Un interviu cu Iulian Fruntasu, scriitor, directorul Programelor de Integrare Europeana la Fundatia Soros Moldova, membru al grupului de initiativa al proiectului politic al lui Vladimir Filat

— Dle Fruntasu, cine tine cont de cele cuprinse in Raportul «De la implementarea PAUEM — la elaborarea de politici», elaborat si cu participarea dvs.? Este o lucrare utila conducerii de la Chisinau?

— Intr–o societate democratica partidul aflat la guvernare tine cont de opiniile exprimate de expertii independenti. Bineinteles, acest lucru nu se intampla la noi, desi pe alocuri au fost evidente incercarile functionarilor de nivel mediu sa utilizeze cooperarea cu societatea civila si academica in beneficiul actului de guvernare si a societatii in ansamblu. Insa, in pofida faptului ca nu putem influenta radical mediul in care se desfasoara procesul de luare a deciziilor, cred ca este important sa depunem eforturi in vederea mentinerii unui dialog cu functionarii pentru care integrarea europeana nu reprezinta doar un slogan al partidului aflat la guvernare. Eforturile de monitorizare a implementarii Planului de Actiuni sunt importante si pentru observatorii straini care obtin informatii independente, dar si pentru expertii locali care au posibilitatea, in acest mod, sa–si perfectioneze abilitatile profesioniste.

— In aceste zile, presedintele Ucrainei, Victor Iuscenko, s–a aflat intr–o vizita in Romania. Intre timp, se aud opinii despre o posibila «dezmembrare» a R. Moldova intre Romania si Ucraina. Vizita lui Iuscenko ar putea avea vreo legatura cu aceasta campanie de opinii?

— Opiniile despre «dezmembrarea» R. Moldova nu sunt tocmai originale. De altfel, in contextul unui studiu clasic «Destramarea Britaniei» (The Break–Up of Britain) de Tom Nairn putem aborda scenarii similare pentru mai toate statele din regiune, inclusiv Romania si Ucraina. Adevarat, R. Moldova este un stat slab, cu o problema separatista alimentata din exterior, insa nu cred ca aceasta nu are sanse de afirmare in conditiile in care la putere ar veni forte democratice. De altfel, nici vecinilor nostri nu le–ar conveni asemenea donatii cu multiple probleme politice, economice si identitare. Clasa politica de la Bucuresti si cea de la Kiev sunt suficient de mature sa inteleaga acest lucru. Sper ca isi vor folosi talentele pentru reglementarea problemelor bilaterale, cum ar fi insula Serpilor, canalul Bastroe, anularea vizelor pentru cetatenii romani etc.

— Alaturi de Sorin Alexandrescu, Sabina Fati, Gabriel Liiceanu, Viorel Marineasa, Horia Roman–Patapievici, ati semnat un Apel catre clasa politica, lansat de un grup de intelectuali romani, in care se aprecia razboiul declarat coruptiei de catre presedintele Romaniei. Ce ziceti, la acelasi subiect, despre presedintele R. Moldova?

— In pofida faptului ca razboiul declansat de presedintele Basescu impotriva coruptiei are si o tenta populista, lucru pe care il accept ca fiind firesc in lupta politica romaneasca, asanarea clasei politice este dezideratul major pentru civilizarea Romaniei. Adevarat, conflictul permanent intre diferite partide si institutii reduce, in teorie, eficienta statului, insa acest scandal perpetuu, in urma caruia apar la lumina zilei afacerile dubioase ale demnitarilor, este mai acceptabil decat acalmia de pe timpul lui Iliescu si Nastase, cand se fura ca in codru si toti taceau deoarece le era convenabil.

La noi, insa, nu exista aceasta competitie politica ce ar asigura un control reciproc si un echilibru, «checks and balances», ar spune americanii. Presedintele Voronin a construit o verticala a puterii, dupa cum remarca comentatorii politici, prin intermediul careia gestioneaza toate afacerile statului, inclusiv cazurile de coruptie care sunt instrumentate impotriva oponentilor politici. Foarte multi dintre inaltii demnitari sunt santajabili si aceasta reprezinta o garantie in plus ca vor ramane loiali presedintelui Voronin si nu vor atenta la puterea politica si economica a acestuia. Astfel se explica absenta marilor corupti din randul guvernantilor, desi proprietatile si stilul de viata arata elocvent faptul ca traiesc pe picior mare, incompatibil cu salariile de functionari publici.

