Nr. 160 (20 decembrie 2007)


 Editorial

Scrisori de Craciun
Nelinistea si regretul despartirilor haulesc prin casele basarabenilor. Desi e ajun de Craciun, sarbatoarea aduce prea putina liniste prin casele noastre. Continuare 

Cu «pofta–n cui» pe masa
Pentru cei mai multi dintre cetatenii de la noi, produsele alimentare de care au nevoie pentru a pregati o masa de Craciun sau de Revelion sunt prea scumpe, ei fiind prea saraci pentru a si le permite. Continuare 

Epidemia indiferentei in R. Moldova
Indiferent in raport cu viata politica si economica, indiferent fata de viata culturala, indiferent fata de viata… Continuare 

Cel mai trist aeroport
din lume
Ora 9.30.  In Aeroportul Chisinau se anunta sosirea avionului de la Roma. Ochii atintiti asupra ecranului se indreapta catre portile din aeroport, care se inchid si se deschid ca la Surprize, Surprize. Continuare 

Inima ascunsa
Inima Mariei s–a strans inca o data, tare de tot, de parca cineva ar fi tras in sufletul ei o cortina de fier. Totul s–a sfarsit Continuare 

Epidemia indiferentei in R. Moldova

Indiferent in raport cu viata politica si economica, indiferent fata de viata culturala, indiferent fata de viata… Se pare ca asa sunt cei mai multi dintre noi.

Daca pana nu demult consideram ca suntem un popor omenos, astazi incep sa am mari indoieli in acest sens.

Fericita ca vom avea parte de un Craciun cu multa zapada, ma plimbam pe strazile Chisinaului. In fata mea mergea vesel un tanar. Intr–o clipa, el a privit spre cer. Admira fulgii, m–am gandit, pasind mai departe pe urmele proaspete ale baiatului. Sub ochii mei, insa, tanarul a cazut pe zapada moale. E beat, mi–a trecut prin cap.

Speriata, m–am ferit de tanarul care parea neinsufletit si am mers indiferenta mai departe. La doar cativa pasi, m–am intors. Tanarul se zbatea in convulsii. Mainile si picioarele i se rasucisera, iar zapada de sub cap se topise de saliva ce–i izbucnea din gura. Am inteles ca e bolnav.

Ajutor! Niciun trecator nu a reactionat la chemarile mele. Toti treceau grabiti sau indiferenti. Peste vreo cinci minute, s–a oprit un automobil. Soferul, fara a deschide portiera , mi–a strigat:"Lasa–l in plata lui Dumnezeu. Sa stie alta data cat sa bea!"

Disperata, am sunat la ambulanta. Linistea era sparta de strigatele mele de ajutor, iar baiatul continua sa se zbata, strivind suprafata neteda a zapezii, care–l acoperea putin cate putin.

Artiom! Acesta e fratele meu Artiom! a strigat o fetita si s–a apropiat grabita de corpul rasucit al tanarului. Sufera de epilepsie. Are boala neagra! mi–a explicat adolescenta. Peste putin timp, a venit si ambulanta.

Pe zapada nu a ramas decat forma corpului tanarului care, ceva timp in urma, se zbatea in nestire. Urma sa semana foarte bine cu forma R. Moldova pe harta politica a lumii.

E ca un strugure de poama! — spun strainii.

E ca o urma lasata pe suprafata neteda a zapezii de corpul rasucit de durere al unui tanar epileptic! — voi spune eu despre tara mea, R. Moldova, a carei populatie, speriata ca nu vede nici un ajutor de nicaieri, devine tot mai indiferenta in raport cu tot ce se intampla in jurul ei.

Svetlana PANTA


Ziarul de Garda
ATENTIE! Versiunea electronica a Ziarului de Garda nu contine toate materialele aparute in editia tiparita.
Adresa redactiei: str. Puskin, nr. 22, bir. 449, 451, Chisinau
Tel: (+373 22) 23–44–38
ziaruldegarda@yahoo.com