Copiii luati de la parinti prin judecata, copiii persoanelor lipsitre de drepturi parintesti, ai parintilor bolnavi psihic, inapti de munca sau plecati peste hotare, copiii aflati sub tutela, cei abandonati, cei cu statut de orfan sau chiar orfani… Dupa aceste criterii sunt impartiti copiii din internate.

La Falesti, in Internatul pentru copii orfani si ramasi fara tutela parintilor, se afla relativ putini orfani, majoritatea fiind copii cu statut de orfan, adica dintre acei care, desi au parinti, au fost abandonati, motivul fiind plecarea peste hotare. Altii sufera de boli psihice sau sunt vulnerabili.

Acum un an, in acest internat erau 293 de copii. In 2007, numarul copiilor institutionalizati aici s–a redus pana la 222. Aceasta descrestere insa nu este un semn ca cetatenii nostri au avut mila si au infiat copii abandonati. 20 de copii care au invatat la scoala internat din Falesti, unde au si locuit pana la varsta de 16 ani, au plecat dupa absolvirea gimnaziului. Alti 10 copii sunt la colegii, unul — la liceu, 7 — la scoli profesionale, iar 2 s–au angajat in campul muncii. O fetita s–a casatorit si a plecat in Rusia. 42 de copii au fost reintegrati in familiile lor biologice. 7 copii abandonati au fost adoptati de parinti straini, persoane venite din alte tari pentru a «lua de suflet» un copil lasat de parinti. Patru copii sunt in SUA si trei in Italia.

In SUA e super

Ultimul caz de adoptie internationala din acest internat a avut loc acum jumatate de an. O familie de baptisti din SUA a infiat 4 frati: Mariana, Gheorghe, Trofim si Maxim, fratele mai mare avand 16 ani, iar cel mai mic — 8 anisori.

«Recent am primit o scrisoare de la ei. Spun ca sunt cu adevarat fericiti. Au invatat limba si pot comunica cu parintii lor si cu cei trei frati americani, care i–au primit ca pe niste adevarati membri ai familiei lor. Acum sunt sapte frati. Au mama si tata. Sunt o familie adevarata», constata Vasile Arpentin, directorul internatului.

Cum s–au intalnit copiii abandonati din R. Moldova cu viitorii lor parinti din SUA? Internatul are o tabara. In fiecare vara, acolo se odihnesc copii lipsiti de grija parinteasca. Voluntari din diverse tari, reprezentanti ai unor comunitati religioase, inclusiv din SUA, vin la noi pentru a oferi ajutor copiilor: cadouri de Anul Nou, de Paste si de alte sarbatori, haine, produse alimentare etc. Vara, voluntarii straini sunt antrenati in organizarea diferitelor jocuri in taberele pentru copii orfani. In astfel de imprejurari au facut cunostinta fratii Cucos cu viitorea lor familie. In scurt timp, cei patru frati au plecat impreuna cu adoptatorii straini in SUA.

«Nu cunosc soarta copiilor adoptati de parinti din alte tari. De ei se ocupa Comitetul de Infiere, iar noi nu avem dreptul sa aflam aceste date. Odata ce copiii au parasit internatul, nu mai stim nimic despre cei plecati in strainatate. De parca nici nu au mai fost», se indigneaza directorul.

Cetatenii straini sunt bucurosi sa infieze copii de orice varsta, chiar daca unii sufera de vreo maladie. Un cetatean moldovean, insa, daca incearca sa ia «de suflet» vreun copil, expune o lista vasta de cerinte: copilul trebuie sa fie sanatos, frumos, dintr–o familie fara vicii, sa fie mai mic de 3 ani.

«De parca am fi la piata, unde persoanele care doresc sa devina parinti sunt cumparatorii, asistentii sociali — comerciantii, iar copiii — marfa. Parerea educatorilor care s–au ocupat de acesti copii si care cunosc problemele interioare ale acestora nu intereseaza pe nimeni», spune Arpentin.

90 de copii sunt din Falesti, restul – din alte zone ale Moldovei, inclusiv din stanga Nistrului: Anenii Noi, Basarabeasca, Balti, Calarasi, Causeni, Criuleni, Drochia, Falesti, Floresti, Ialoveni, Glodeni, Hancesti, Nisporeni, Orhei, Sangerei, Straseni, Soldanesti, Stefan–Voda, Tighina — toti si–au regasit caminul familial la scoala internat pentru copii orfani si cu statut de orfan din Falesti.

«Asta–i mama noastra. Ea ne adoarme si tot ea ne trezeste. Dragostea ei ajunge pentru toti», spun copiii despre educatoarea lor Tatiana Gorgulea.

«In fiecare dimineata, ma apropii de patul fiecarui copil si ii spun cateva cuvinte calde, desteptandu–l din somn. Fetele se trezesc mai repede, pe cand baietii, dornici de afectiune materna, asteapta sa fie mangaiati cat de putin. Ii ajut sa–si faca toaleta de dimineata, ii hranesc, apoi ii insotesc la profesorul care face lectii cu ei. Daca as putea, i–as imbratisa pe toti, pentru a le mai reduce suferinta», ne spune educatoarea.

Povestile internatului

Anul acesta, la internat au fost adusi 5 copii: patru surori si un frate, toti de la tati diferiti. Mama practica prostitutia si, cand s–a imbolnavit, si–a fortat fiica mai mare, de 12 ani pe atunci, sa o inlocuiasca. Mama a decedat, iar identificarea tatilor celor 5 copii era ireala. Micutii au fost internati la gimnaziul pentru orfani din Falesti. Cel mai mic, o fetita de doua luni, a fost infiata de rude. Ceva mai tarziu, aceleasi rude au infiat si baietelul. La internat ramanand trei surori. Cea mai mare, care a fost exploatata sexual de mama sa, are 15 ani.