— Exista pareri potrivit carora, desecretizarea arhivelor Securitatii ar putea lustra clasa politica de la noi. Cat de important e acest process si cine se opune deschiderii dosarelor?

— O Lege a lustratiei ar asana clasa politica, dar si intreaga societate. Nici nu se pune problema tragerii la raspundere a celor care au facut politie politica sau care au participat la represiuni impotriva populatiei. Foarte multi indivizi care au savarsit crime de acest fel nici nu mai sunt in viata. Insa importanta Legii lustratiei rezida in socul social prin care am purifica societatea si am deschide calea spre un viitor democratic al tarii. O rana netratata in modul corespunzator inhiba intregul organism, iar indivizii care se opun deschiderii dosarelor sunt chiar cei care au agresat societatea pe parcursul intregii perioade sovietice sau descendentii politici ai acestora.

— In prezent, ideologii PCRM incearca sa inoculeze ideea ca regimul comunist nu ar fi facut victime. Cum credeti, din ce cauza, de 17 ani incoace, in R. Moldova asa si nu a fost condamnat public comunismul?

— Pai pentru ca tot ei conduc, ca doar nu se vor autoflagela, pentru comunisti mustrarile de constiinta sunt improprii. Comunismul, dincolo de potentialul sau distrugator si anti–uman, este si extrem de ipocrit — doar afirmatia presedintelui Voronin ca Isus Christos ar fi fost primul comunist cata ipocrizie contine! Cum sa fie condamnat public comunismul, daca am permis reinstaurarea unei rezervatii comuniste chiar pe continentul european?

— Ce credeti despre noua versiune a rapirii lui Vlad Cubreacov? Ce impact poate avea acest dosar asupra imaginii si credibilitatii PPCD?

— Imi este greu sa ma pronunt in problema data deoarece o versiune nu este si un fapt. Daca aceasta versiune se va adeveri atunci, bineinteles, nu ne va ramane decat sa regretam profund ca partidele care se declara democratice recurg la trucuri ce frizeaza incultura politica, prostesc alegatorul si fac uz de fals culpabil in termenii Codului Penal. Indiferent daca aceasta versiune se adevereste sau nu, impactul asupra imaginii PPCD deja este extrem de negativ.

— Este adevarat ca in R. Moldova se prefigureaza o noua clasa politica? E noua cu adevarat sau cu o mentalitate tot veche?

– Intr–adevar, suntem martorii unui proces de reinnoire a clasei politice si aceasta se datoreaza mai degraba unui fenomen evolutiv decat unui revolutionar. Autenticitatea noii clase politice poate fi testata doar la guvernare, desi imi exprim increderea ca aceasta nu poate fi, prin definitie, mai proasta decat cea reprezentata de comunisti si ex–nomenclaturisti sovietici. Desi unele trasaturi sau structuri de mentalitate sunt, bineinteles, transmisibile gratie firei umane, vreau sa cred ca am putea accelera pe calea modernizarii politice, economice si sociale.

— Mai nou, va regasim printre sustinatorii proiectului politic al lui Vladimir Filat. Cat de compatibila ar fi activitatea politica cu cea din cadrul Fundatiei Soros, unde sunteti in prezent?

— Intotdeauna au existat relatii stranse de colaborare intre societatea civila, academica, think–tank–uri si partidele democratice aflate in opozitie unui regim anacronic, iar indivizii au migrat intre sectoare dupa logica vaselor comunicante. De exemplu, dupa Revolutia Portocalie din Ucraina, Anatolie Gritenko, directorul Centrului «Alexandru Razumkovski» de Cercetari Politice si Economice a devenit ministru al Apararii, alti reprezentanti ai societatii civile au migrat spre sectorul guvernamental, aceasta contribuind la avansarea tarii respective pe calea integrarii europene si euro–atlantice. Monica Macovei a lucrat pentru Comitetul Helsinki, inainte de a deveni ministru al Justitiei. Exemple de acest fel pot continua. Multi colegi din Fundatie si  spin–off–urile acesteea au activat in sens politic, fapt care nu face nimic altceva decat sa puna in evidenta responsabilitatea civica a acestora, lucru pentru care imi manifest intreaga mea simpatie.

