Vrabia din mana
Numirea sau randuirea ministrilor, la fel ca si cea a ambasadorilor, nu mai surprinde la Chisinau pe nimeni. Ritualul a devenit atat de sablonat si banal, incat nu mai incape in logica normala. Cel mai proaspat exemplu in acest sens nil ofera cazul noului ministru de razboi, Vitalie Vrabie.
Vizavi de candidatura care il va succeda pe V. Plesca la Ministerul Apararii au circulat mai multe versiuni, inclusiv in presa. Nimeni, insa, nu a banuit, cel putin, varianta V. Vrabie. Primul, in jurul caruia sau facut cele mai multe presupuneri, a fost Ion Morei, omul care, de mai multi ani, se adaposteste in Palatul prezidential sub umbrela functiei de consilier in probleme de securitate. Se zice ca Voronin ar fi fost gata sa accepte trecerea lui Morei la Ministerul Apararii, daca acesta nar fi fost amestecat in niste scandaluri de presa legate de musamalizarea unor omoruri la comanda in perioada in care consilierul prezidential era procuror la Balti. Deci, problema de imagine. Si doar. In anumite cercuri, mai restranse, se zvonise ca presedintele Voronin era decis la un moment dat sal aseze in functia de ministru la Aparare pe seful CCCEC, Valentin Mejinschi un alt personaj «carismatic» din anturajul sau, numai ca, in cele din urma, seful statului sa razgandit, dand de inteles ca, pentru el, Ministerul Apararii conteaza mai putin decat CCCEC sau nu mai conteaza deloc, dupa ce Rusia amenintase cu retragerea din Tratatul Fortelor Conventionale din Europa. Asa ca sinonimele CCCECMejinschi raman in continuare neschimbate. Greu de crezut, dar din aria numelor vehiculate pentru fotoliul de ministru al Apararii nu a lipsit nici cel al exprimarului general interimar de Chisinau, V. Iordan. Se stie ca, pentru al consola, Voronin ia promis lui Iordan, imediat dupa alegeri, «o functie pe care rivalii tai nici macar no banuiesc». Tinand cont de starea de spirit si maniera de decizie a presedintelui, era de asteptat sal vedem pe V. Iordan si cu «dreapta la chipiu», numai ca anturajul prezidential a reusit sal convinga pe comandantul suprem al armatei ca sar putea intampla ca noul ministru sa incurce lucrurile pana intratat incat sa dea ori sa raspunda onorurilor militare cu stanga, in loc de dreapta. Reiesind din asta, probabil, Voronin hotaraste, intrun moment, sal stabileasca pe Iordan la Departamentul Vamal, iar «doamna de fier» de aici, Feodosia Furculita, sa mearga la Aparare. In orice caz, varianta a fost una din cele mai vehiculate, inclusiv in presa. Si parea sa ramana definitiva. Nu a fost, insa, sa fie. Unii zic ca Voronin a cedat sfetnicilor sai, care lau convins ca militaria nui o chestie femeiasca, altii sustin ca noua aspiranta la functia de ministru al Apararii nu ar fi adunat numarul de voturi in Consiliul de familie al presedintelui. Singura candidatura care, volensnolens, nu a fost vehiculata in niciun fel a fost cea a viceministrului Apararii Ion Corobceanu. Sa se fi intamplat acest lucru doar din considerentul ca viceministrul e militar de cariera? Asa sau altfel, modul in care au evoluat lucrurile ne convinge ca presedintele a decis pana la urma vorba populara sa nu dea vrabia din mana pe cioara de pe gard. Explicatia la ceea ce sa intamplat ar fi una din doua: ori Voronin nu vrea sa faca, constient, nimic pentru R. Moldova si atunci promoveaza in functii oameni nepregatiti, ori oamenii pe care ii promoveaza Voronin au o pregatire «prea speciala», care presupune dreptul lor, indiscutabil, la orice functie publica in stat.
Desi nu a reusit sa faca nimic sesizabil la Ministerul Administratiei Publice, Vitalie Vrabie are merite mai vechi in fata presedintelui. Sa nu uitam ca fiind primar de Ungheni pana acum doi ani, iar, paralel, si presedintele uneia dintre asociatiile alternative ale primarilor din R. Moldova, Vrabie a facut jocul lui Voronin in campania antiUrecheanu din 1995. Mai ales pe plan international. Vrabie a fost personajul jucat de Voronin in deformarea imaginii lui Urecheanu atat in Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa, cat si in Consiliul Europei diversiune care, ar trebui sa recunoastem, reusise. Asa ca functiile consecutive de ministru, initial la Administratia Publica si, recent, la Ministerul Apararii, sunt pentru Vrabie un fel de servicii contra servicii. Nu excludem faptul ca presedintele ar trebui sa aiba la Aparare un om in care sa creada, poate, mai mult decat in sine. Dar un ministru, mai ales un ministru de razboi, trebuie sa fie si un ideal pentru armata. Sau nu? Modul in care se procedeaza la noi face, insa, dovada faptului ca proastele obisnuinte au devenit norme de guvernare in acest stat, cand functionarii publici sunt schimbati cu locul sau redislocati in functii tinanduse cont de capacitatea lor de a sti sa faca ceea ce nu au invatat sa faca niciodata. Cultura relatiilor, cultura comunicarii, abilitatea profesionala sunt lucruri care depasesc conditia actului de guvernare la comunisti. Si, cu regret, acest lucru la confirmat din start si ministrul Vrabie. In mesajul de raspuns la prezentarea in functie, pe care io facea comandantul suprem la Ministerul Apararii, ministrul nu sia luat ochii pentru nici o clipa de pe crestetul si umerii presedintelui Voronin (care era in civil), alaturi de care se afla in prezidiul ceremonial. Desi avea in fata comandamentul militar pe carel prelua sub comanda, acesta la trecut cu vederea, de parca nici nar fi existat. Nici o vorba pentru ei, nici un cuvant. Totul pentru presedinte. Ministrul sia laudat, confuz si neinspirat, comandantul suprem, dandui de inteles ca il va sluji. Ce va fi cu armata? Din mesaj a rezultat ca el va consolida capacitatea armatei nationale, care, de fapt, nu mai este armata. De la V. Pasat incoace, toti ministrii aparaii siau facut din armata nationala teren de distractii sau afaceri. La ziua de azi, gratie atator «ministri ilustri» pe care ia avut, armata nationala nu mai este o forta, nici ca structura de interventie si nici ca una de aparare. Iar intre timp, Moscova sia anuntat retragerea din Tratatul Fortelor Conventionale din Europa. R. Moldova este trecuta din nou pe harta zonelor de interes rusesc. Si aceste interese se fac cu atat mai resimtite cu cat constientizam mai mult lasitatea oficialilor de la Chisinau, care au lasat fara atentie Tratatul politic de baza moldorus, ramas neratificat de Federatia Rusa. Riscurile cresc. Cresc si pentru dumneavoastra, domnule ministru Vrabie? Suveranitatea R. Moldova este in siguranta, domnule comandant suprem?
Petru AMARIEI