Acum cateva zile, trei comunicate de presa ale Procuraturii Generale, difuzate consecutiv, la interval de 2–3 zile, anuntau despre condamnarea unor grupuri de politisti pentru abuz de serviciu, depasirea atributiilor, aplicarea violentei, actiuni de tortura, actiuni ce injosesc demnitatea si onoarea persoanei, dar si pentru cauzarea de leziuni corporale soldate cu decesul unei persoane.

Cei condamnati au comis astfel de infractiuni in anii 2003, 2004 si 2005. Sentintele sunt pronuntate la interval de cativa ani, iar in comunicatele de presa nu se precizeaza din ce cauza cercetarile au continuat atat de mult timp, or, si acum 2 ani, in cazul decesului lui Leonid Ghimp, produs la 12 decembrie 2005, era clar ca acesta a fost omorat in batai la Comisariatul de Politie Ciocana.

Aceste tergiversari ale anchetei dosarelor cu politisti si pronuntarile tardive ale sentintelor sugereaza ca sistemele politienesc, al procuraturii si judiciar sunt intr–o relatie de fratietate, desi statisticile arata ca o astfel de prietenie este una vicioasa. De la inceputul acestui an, 1200 de politisti au fost sanctionati disciplinar, impotriva a 102 fiind intentate dosare penale. Aceste date dezvaluie cat de periculoasa este viata in preajma celor meniti sa ne asigure securitatea.

De altfel, si deciziile judecatoresti, in cazul condamnarii unor politisti, sunt cum nu se poate de blande. In cazul maltratarii lui Ghimp, bunaoara, soldata cu decesul acestuia, cei trei vinovati au fost condamnati la privatiune de libertate in penitenciar de tip semiinchis, or, dupa cum demonstreaza practicile, asemenea condamnari pot fi echivalente cu aflarea detinutilor la… libertate. Acum cateva luni, dupa ce fusese condamnat la 6 ani de privatiune de libertate intr–un astfel de penitenciar, Iurie Gavris, vinovat de moartea a 4 membri ai familiei Diaconu, mama si 3 copii, si de traumatizarea singurei supravietuitoare a accidentului, a fost gasit acasa si nici pana astazi nu am mai putut constata cine este vinovat de eliberarea lui Gavris, dupa arestarea acestuia in sala Judecatoriei de la Vulcanesti.

Cele 3 sentinte in dosare cu politisti, aduse pe tapet acum cateva zile, ar putea fi o tentativa de a ne convinge ca, in R. Moldova, toti sunt egali in fata legii. S–ar putea ca si ultimul sir de condamnari ale R. Moldova la CEDO fac autoritatile sa determine instantele de judecata ca acestea sa intervina in fel si chip, dar sa evite usturatoarele amenzi la care este supus statul din cauza injustitiei. In ultimele zile, prin birourile inaltilor demnitari au loc discutii serioase la tema sentintelor pronuntate de CEDO impotriva R. Moldova in dosarele unor cetateni cu drepturile si libertatile lezate. Demnitarii cauta solutii. Avalansa de esecuri este atat de mare, incat unii functionari ar putea lua decizii nesabuite, si asa cum nu poti frange instanta europeana, ar putea «invinge» potentialii reclamanti la CEDO. Sunt cunoscute numeroase metode. Unele chiar incercate.

Aneta Grosu