Ideea de incompatibilitate intre activitatea politica si cea din sectorul ne–guvernamental este acreditata de cele mai multe ori de catre presa afiliata puterii comuniste pentru a sustrage atentia publica de la deficientele crase ale guvernarii: traficul de influenta, utilizarea banilor publici, coruptie etc. Or, acolo unde sunt implicati banii publici si nu exista mecanismele de control si audit proprii donatorilor straini este evidenta existenta multiplelor oportunitati de imbogatire ilicita.

— Daca ati decis sa va lansati in politica, de ce anume sub drapelul lui Vladimir Filat?

— Este, in primul rand, o initiativa proaspata, neafiliata partidelor existente deja, care au avut timp suficient pentru a se afirma. Orice inceput nou are o doza mare de risc, dar si de satisfactii atunci cind se reuseste realizarea obiectivelor propuse. Consider ca, de ceva timp, era absolut necesara reformarea clasei politice de la noi pentru a face fata provocarilor pe care le aduce tarii intirzirea noastra in contectul modernizarii politice si economice. Vlad Filat a avut taria de caracter sa se desprinda dint–un mediu politic precar si acum este ambitia intregii echipe sa influenteze in bine acest mediu. Sper sa ne reuseasca, inclusiv cu sustinerea mass–media independente care realizeaza foarte bine ca subdezvoltarea tarii noastre se datoreaza inclusiv unei clase politice anchilozate si interesate doar de beneficiile proprii, nu si de cele ale cetatenilor simpli.

— Calatoriti mult prin lume, dar, probabil, si prin R. Moldova. Care e cel mai izbitor contrast intre viata de aici si cea de acolo?

— Am calatorit mai mult cand lucram pentru Ministerul Afacerilor Externe si pentru Misiunile OSCE. Contraste sunt de tot felul, imi este greu sa fac o ierarhie in acest sens. Cel mai izbitor contrast a fost, probabil, tranzitia mea de la Viena, unde am stat 3 ani, lucrand pentru Delegatia Permanenta a R. Moldova pe langa OSCE, la Srebrenica, Bosnia, unde am ajuns gratie solicitarii mele catre Secretariatul Centrului de Prevenire a Conflictelor si unde am lucrat timp de un an. Nobletea arhitecturii imperiale si daramiturile caselor dupa bombardamente au pus in evidenta faptul ca totul poate fi spulberat mai rapid decat ne inchipium. In rest, ce sa va spun? Am intalnit oameni mai autentici in Bosnia decat in Austria — razboiul stie sa amplifice trasaturile pozitive si negative deopotriva.

Daca insa va referiti la Moldova si statele occidentale, atunci cel mai izbitor contrast este absenta unei pozitii civice pronuntate si incapacitatea de a intelege ca tara aceasta apartine tuturor cetatenilor, nu doar guvernantilor si progeniturilor lor imbogatite peste noapte. Aceasta umilinta auto–asumata are radacini istorice nocive, dar sper ca mobilitatea mai recenta a moldovenilor va crea presiunea necesara pentru reforme autentice — atunci cand vezi cum traieste lumea civilizata, in Occident, este mai greu sa suporti mizeria intelectuala a guvernantilor, intorcandu–te acasa.

— Cum ar putea reduce aceste contraste echipa lui Filat, ajungand la guvernare?

— Energiile creatoare in societate trebuie sa–si gaseasca expresie in proiecte politice si politici publice pe potriva miscarilor sociale. Suntem martorii unor transformari radicale in societate si speram ca noua clasa mijlocie emergenta va sti sa–si apere interesele politice, utilizand oferta care este in curs de aparitie. Echipa Filat mizeaza pe aceste energii creatoare ale cetatenilor nostri care merita un destin mai bun aici acasa, astfel incat contrastele sa fie, la un moment dat, si in favoarea noastra.

— Vin alegerile 2009, iar riscurile ca diferendul transnistrean va ramane si in continuare un cal electoral pentru actualii guvernanti sunt destul de mari. Ce s–ar putea produce pana in 2009 la acest subiect?

