Ilie Ilascu

— Poate face astazi ceva Republica Moldova pentru eliberarea lui Andrei Ivantoc si a lui Tudor Popa?

— Bineinteles ca autoritatile de la Chisinau pot face totul, dar nu fac nimic. Teama mi–e ca baietii sunt tinuti drept rezerva la alegeri. Daca Voronin ar dori sincer sa–i elibereze, ar face–o, caci exista mai multe parghii pentru a influenta regimul transnistrean – politice, economice, militare, dar si de alta natura. E un test care denota cata grija poarta acest stat celor care au aparat independenta Republicii Moldova. Stiu ca Moldova a adresat cateva demersuri Federatiei Ruse, care controleaza de facto teritoriul Transnistriei. Raspunsul Moscovei la aceste demersuri a fost refuzul "de a se implica in afacerile interne ale Moldovei", chiar daca CEDO a demonstrat ca Transnistria e un teritoriu ocupat de Federatia Rusa. In acest fel, Moldova are dezlegare sa actioneze pe alte cai, de vreme ce Rusia nu–si onoreaza obligatia. CEDO a mai stabilit ca noi am fost prizonieri de razboi in Transnistria, deci, tara care si–a abandonat aparatorii acolo, trebuie sa faca orice ca sa–i recupereze.

As dori sa–i atrag atentia lui Vladimir Voronin, pentru ca stiu ca citeste acest ziar, sa–i amintesc ca detine toate parghiile pentru eliberarea colegilor mei. Si daca va taragana acest lucru pentru a trage foloase electorale, s–ar putea ca aceasta actiune sa joace impotriva sa.

— In cadrul sesiunii recente a APCE, ati sesizat parlamentarii europeni despre neindeplinirea hotararii CEDO cu privire la eliberarea camarazilor Dvs. Ce a facut delegatia RM?

— Ca delegatie a Moldovei, nu a facut nimic. Din partea Moldovei au fost acum Prijmireanu, Cosarciuc si Cubreacov. Prijmireanu nu a dorit nici macar sa semneze motiunile pe care le–am inaintat la APCE cu privire la eliberarea baietilor si la retragerea Armatei a 14–a. N–a spus de ce nu vrea, s–a ridicat de pe scaun si a zbughit–o pe usa, cu toate ca in ziua precedenta acceptase, in principiu, sa semneze. Probabil, cred eu, nu i s–au dat imputerniciri.

Vlad Cubreacov si Valeriu Cosarciuc au semnat aceste motiuni. Ei chiar au fost activi in cadrul acestei sesiuni, au sustinut demersuri cu privire la scolile din Transnistria. Am vazut ca intentionau sa inainteze si o motiune cu privire la situatia de la "Teleradio–Moldova", dar pe urma, nu stiu din ce considerente, au renuntat.

— Cum a reactionat APCE taraganarea indeplinirii acestei hotarari?

— Aceasta problema a fost pusa in discutie la 28 septembrie, deoarece figura pe ordinea de zi a Consiliului de Ministri al CE. Reprezentantul Federatiei Ruse s–a ridicat atunci si a spus ca timpul nu a expirat, perioada legala de indeplinire a acelei hotarari mai dureaza pana la 7 octombrie 2004. Atunci Comitetul de Ministri a transferat discutarea chestiunii pentru 13 octombrie.

Pana la acel moment, R. Moldova indeplinise o parte din aceasta decizie, adica la 16 septembrie a platit tuturor sumele stabilite de CEDO, dar mai ramane responsabila de eliberarea baietilor. Rusia, insa, a sfidat cum a putut Curtea Europeana. Banii au fost transferati in ultima ora, adica pe 7 octombrie, la 23.00. Personal, nu am reusit sa verific transferul, dar sotiile detinutilor mi–au spus ca au primit confirmarea de la banca. Transferarea banilor inseamna doar indeplinirea punctului doi, pe cand punctul unu inca nu a fost indeplinit de nici una din parti.

Sa nu uitam, insa, ca pentru Rusia a devenit o regula sa incalce drepturile omului. Aceasta se intampla nu doar in Transnistria, ci si in Ingusetia, in tarile baltice, mai nou a fost inregistrat amestec in treburile Ucrainei, Rusia sustinand deschis un candidat la presedintie. Ce sa mai zicem de Cecenia: in cadrul sesiunii trecute a APCE aceasta problema a fost discutata timp de doua zile. Rusii, ca de obicei, promit sa indeplineasca totul si nu fac nimic.

— Cat de completa considerati ca este hotararea CEDO?

