Dupa declararea independentei, R. Moldova a mostenit o retea dezvoltata de gazoducte magistrale si de distributie a gazelor. La finele anului 1990, Moldova avea, conform datelor oficiale, o retea de 2548 km de gazoducte interne de distributie si transport al gazelor. La acel moment, peste 20 la suta din populatie era racordata la sistemul de gazificare. Concomitent, teritoriul Moldovei era traversat de doua sisteme de gazoducte magistrale, cu o lungime de 580,8 km. In 1992, in urma conflictului militar, regimul secesionist a preluat abuziv controlul asupra unei parti importante din gazoducte. Averea mostenita de la URSS a fost ulterior suplimentata cu 1500 km, astfel, prin 1994–95, reteaua de gazoducte interne de presiune joasa, medie si inalta avea lungimea de peste 4100 km.

Din start, gestionarea patrimoniului din sistemul de gazoducte s–a facut cu grave derogari de la lege. Prin diferite scheme, sistemul de distributie a gazelor a fost diminuat ca valoare, iar apoi daruit, chipurile, in contul datoriilor crescute artificial, gigantului monopolist in fuznizarea gazelor naturale, Compania rusa Gazprom.

Instrainarea sistemului de transport si distributie a gazelor a demarat in 1994–95, cand autoritatile au devenit incapabile sa gestioneze sistemul de distributie a gazelor. Premierul de atunci, Andrei Sangheli, declara ca Moldova nu are specialisti care ar asigura intretinerea si securitatea retelelor magistrale de transport a gazelor, motiv din care acestea au trecut in gestiunea Gazprom–ului.

Acorduri si hotarari ilegale

La 18 mai 1994, prin decret prezidential, este creat Concernul de Stat Moldova–Gaz, in componenta caruia au fost incluse 51 intreprinderi de distributie a gazelor. Ulterior, Curtea de Conturi avea sa constate ca atat «fondarea concernului, cat si principiile de includere si iesire a intreprinderilor din componenta acestuia contravin prevederilor Legii cu privire la antreprenoriat si intreprinderi». Nimeni insa nu a fost pedepsit pentru aceste grave incalcari ale legislatiei. Transformarile ulterioare au prejudiciat si mai mult interesele R. Moldova. In septembrie, acelasi an, Intreprinderea Republicana Gazoducte Magistrale «Moldovatransgaz», dupa ce reduce fictiv, cu peste 3,5 milioane de dolari, valoarea patrimoniului de gazoducte magistrale aflate in gestiunea sa, potrivit unui studiu facut public recent al IDIS «Viitorul», propune instrainarea acestui patrimoniu. In acele conditii, doar Ministerul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat era in drept sa instraineze proprietatea statului, cu atat mai mult cu cat era vorba de un agent economic din strainatate.

Cadouri de miliarde rusilor

Astfel, la 20 septembrie, ministerul de resort si intreprinderea «Moldovatransgaz» semneaza in numele R. Moldova, fara a fi imputernicite sa o faca, un acord de fondare a unei intreprinderi cu capital mixt moldo–rus, care isi asuma dreptul de a asigura R.Moldova cu gaze naturale si de a gestiona tranzitul de gaze prin acest teritoriu. La 7 octombrie, Guvernul aproba Hotararea nr.749, potrivit careia Gazprom urma sa detina in intreprinderea in curs de fondare o cota de cel putin 51 la suta din capitalul statutar.

Peste un an, conform Hotararii Parlamentului nr.611–XIII din 27.10.95 «Cu privire la proiectul individual de privatizare si reorganizare a intreprinderilor Concernului Moldova–Gaz», este creata societatea pe actiuni moldo–rusa de tip inchis «Gazsnabtranzit», in componenta careia este inclusa intreprinderea «Moldovatransgaz». Astfel, Gazprom–ului i se daruieste, la propriu si la figurat, peste 50 la suta din proprietatea asupra sistemului de gazoducte magistrale ale R.Moldova si dreptul de a decide unilateral asupra tarifelor de tranzit al gazelor pe teritoriul R. Moldova. Contributia partii moldovenesti urma sa fie depusa sub forma fizica de gazoducte magistrale, iar contributia concernului rus este formata din «contul datoriilor R. Moldova pentru gazul furnizat consumatorilor in anii 1993–1994». La inceputul anului 1994 datoria R. Moldova catre Gazprom era de 22,2 milioane de dolari, 14, 3 milioane de dolari din aceasta suma revenind partii transnistrene. Expertii IDIS «Viitorul» afirma ca datoria pentru consumul de gaze nu constituia nici 30 la suta chiar din valoarea redusa de 9 ori a unei parti din gazoductele magistralei din partea dreapta a Nistrului(!). Iar cu ritmul de acumulare a datoriilor R. Moldova fata de Gazprom, existente la acel moment, trebuia sa mai treaca multi ani pana se ajungea la un nivel comparabil cu valoarea subestimata a activelor «Moldovatransgaz». Prin urmare, potrivit expertilor IDIS «Viitorul», R. Moldova a facut pentru Gazprom o reducere de pret de 89% la vanzarea unei parti a gazoductelor magistrale.

Mai mult, la fondarea intreprinderii moldo–ruse «Gazsnabtranzit» participa si intreprinderea neinregistrata in R.Moldova «Tiraspoltransgaz», administrata de regimul secesionist de la Tiraspol. Aceasta participa cu o parte a patrimoniului malului drept al Nistrului. Siretlicul a fost trecut cu vederea de catre autoritatile de la Chisinau. In urma acestor tranzactii, directiei regionale «Tiraspoltransgaz» i se transmite in proprietate un patrimoniu in valoare de 104 mil. dolari SUA.