— Este putin probabil sa se produca ceva realmente revolutionar deoarece actuala guvernare si–a demonstrat in deplina masura incapacitatea de a solutiona problema respectiva. Daca va aduceti aminte de divagatiile consilierului prezidential pe marginea subiectului Memorandumului Kozak, inputand Moscovei jocul dublu, atunci va este clar faptul ca inaltii demnitari implicati in reglementarea conflictului sunt cel putin naivi si lipsiti de calificarile necesare pentru a negocia un document serios cu rusii sau cu alti parteneri. Pe cat de groasa si grava este vocea presedintelului Voronin cand apare la vreun post autohton TV, infierand presupusii dusmani ai statalitatii moldovene, pe atat se subtiaza cand da peste Putin sau presedintele unui alt stat important.

Dincolo de lipsa de profesionalism in administrarea afacerilor statului, problema transnistreana este, dupa cum ati remarcat, un cal electoral, dar si unul care da bine la sondaje si imagine. Totodata, este extrem de discutabil faptul daca vreun presedinte oarecare, intr–o republica parlamentara, poate plasa executivului ideile sale care frizeaza, de fapt, instructiuni de implementare imediata. Or, dincolo de substanta, dincolo de dreptul presedintelui de a avea initiative de acest gen, tine de spiritul si de procedura constitutionala ca in probleme de interes major, cum ar fi reglementarea conflictului, sa fie consultat Parlamentul si partidele aflate in opozitie. Altfel, cat nu s–ar erija presedintele Voronin in postura de salvator al neamului, initiativele lui nu au o legitimitate daca nu au sustinerea tuturor fortelor politice reprezentatate in Parlament, in spiritul legilor votate de catre acesta din urma in iulie 2005.

— Care, in opinia dvs., sunt fetele nevazute ale migratiei ilegale a cetatenilor R. Moldova?

— Migratia este un fenomen complex, cu trasaturi negative si pozitive — lumea de obicei nu pleaca de voie buna, insa imi pare ca acesta este pretul pe care suntem nevoiti sa–l platim pentru subdezvoltarea noastra economica si politica. Daca am fi avut guvernari intelegente dupa destramarea URSS, atunci, poate, am fi putut gestiona tranzitia cu mai putine costuri sociale, dar nu a fost sa fie, din pacate. Aceasta a generat valuri de migratie care, dincolo de veniturile provenite din remitente, are drept efect secundar un cost social exorbitant care afecteaza familii intregi, cu separari, copii abandonati etc. Se produce o dezradacinare completa a unei clase istorice — cea a taranimii, care a fost caracteristica regiunii in cauza pe parcursul secolelor.

Nu stiu daca are sens sa ne lamentam in acest context, insa ceea ce trebuie sa facem este sa minimalizam costrurile sociale prin politici publice bine gandite si sa protejam investitiile facute de cetatenii nostri din banii castigati peste hotare.

— Ce s–ar intampla cu Guvernul Tarlev daca, timp de o luna, rudele celor plecati nu ar mai trimite bani acasa?

— O luna rezista, rezista poate mai multe luni, utilizand rezervele valutare acumulate deja. Insa problema, intr–adevar ramane — cat de durabila este cresterea economica relativ inalta fara veniturile provenite din remitente? Nu este durabila. In lipsa acestor remitente, Guvernul ar sucomba intr–o perioada scurta de timp, developand pentru toata lumea esenta parazitara a acestei guvernari.

— Spuneti–le ceva oamenilor care nu mai pot suporta viata din R. Moldova?

— Nu exista mana cereasca in strainatate. Chiar daca la TV si in magazine lucrurile arata frumos, viata este mai sigura si mai prospera, eforturile de integrare pentru prima generatie sunt foarte mari, este un soc realmente, desi pe multi ii ajuta faptul ca fac sacrificii pentru copii…

Adevarat, nu este mana cereasca nici aici, insa ceea ce imi ofera incredere este faptul ca daca moldovenii castiga bani in strainatate, deci sunt competitivi si apreciati acolo, ar putea castiga aceleasi sume pentru acelas gen de activitate aici, in Moldova. Problema o reprezinta disciplinarea clasei politice, prin intermediul alegerilor si participarii civice active, eliminand, democratic vorbind, orice guvernare care nu manifesta grija pentru interesele cetatenilor.

— Va multumim pentru interviu.

Un interviu de Echipa de Garda