— Nu este completa, dar si asa a fost o munca de acumulare de probe care a durat ani de zile si decizia a fost destul de dura. Or, rusii spun ca e o implicare a Curtii in sfera politica. Ei nu vor sa recunoasca ca a fost un caz atat de complicat, care nu putea fi decis fara analiza situatiei politice. Daca era vorba doar de un teritoriu controlat de Moldova, nu mai era nevoie sa analizezi atat de profund cate arme au fost aduse si din care tara. Aici, insa, a fost vorba de un razboi intre doua tari, iar drepturile omului au fost incalcate de catre o tara care a avut implicatii politice directe in Moldova.

— In ce stare de spirit sunt astazi ceilalti fosti luptatori de pe Nistru?

— Combatantii sunt demoralizati complet. Au sperat ani in sir ca poate se va rezolva ceva, dar, dupa aparitia diferitor proiecte de federalizare, ei nu mai stiu de ce au fost mobilizati si chemati sa–si apere patria, caci se pare ca aceasta e politica de ultima ora — o noua impartire a Republicii Moldova.

— Moldova intra din nou intr–o perioada preelectorala complicata. Ce poate asigura succesul democratiei in aceasta perioada?

— Nu putem miza pe o conjunctura fericita, daca urmarim cu atentie tot ce se intampla in ultimul timp. E plina Europa de tineri moldoveni, care nu de zile bune au ajuns acolo sa lucreze la negru, dar mai si comit crime, se mai si prostitueaza, cersesc si dau multa bataie de cap statelor membre ale Uniunii Europene. Cei care au ramas acasa, isi petrec zilele fara un loc de munca, fara sprijin si fara viitor. In asemenea stare de spirit ii si gaseste campania electorala. Chiar daca vor decide sa nu aleaga comunismul, nu cred ca au prea multe oportunitati, de vreme ce fortele de dreapta sunt dezbinate si se comporta ca de obicei: democratii se cearta cu democratii, pro–europenii cu pro–europenii, numai comunistii se pare ca se impaca bine inde ei. Din aceasta cauza, tare ma tem sa nu aiba comunistii succesul pe care l–au avut acum patru ani.

— De ce sunt comunistii nepotriviti pentru Moldova?

— Comunistii ca atare n–au fost niciodata buni si potriviti, indiferent unde si cand au existat ei, chiar daca e vorba de secolul XXI, ori de Franta, si nu de Moldova. Doctrina lor este impotriva naturii ca atare. Cei de azi sunt si mai nepotriviti pentru ca reprezinta generatia brejnevista. Comunistii din Moldova aduc rau in primul rand oamenilor de rand. Majoritatea populatiei nu are incredere in ziua de maine, nu vede clar viitorul copiilor, din cauza absentei politicilor sociale. In fine, orice cetatean are nevoi elementare — un loc de munca si o siguranta pentru sine si apropiatii sai, ceea ce–i lipseste omului de rand din Moldova. Efectele cu–adevarat negative se resimt la macronivel. In pofida unei legislatii care corespunde multor rigori europene si ofera facilitati fiscale pentru eventuale investitii, investitorii straini nu se prea grabesc sa vina in Moldova: ei nu au incredere in comunisti, pentru ca, potrivit "traditiei", comunism inseamna minciuna, ei spunand azi una si facand maine alta. Vedeti ce s–a intamplat cu structura teritoriala, de exemplu: ieri aveam judete, azi avem raioane. Cine stie ce structura va avea Republica Moldova maine.

Comunistii din Moldova sunt ultimii din Europa care sunt la guvernare. Si Europa asteapta ca aceasta putere, mai devreme sau mai tarziu, sa dispara.

— Cum apreciati pendularea lui Vladimir Voronin intre afectiuni pro–slave si mesaje pro–europene?

— Ultimele schimbari de macaz se pare ca sunt motivate de faptul ca Voronin nu mai este atractiv pentru Rusia. A devenit clar ca rusii nu mai mizeaza pe el. Si–apoi, Voronin cel de azi nu mai este cel din 1990 sau din 2000. S–a mai plimbat omul prin Europa, a mai iesit in lume si astfel si–a schimbat viziunile… Cu 5–6 ani in urma, comunistii mai tindeau cu adevarat sa refaca URSS, dar acum au renuntat cu desavarsire la aceasta idee moarta. Cred ca nici ei nu mai cred in comunism, de vreme ce detin conturi in banci elvetiene si germane, de vreme ce au indragit proprietatea privata, iar rudele si copiii lor prospera in afaceri. Si–apoi, vedeti cum stau cu lumanarea in mana in Biserica, sau cum il poarta prin republica pe Mitropolitul Vladimir ca si cum ar umbla cu ursul. Poate e mai bine sa accepte biserica decat sa se puna pe raspopit si pe inchis lacasurile sfinte. Am auzit ca Voronin este ctitor al catorva biserici. Cu toate acestea, nu cred ca e mare crestin, si face asta doar pentru sensibilizarea electoratului.