O parte din costul fondurilor fixe ale intreprinderii «Moldovatransgaz», in valoare de 40 mil. 560 mii dolari SUA, conform Hotararii Guvernului nr. 302 din 12.05.1995 (Hotarare ilegala, deoarece nu a fost publicata, n.a.) si in baza unui «Aviz» fara numar si data, au fost transmise in fondul statutar al «Gazsnabtranzit», drept cota–parte a SAR Gazprom, actul de primire–predare fiind tainuit chiar si de colaboratorii Curtii de Conturi. Potrivit acestora, estimarea patrimoniului transmis s–a facut contrar Legii privind investitiile straine si in detrimentul intereselor R. Moldova. Mai mult, la momentul calcularii capitalului social al SA «Gazsnabtranzit», 276,8 km de gazoducte nu au fost reflectate in lista de estimare a mijloacelor fixe ale IS Moldovatransgaz si nu au fost luate in calcul, aducandu–se mari prejudicii bugetului de stat.

Pofte tot mai mari

Politica de livrare a gazelor fata de R. Modova se inaspreste dur in raport cu celelalte state ex–sovietice, iar penalitatile pentru fiecare zi de intarziere a platii sunt de 12–17 ori mai mari decat cele impuse altor state. In felul acesta, numai pe parcursul anului 1994, datoria R. Moldova pentru consumul de gaze creste de la 22,2 mil. la 331,6 mil. de dolari, penalitatile constituind 140 mil. de dolari. Mai mult, starea de lucruri este inrautatita intentionat de catre factori de decizie de la Chisinau. Cum poate fi inteles faptul ca, in 1994, consumatorii de gaze ar fi achitat doar 1% din costul facturilor? Suma penalitatilor, potrivit expertilor, este exagerata artificial de 15 ori. Expertii IDIS «Viitorul» au estimat ca aceasta a insemnat sustragerea, numai in anul 1994, a cate 97 de dolari din buzunarul fiecarui cetatean de pe ambele maluri ale Nistrului.

De la 1992 incoace, autoritatile centrale au avut o grija deosebita fata de intreprinderile din domeniu. Rapoartele Curtii de Conturi, opiniile unor specialisti care au activat in ramura respectiva explica aceasta «grija» prin faptul ca guvernantii si cei implicati in privatizarea complexului de gaze au procedat la numeroase modificari si reorganizari ale intreprinderilor pentru a–si satisface interesele personale, sfidand legislatia in vigoare si tainuind abuzurile si faradelegile comise.

Un exemplu este si reorganizarea, in 1998, aprobata de Parlament, a Concernului de Stat Moldova–Gaz in societate pe actiuni. Astfel, prin comasarea concernului cu intreprinderea mixta moldo–rusa «Aprogaztranzit» (noua denumire a SA «Gazsnabtranzit») a fost constituita SA Moldova–Gaz cu capital social in valoare de 290,6 mil. dolari SUA, inclusiv 78,1 mil. USD, proprietate amplasata pe teritoriul Transnistriei. 50% plus 1 actiune au revenit SAR Gazprom, 35,53%  — R. Moldova, 13,44 — Transnistriei si 1,23 procente — actionarilor persoane fizice. In Hotararea nr.1068 din 21.10.98 se mentiona ca valoarea patrimoniului complexului de gaze este preliminara, Departamentul Privatizarii si Administrarii Proprietatii de Stat urmand sa efectueze, in 1999, prin intermediul unei organizatii internationale de audit, reevaluarea lui si rectificarea capitalului social, dar si a cotelor–parti ale fondatorilor si a datoriilor catre furnizorii de gaze. Reevaluarea, insa, nu s–a mai efectuat. Potrivit conditiilor contractului de fondare a SA Moldova–Gaz, Gazprom urma sa stinga o parte din datoriile R. Moldova pentru gazele consumate, parte echivalenta cu valoarea cotei–parti de 50 la suta din complexul de gaze al republicii. Asta insa nu s–a intamplat.

Vinovati doar pe hartie

Abia in 2000, o comisie parlamentara, condusa de deputatul Vladimir Ciobanu, examineaza situatia din sectorul electroenergetic si din domeniul livrarii de gaze. Comisia a constatat ca «au fost admise delapidari in masa in domeniul livrarii de gaze, subestimat patrimoniul statului in procesul de privatizare», iar politica de majorare nejustificata a tarifelor a condus la o pauperizare si mai mare a populatiei. Mai mult, in urma reorganizarii din 1998–99 a sectorului de distributie a gazelor, datoriile R.Moldova nu s–au redus, iar concernul rus nu a facut niciun fel de investitii in sectorul dat, desi, de facto, a devenit stapan al intregului sistem de aprovizionare cu gaze al R.Moldova. In Hotararea luata, Parlamentul constata ca prin actiunile mai multor factori de decizie a fost subminata securitatea energetica a tarii. Pentru prima data in opt ani, in Parlament sunt anuntate institutii si nume concrete care se fac vinovate de situatia creata. Acestea sunt: Guvernele Andrei Sangheli, Ion Ciubuc, Ion Sturza si Dumitru Braghis, Curtea de Conturi, la carma careia s–au succedat Ion Ciubuc si Vasile Cozma, Serviciul de Informatii si Securitate, condus de Tudor Botnaru si, respectiv, de Valeriu Pasat, precum si Procuratura Generala, la conducerea careia s–au aflat, in acea perioada, Dumitru Postovan, Valeriu Catan si Mircea Iuga.

Tudor Iascenco, Cornelia Cozonac, Vasile Sarbu

Investigatia a fost realizata cu sprijinul Asociatiei Jurnalistilor din Danemarca FUJ/SCOOP

(Continuare in numarul urmator)