(Ai grija, a strigat cineva, sa nu uiti, Ion Ciocanu a spus cel mai bine despre Romanciuc: «o inima ce rade si plange in cuvinte…» )

De la multimea de oameni, prieteni, colegi, rude si copii, veniti pe 17 decembrie sa imparta bucuria unei aniversari cu Vasile Romanciuc, am cules metafore multe si tari amestecate cu imaginea poetului. Fraza din titlu apartine ziaristului Dinu Mihail! Am considerat ca merita a fi pusa in capul mesei, la sarbatoarea Poetului!

Iurie Barsa, directorul Editurii Arc, a declarat sus si tare ca Vasile Romanciuc este de o modestie rara, cu mult bun simt.

Arcadie Suceveanu a marturisit celor din sala, dar si pentru ascultatorii postului de radio «Vocea Basarabiei» ca «Vasile se prezinta la acest test cu cititorii cu o imagine foarte cunoscuta in poezia romaneasca, datorita limpezimii si autenticitatii versurilor sale. Este un poet cu o voce morala limpede, care apeleaza la simbolurile poeziei traditionaliste: casa, iubirea de tara, graiul, mama, spatiul natal, refuzul macularii sufletului. Ca expresie, este un poet eminamente modern. Si in ultimele poezii, chiar un postmodern prin ironia pe care o cultiva pentru a contura portretul timpurilor controversate, dramatice, grotesti pe care le traim.

Mimoza si otelul de Damask este sensibil precum mimoza si, in acelasi timp, dur ca si otelul de Damasc, metal din care se fac cutite si sabii. In functie de stari si situatii, este subtil, delicat, dar poate fi si dur, consecvent in optiunile sale morale. Acesta e poetul care isi prinde flori si fulgere la butoniera».

Alte creionari la portretul Poetului, precise si sincere, sunt cele realizate de Ion Hadarca, Iulian Filip, Gheorghe Prini, Mircea Ciobanu si Spiridon Vangheli. Toti au cules doar «nestemate din gradina cuvintelor», intru a–i exprima pretuirea ca le ofera un model de poezie cu voce morala.

Larisa Turea il considera prieten de copilarie si il admira pentru statornicia sentimentelor. «Nu s–a lasat prada ispitei ca altii, a stiut sa fie constant in sentimente. Este si un textier celebru, versurile "busuioc la nastere, busuioc la moarte" sunt ca si proverbele. Si alte texte, la fel de reusite!»

Andrei Turcanu imi povesteste ca, la anul intai, a locuit intr–o odaie de camin cu Vasile Romanciuc, Nicolae Dabija si Ion Vicol. Andrei zambeste in felul sau inconfundabil si zice: «Atunci nimerisem printre poeti, ca eu, venit de la tara, eram inca foarte tanar, iar ei aveau deja experienta, stiau ce–i un Poet. Locuisera in casa la Petru Zadnipru. Mai tarziu, Nicolae Dabija era un fel de Eminescu, iar Vasile era Alecsandri! Dar, cel mai interesant, cu asta am vrut sa incep, vezi sa nu uiti sa–i spui intamplarea, o sa–i placa. La o lectie, le citesc studentilor mei poezia "Busuioc":
Floare de tristete,
Floare de noroc…
Viata noastra toata,
Doamne, cum incape
Intre doua fire
Mici de busuioc.
Ii intreb pe studentii de la Facultatea de filologie a Universitatii "Ion Creanga" cine–i autorul, ale cui sunt versurile. Au luat apa in gura. Tacere adanca, apoi, se aude o voce raspicata: «Asta–i poezie folclorica, dom' profesor, n–are autor!»

La inceput de decembrie veniseram la Leordoaia, un satuc romanesc din inima Codrilor, cu o scoala in care studiaza 57 de copii. Le–am adus daruri de la Mos Craciun. Dorina Strajescu, directoarea, ne–a invitat sa trecem in casa mare, o sala de clasa din cele doua, cate are scoala din Leordoaia, impodobita cu gutuie, covor si Icoana. Cand am intrat, Dorina Strajescu a spus: «Acum copiii o sa cante despre durerea lor». 57 de voci sfasietoare murmurau: «Busuioc la nastere, busuioc la moarte…».

In incheiere, subliniez ca medalionul literar «Poetul intr–un timp fara nume», consacrat scriitorului Vasile Romanciuc cu ocazia implinirii a 60 de ani, a avut loc pe 17 decembrie, in incinta filialei Bibliotecii Nationale pentru copii «Ion Creanga». Moderatorul evenimentului a fost Arcadie Suceveanu. Noile volume ale poetului «Olimpul de plastic» ( Editura «Prut International») si «Recitirea proverbelor" (Editura «Stiinta») au fost prezentate de Ion Hadarca si Iulian Filip. Tot in cadrul Medalionului a fost lansata si o pagina web–biobibliografie «Vasile Romanciuc», alcatuitor Elena Cugut. Momentele muzicale cu Mihai Ciobanu, Victor Buruiana si Cezara Elena au inseninat sufletul poetului.

Vreau sa–l intreb pe Vasile daca florile, oamenii, cuvantul sincer, copiii i–au spulberat starea dintre «doua anotimpuri».

Antonina SARBU