De fapt, nu am fata de el pretentii mai mari decat fata de ceilalti doi presedinti. Ba mai mult, uneori l–am apreciat mai mult decat pe Snegur si Lucinschi. Cei doi o faceau pe smecherii cu declaratii mincinoase de felul ca ne tinem de neamuri cu romanii, dar de fapt se inchinau Rusiei. Pe cand Voronin a recunoscut franc: eu sunt comunist si pro–moscovit. Acum, chiar de incearca sa penduleze, stim adevarul: el nu poate fi pro–roman, daca a declarat atunci acest lucru.

Altceva e ca Voronin a strangulat democratia in R. Moldova, dar as atribui o parte din vina si fortelor democratice: ele si–au permis sa fie strangulate. Uneori trebuie sa recunoastem propria noastra impotenta. Daca le vom tot permite comunistilor sa inchida gura jurnalistilor si sa incalce drepturile omului, de ce ei sa nu faca asta?!

— Cum credeti ca se vor comporta comunistii in viitoarea campanie electorala?

— Se apropie alegerile parlamentare si lui Voronin nu–i este indiferent cine va invinge, caci cei care vor veni in Parlament vor decide soarta lui. In acelasi timp, el intelege ca promisiunile sale din 2001 nu mai sunt actuale, acum el nu mai poate miza pe mesajul "doua limbi de stat" si alte lucruri impotriva firii, deoarece situatia s–a schimbat. Chiar si cei mai conservatori devin putin cate putin daca nu pro–romani, atunci pro–europeni, ceea ce este una si aceeasi, caci azi Romania inseamna calea spre Occident si daca Moldova va decide sa se integreze in Europa, asta se poate intampla doar prin intermediul Romaniei.

Oricum, Europa nu ne–a lasat. Daca acum cativa ani ne vizitau anual unul–doi oficiali europeni, acum aproape zilnic sosesc delegatii sau reprezentanti ai unor serioase organizatii internationale, iar reprezentantii unor organizatii neguvernamentale de aici sunt invitati si ascultati in Europa, deci integrarea a inceput si Europa e cu ochii pe Moldova.

Astfel, Voronin, simtind ca nu mai este binevenit la Moscova si fiind tinut la distanta in CSI, ar putea alege integrarea europeana, unde toti presedintii sunt egali, unde nu exista, ca in CSI, un lider gen Putin in fata caruia sa se inchine ceilalti.

— Pe cine mizeaza totusi Kremlinul la Chisinau, daca Voronin e tinut la distanta?

— Mi–i greu sa spun, dar trebuie sa existe cineva, caci rusii nu abandoneaza de buna voie un teritoriu, mai ales unul ca al nostru, aflat la hotar cu Europa si cu o populatie atat de maleabila si prost informata. Vom scapa de influenta imperiului rus, doar daca cetatenii Moldovei isi vor spune ferm cuvantul, declarand ca doresc integrare europeana. Acum, insa, unii aleg varianta imposibila: sa traiesti ca in Europa, dar sa gandesti si sa muncesti ca in comunism. Asa ceva nu se poate. Or, bigamia este interzisa atat in viata civila, cat si in cea politica.

Deocamdata, Moldova ramane intr–o zona gri, in coridorul de asteptare. Populatia e necajita, dezinformata si saraca. Exista, insa, intelectualitatea care trebuie sa ilumineze aceasta tara in care majoritatea oamenilor abia de deosebesc un partid de altul si cunosc pe nume doar vreo doi lideri politici. Majoritatea mai voteaza cum zice brigadierul, sau cel care le da cate o caldare de grau sau un sip de ulei. Aici e nevoie de prima schimbare. Ma tem ca e nevoie sa o luam iar de la zero, sa mergem din sat in sat, ca in '89, sa le demonstram oamenilor ca nu sunt singuri, nu sunt uitati si ca au drepturi. Pe cand declaratiile pompoase scrise in birouri linistite nu mai au nici un efect. Daca luam lupta de la capat, trebuie sa fim atenti, sa nu mai comitem greselile ultimului deceniu.

— Ce parere are Romania despre pozitia duplicitara a Moldovei?

— Romania merge inainte pe drumul pe care si l–a ales. Nu ca s–ar fi lepadat de R. Moldova, dar dragoste cu de–a sila nu exista. Cineva cu o functie foarte inalta mi–a spus ca daca vrem, maine in Romania se face referendum si s–ar putea ca 95–99 la suta sa accepte unificarea cu R. Moldova, dar cu cate procente va veni Basarabia atunci? Desigur, acum nu mai putem vorbi de varianta Unirii din 1989, acum as vorbi de integrarea Moldovei in Europa, prin intermediul Romaniei.

