Marti, la Biblioteca «Onisifor Ghibu», a avut loc lansarea cartii «Calvarul», semnata de regretatul Vadim Pirogan, fost detinut politic. De asta data, cartea a aparut sub egida si cu sprijinul altui detinut politic, Nicolae Popa, de la Los Angeles. La aparitia cartii au contribuit Andrei Vartic, Ziarul de Garda, Muzeul Memoria Neamului din Chisinau si Institutul Fratii Golescu din Bucuresti.

Vorbim, de fapt, despre o reeditare a cartii, pentru ca, in 2006, Vadim Pirogan a editat cartea in conditii grafice mai mult decat modeste, fiecare fila fiind trasa la rotaprint. Vadim Pirogan a adresat atunci o cerere de finantare in sprijinul editarii cartii catre Institutul Cultural Roman. Desi era vorba de doar 200 de dolari, cererea a fost respinsa.

«Calvarul» este istoria unui martir, care se numea Valentin Serban (facut de rusi Scerbacov), trecut si chinuit prin puscariile NKVDiste si prin GULAG. O viata cumplita in chinuri fizice si morale, dar si model de rezistenta umana, de demnitate si dragoste de neam si Tara. Dupa eliberarea din GULAG, Valentin Serbacov a trait la Tiraspol, fiind privat de dreptul de a pleca in Romania, unde isi lasase sotia si cei trei copii ai sai. Doar dupa 1990, el a revenit in Tara…

Cartea a fost prezentata de Boris Movila, Nicolae Popa, Anatol Corj, Andrei Vartic, Veronica Batca, Vlad Pohila, Haralambie Moraru, alti vorbitori, care l–au cunoscut pe Vadim Pirogan si care au evocat curajul acestui mare patriot si mare Om. Valentin Serban, eroul cartii «Calvarul», nu a avut bucuria sa tina in maini volumul. S–a stins, lasand altora sa traiasca starea.

In cadrul evenimentului de la Biblioteca «Onisifor Ghibu», au fost prezentate mai multe atitudini despre astfel de carti–memorii–marturii, despre valoarea lor de document si de proces de condamnare a comunismului. S–a vorbit despre o idee care urmeaza sa fie realizata: o istorie scrisa de fiecare dintre victimele regimului totalitar. Ma intrebam: daca pentru editarea cartii «Calvarul» nu s–au gasit 200 de dolari, se vor gasi oare fonduri pentru celelalte? Ma mai gandeam daca nu suntem noi in mare intarziere cu demararea unui proces public de condamnare a comunismului in R. Moldova. E firesc sa ma intreb cand 90% dintre tineri declara ca vor sa paraseasca R. Moldova pentru a obtine salarii mai bune si o viata mai satula. Azi, cui ii pasa de sutele de mii de basarabeni cu o drama, o tragedie, un destin nedrept? Ma uit si o vad pe reportera de la Euro Tv, tanara care imi striga suparata, «da la ce–mi trebuie mie sa stiu cine–i Gheorghe Ghimpu. Pot trai si fara asta». Era absolventa a Facultatii de Jurnalism, cu nota 10 la toate disciplinele. Sau, tot la acea institutie, aceeasi vanitoasa reportera declara fara pic de rusine: «Ce–i cu deportarile astea, nu stiu, nu am auzit, nu am de unde sti, ce vreti de la mine?»

Indiferenta ne pedepseste. «Crima nu incepe de la cosurile cu fum ale crematoriilor si nici de la vapoarele pline cu detinuti, indreptate spre Magadan. Crima incepe de la indiferenta cetatenilor». (vezi «Calvarul», pag.5)

Nu stiu cine spunea, dar cu siguranta vizandu–ne «uitarea inseamna moartea principiilor si demnitatii unui neam». Mereu il vad pe Vadim Pirogan cu o cartulie sub brat, venea la postul de televiziune Euro Tv si cu blandete si calm, zambind abia–abia, zicea: «V–am adus o carte». Era un indemn la neuitare. Iar vocile tinere intrebau: «Cine–i mosul care aduce carti?»

Antonina Sarbu