima Mariei s–a strans inca o data, tare de tot, de parca cineva ar fi tras in sufletul ei o cortina de fier. Totul s–a sfarsit Continuare 

Cel mai trist aeroport din lume

Ora 9.30.  In Aeroportul Chisinau se anunta sosirea avionului de la Roma. Ochii atintiti asupra ecranului se indreapta catre portile din aeroport, care se inchid si se deschid ca la Surprize, Surprize. Gatiti ca de sarbatoare, femeile cu basmale multicolore pe cap si barbatii cu sacouri purtate doar cu ocazii speciale, veniti de la Drochia sau Cahul si care au umplut sala de asteptare de mai mult timp, s–au ghemuit cu totii in fata ofiterului Politiei de frontiera. Nerabdatori, dar cuminti, tinand de manuta nepoteii care, la randul lor, au importanta misiune de a tine cu grija buchetul de garoafe sau gherghine, asteapta sa se deschida portile de la controlul vamal. Peste jumatate de ora, incep sa iasa primii pasageri. Lacrimi, imbratisari, emotii… Toate la un loc adunate in Aeroportul Chisinau.

Bucuresti, Kiev, Londra, Paris, Viena, Houston, New York, Seattle, Anchorage… Nicaieri in lume nu mai gasesti un aeroport atat de mic, dar unde se varsa atat de multe lacrimi ca in Aeroportul Chisinau. De cand a inceput valul plecarilor la munca peste hotare, sarbatorile de iarna ne conving, in fiecare an, ca acesta este cel mai trist loc din lume.

Aici, de multe ori, mamele abia sosite din Italia realizeaza ca feciorii, Ionel sau Petrica, nu mai sunt ca acum trei ani. Iar Ionel sau Petrica, la randul lor, urmeaza sa–si intalneasca noul tata, italian, care nu seamana deloc cu barbatii din satul bunicilor.

Nici matusa Elena de la Balti, care a asteptat–o timp de patru ani pe Maria, fiica sa, nu–si poate potoli plansul. Maria a plecat de acasa pe cand era tanara si frumoasa. A revenit altfel… Si Maria nu–si poate retine lacrimile, pentru ca acum trei ani, mama sa nu avea decat cateva fire de par incaruntite. Acum nu doar parul ii tradeaza cei patru ani de nopti nedormite, ci si ochii atacati de riduri.

O femeie trecuta de 30 de ani se arunca in bratele unui barbat. Cocheta, isi sterge lacrimile cu o batista brodata. Pe el, insa, cei doi ani cat ea s–a aflat in Italia nu l–au schimbat prea mult. Este imbracat la fel ca barbatii din satul bunicilor lui Ionel sau al lui Petrica.

Anastasia NANI


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Adresa redactiei: str. Puskin, nr. 22, bir. 449, 451, Chisinau
Tel: (+373 22) 23–44–38
ziaruldegarda@yahoo.com