O profesoara din Calarasi si–a facut mila si a infiat surorile mai mici. Dupa cum spune directorul, fetitele sunt fericite, pe cand mama — mai putin. Comportamentul fetelor este dificil. Sora mai mare nu este «mai buna» decat celelalte surori. Fuge de la scoala, ultima data directorul a gasit–o in satul ei de bastina. Minora de 15 ani si–a motivat disparitia spunand ca–i mare deja si poate face tot ce vrea.

«Am rugat–o sa nu se grabeasca sa plece din Moldova, pierzandu–i–se  astfel urma, deoarece anume ea, ca sora mai mare, poate sa–si adune fratii, reintregind aceasta familie», a sfatuit–o directorul internatului. Lilia a fost primita pe un termen de incercare de 2 saptamani la scoala profesionala din Magurele. Daca nu–si va manifesta caracterul dificil, nu va comite vreo incalcare si va face fata cerintelor, Lilia va fi inscrisa in lista elevelor care doresc sa deprinda meseria de croitor, frizer sau bucatar. Pana in prezent, nu exista nicio plangere. Surioara mai mare paseste larg pe drumul cel bun, facand tot posibilul pentru a insusi o profesie care ii va permite sa–si castige banii in mod cinstit si sa adune familia dezmembrata.

«Vreau sa–mi castig singura bucata de paine!»

Din 222 de copii, daca e sa–i excludem pe cei 8 orfani, toti au parinti, cel putin unul: plecat peste hotare, privat de libertate, bolnav sau pur si simplu dintre cei care si–au abandonat copiii din cauza saraciei.

«Nu–mi voi da niciodata copiii la internat, desi imi este foarte greu, nu am bani, nu am sot. Eu le–am dat viata celor patru, eu ii voi creste, ii voi educa. De bine–de rau, sunt langa mine», spune Nina Puscuta, de 27 de ani, mama a patru copii. Doi invata la scoala din Falesti, alti doi — merg la gradinita. La 18 ani, Nina a inceput sa traiasca in concubinaj cu un barbat. Tot atunci a nascut primul copil, apoi al doilea. Peste putin timp, a plecat cu sotul si cu soacra in Rusia, la castig.

Acolo Nina a mai nascut 2 copii. Intre timp, tatal lor s–a imbolnavit de tuberculoza. Speriata de boala, mama si–a luat copiii si a revenit la bastina. Aici, in Moldova, ajutata de oameni buni: rude, vecini, dar si de UNICEF, Nina Puscuta a cumparat o casa, in prezent facand reparatii.

Desi nu are lumina, gaz si caldura in casa, Nina e optimista. Lucreaza maturatoare, mai castiga la negru cate vreo 20 de lei. Nu–i este frica de munca, oricat de grea ar fi, pentru ca familia sa sa aiba unde trai, cu ce se imbraca si ce manca.

Asistentii sociali din Moldova si–au propus reintegrarea a 50% dintre copiii cu statut de orfan, a celor care au cel putin un parinte in viata, in familiile lor. Pana in 2012, misiunea ar trebui realizata.

«Putem reintegra copiii in familiile lor, dar apare intrebarea: ce va fi cu acesti copii? Da, ei sunt cu mama si tata, insa in ce conditii sunt nevoiti sa supravietuiasca? In mizerie si in saracie. Trebuie sa ne gandim nu doar la reintegrare, ci si unde este reintegrat copilul.»

Din ianuarie 2007 si pana in prezent, de la internatul din Falesti si–au recapatat mama si tatal 33 de copii, majoritatea fiind din familii numeroase si vulnerabile.

Din numarul total de copii de la acest internat, 18 au ambii parinti, dar acestia sunt plecati peste hotare sau intr–o directie necunoscuta. I–au abandonat si au plecat.

Cel mai mic copil de aici are 2 anisori. Parintii lui au divortat si, in consecinta, mama si copilul de un an si jumatate au ramas pe drumuri. Gimnaziul internat a oferit acoperis si grija copilului. Mama acestuia promite ca va gasi un loc de trai unde ar putea locui impreuna cu copilasul sau.

«Mama m–a adus la internat cand aveam 8 ani. A promis ca ma lasa pentru putin timp. Acum am 15. Merg acasa doar la sarbatori. Femeia care mi–a dat viata m–a lasat pentru a se casatori. Ea nu se ocupa cu nimic, o intretine el. Uneori, in vacanta, suntem luati de alte familii. Mai ales vara, cand e mai mult de lucru. E foarte dureros sa auzi cum copiii biologici ai acestora ne discrimineaza pentru ca suntem orfani, de la sat, needucati si saraci. Ne injosesc cu aceste cuvinte, dar nu ne lasam batuti. Vreau sa invat cat mai bine, indeosebi istoria si alte obiecte de profil, pentru a deveni un bun politician», spune Vitalie Iordan.

La moment, Iordan afirma ca nu are vreun etalon in viata. Nicio autoritate publica nu merita sa fie luata drept exemplu, deoarece nimeni nu se intereseaza de viata celor de la internate, care au nevoie de ajutorul lor. Si acesti copii sunt cetateni ai R. Moldova. «Felul in care suntem tratati ne sugereaza ca suntem lipsiti atat de parinti, cat si de drepturi. Noi vrem sa fim intelesi», afirma Iordan, sustinut de copiii din preajma sa, copii fara mama, fara tata, dar cu drepturi care ar trebui respectate.

Svetlana Panta