Din cauza frigului de afara, parintele Nifon, unul dintre cei doi calugari care se roaga pentru sufletele ostasilor romani, inmormantati la Tiganca, isi odihneste noptile intr–un sicriu.

La 25 octombrie curent, la 12.00, la Cimitirul Ostasilor Romani de la Tiganca va fi sfintita Troita, inaltata aici acum doua saptamani. Primarul satului Stoianovca, in jurisdictia caruia se afla satul Tiganca, a dispus suspendarea imediata a lucrarilor de constructie a unui bordei cu doua chilii, in care, pe timp de iarna, ar urma sa stea cei doi calugari. Amintim ca parintele Nifon, de 70 de ani, si parintele Cassian au venit incoace vara trecuta. Calugarii reprezinta Mitropolia Basarabiei in aceasta comuna. In acelasi timp, oamenii din sat spun ca "nu au nevoie de nimic romanesc pe pamantul lor". Conflictul dureaza de ceva vreme, iar opiniile celor implicati sunt impartite. Parintele Vasile Burduja, preot la Badicul Moldovenesc, si deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, afirma ca primarul Vasile Caradjov nu are nici un drept asupra celor doua ha de pamant, tinand cont de faptul ca acestea apartin Parohiei Cania, subordonata Mitropoliei Basarabiei. La randul lui, primarul acuza parohul de nerespectarea legislatiei in vigoare.

In ziua in care m–am deplasat la fata locului, un excavator incepuse saparea bordeiului. La vederea noastra (venisem insotita de Vitalia Pavlicenco si o colega de breasla, Tamara Gorincioi), primarul Caradjov disparu ca printr–un farmec. Ramase doar parintele Nifon, adumbrit de vreme, nelinistit de pacatele acestei lumi si alertat de reactia necrestineasca a autoritatilor publice locale. Locuinta lui si a fratelui Cassian se afla acum intr–un vagon vechi, in care acestia isi aduna noptile. Patul calugarului Nifon este… un sicriu. "Dorm in el ca sa ma obisnuiesc", glumeste stins batranul calugar. Fratele Cassian doarme intr–un pat daramat si abia asteapta sa fie finisat bordeiul. Numai ca, din cate se pare, acesta s–ar putea sa nu mai fie finisat. Primarul Caradjov a interzis saparea acestuia, pe motiv ca "nimeni nu l–a informat si nu a solicitat autorizatie". La 9 septembrie, insa, parintele Vasile Burduja, paroh la biserica din Cania, a depus pe numele primarului o cerere in care solicita eliberarea unui certificat care le–ar permite constructia celor doua chilii. Conform legislatiei, primarul urma sa dea raspuns in 30 de zile. "Am vazut cererea la inceputul lunii octombrie, cand am venit din concediu", si–a justificat nerespectarea legii primarul de Stoianovca. Potrivit lui, averea apartine comunei si satenii sunt cei care pot decide daca pot sau nu sa se construiasca bordeie sau alte imobile pe pamantul lor. In sat locuiesc 1500 de oameni, majoritatea bulgari si gagauzi crestini ortodocsi, cu exceptia celor 15 familii de baptisti care dispun de o casa proprie de rugaciuni. In Stoianovca nu exista nici o biserica in care satenii ar merge sa se roage. "In luna mai, autoritatile locale au interzis constructia unui schit, permitandu–ne ingradirea cimitirului. Locuitorii comunei, in mare bulgari, se tem ca nu cumva sa le luam cele 50 ha de pamant. Teritoriul de 2 ha si 15 ari este proprietatea parohiei Cania si noi avem tot dreptul asupra lor. In cazul in care ni s–a retras dreptul de proprietate asupra acestui teren, urma sa fim anuntati. Or, autoritatile publice locale sunt obligate sa respecte decizia CEDO cu privire la Mitropolia Basarabiei", ne–a declarat parintele Burduja.

Precizam ca, la 13 decembrie 2001, Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a dat castig de cauza Mitropoliei Basarabiei. Deputatul PPCD, Vlad Cubreacov, a declarat pentru Ziarul de Garda ca satenii au deja "ceva romanesc" pe dealul de la Tiganca. "Acolo sunt ingropati 26 mii de soldati romani. Lumea din sat a profanat memoria lor, construind peste oseminte o ferma de vite. Este o mare rusine ca, si dupa trei ani de la decizia CEDO, Comitetul de Ministri al Consiliului Europei monitorizeaza cazul. Pamantul pe care urmeaza sa fie construit un memorial, cu un mic altar unde va merge lumea sa se roage, apartine parohiei Cania, aflata sub obladuirea Mitropoliei Basarabiei, si care este in drept sa faca orice doreste cu terenul respectiv. Mai mult chiar, satul Stoianovca este bastina IPS Petru, Mitropolit al Basarabiei, Exarh al Plaiurilor. Primarul face abstractie de existenta legilor", afirma sursa citata.

Avocatul Vlad Gribincea ne–a comunicat ca dosarul cu privire la restituirea averii Mitropoliei Basarabiei n–a fost inca depus in instanta europeana de drept. "In decizia din 13 decembrie 2001 nu s–a pus problema retrocedarii averii, dar urmeaza ca aceasta sa fie discutata intr–un proces separat. Administratia publica locala poate permite sau interzice constructia unei biserici care devine, in timp, averea comunei", a precizat avocatul Gribincea. Acelasi punct de vedere ni l–a prezentat si Sergehi Iatco, directorul Serviciului de stat pentru problemele cultelor pe langa Guvern. "Nimeni nu poate incepe constructii fara autorizatia organului local. Nu este nimeni impotriva, cu conditia sa fie respectata legislatia. Pentru a construi un imobil, parohia Cania are nevoie de un certificat de urbanism. Primaria sateasca nu este obligata sa le creeze conditii de trai celor doi calugari. Din cate cunosc eu, acel teren (n. r. — 2 ha si 15 ari) este dat in folosinta parohiei. Actiunile primarului sunt legale", a conchis Iatco. "Nu sunt impotriva lui Dumnezeu, nu i–am alungat de acolo pe cei doi calugari. Este insa o baza legala care trebuie respectata. Si apoi, o manastire nu se construieste la marginea unui sat, ci departe de lume. Nu exista nici un conflict intre mine si parintele Burduja", ne–a asigurat Caradjov. El a mai spus ca pe acel deal sunt inmormantati nu doar romani, ci si ostasi ai armatei sovietice. "In cazul in care se va ajunge la un proces de judecata, parohul de la Cania se va judeca nu cu mine, ci cu cei 1500 locuitori care, repet, nu au nevoie de nimic romanesc in satul lor. Ei mi–au spus acest lucru in cadrul celor doua adunari generale, pe care le–am organizat din mai si pana in prezent", a tinut sa adauge primarul. "Nu vreau sa ne judecam pentru un motiv crestinesc, a marturisit parintele Burduja. Vrem sa elucidam cearta pe cale pasnica".

Speranta celor doi calugari — ca, intr–o buna zi, aici va fi inaltata o biserica — se pare, va fi stinsa de locuitorii xenofobi ai satului Stoianovca. Intre timp, ideea constructiei unui locas in care crestinii ar intra sa se roage pentru sufletele celor inmormantati aici aduna tot mai multi sustinatori. Cu acest scop, a fost colectata si o suma de bani care ar ajuta, initial, la ingradirea cimitirului. Patima dupa acest pamant, blestemat de intemperiile razboiului si binecuvantat de Hristos, se va inteti atunci cand puterea locala va face recurs la propria morala.

Ileana Rusu