— Rusia controleaza azi o mare parte din sectorul economic. Putem invinge o asemenea putere?

— Capitalul rus a patruns foarte adanc si in economia romaneasca. Nu e vorba doar de "Lukoil" si "Gazprom". Cele mai mari intreprinderi siderurgice sunt cumparate acum de Rusia, si uzina "Republica" din Bucuresti e cumparata de un concern rus. E vorba, insa, de circulatia fireasca a capitalului si investitiilor si guvernul fiecarei tari trebuie sa fie atent la respectarea legislatiei de catre toti investitorii, nu ar trebui sa aiba loc abuzuri.

Cat priveste Moldova, situatia e alta. S–ar putea ca capitalul rus sa fie favorizat la Chisinau, asa cum e favorizata armata rusa, care asa si nu mai pleaca de pe teritoriul Moldovei. Dar atat Rusia, cat si Europa, inca nu a primit un mesaj clar din partea Moldovei in care sa se spuna transant despre implicatiile politice sau abuzurile economice comise de un alt stat, ceea ce inseamna ca situatia existenta convine autoritatilor Moldovei.

— Este adevarat ca dosarele Securitatii de la Chisinau au fost transportate cu TIR–urile la Tiraspol?

— Dosarele au fost duse in 1991 de catre ministrul Securitatii de atunci, Botnaru, care a recunoscut ca a facut asta la indicatia sefului securitatii de la Moscova, chiar daca Moldova era deja stat independent. Asa au ajuns acele dosare pe mainile lui Sevtov–Antiufeev care, la inceputul razboiului moldo–rus, a dispus transportarea TIR–urilor cu dosarele moldovenesti la Voznesensk, iar de acolo mai departe.

— Cine se mai poate teme azi de acele dosare?

— Cei care sunt acum in politica, caci anume in acest domeniu au loc marile "miscari" si marile diversiuni. Toate framantarile si dezbinarile pe care le–au suportat fortele democratice in ultimii ani au fost dirijate de Moscova, dar s–au facut cu pseudo–ajutorul unor oameni din preajma noastra, care sunt si acum printre politicienii "democrati".

— Credeti ca KGB isi mai pastreaza filierele in Moldova?

— Cred ca e inca destul de puternic infiltrat aici. S–ar putea ca toate organizatiile si structurile de stat sa "contina" oameni ai Moscovei. KGB nu moare, el are traditii foarte vechi si putere de supravietuire, poate doar sa se transforme, sa regenereze. Tentaculele lui nu sunt doar in Moldova, ci oriunde, inclusiv in Romania. Persoanele racolate de acest serviciu secret sunt, de regula, inteligenti si au un comportament firesc, doar ca uneori fac abuz de arma santajului, caci aceasta este una din caracteristicile distinctive de completare a randurilor lor. Un alt atu sunt diversiunile, facute cu multa finete. Un ziar poate publica o istorie in care 95 la suta e adevar si doar 5 la suta este minciuna inoculata de persoana interesata. Dar acele 5 la suta de neadevar repetate sistematic, alaturi de mult adevar, devin credibile, lumea inghite momeala si masina neadevarului ia turatii. Presa din Moldova este foarte utilizata in aceste scopuri, uneori ziaristii stiu de asta si o fac pentru bani, alteori nu prea analizeaza si cad singuri in capcana.

— Cum vedeti rezolvarea conflictului transnistrean?

— Sunt cam pesimist in aceasta privinta. Autoritatile Moldovei au declarat ca nu se mai aseaza la masa tratativelor cu impostorii. Apreciez foarte mult acest lucru, precum si decizia de a le retrage stampila vamala etc. Sper ca aceste masuri nu sunt doar componente ale unui joc politic. Dar a te opri aici inseamna a nu rezolva nimic. Daca Moldova nu stie cu cine sa negocieze in problema transnistreana, atunci sa asculte ce a spus CEDO, care a determinat clar ca a existat un agresor si o victima: Rusia si R. Moldova. Or, armistitiul din 1992, de la 21 iulie, a fost semnat de Snegur si Eltin, presedintii Moldovei si Rusiei, atat. Acesti subiecti juridici trebuie sa ia loc la masa tratativelor, fara nici un fel de impostor, dar cu o larga prezenta internationala cu statut de observatori. E obligatia Moldovei sa ceara asta, iar Rusia, daca a comis atunci o greseala, sa aiba acum curajul sa recunoasca si sa discute cum poate fi solutionata criza. Ma tem insa, ca atat Rusiei si Transnistriei, cat si Moldovei se pare ca le–a placut acest statut incert, caci folosesc aceasta zona pentru ca a spala banii, a–si rezolva problemele businessului personal.

— Locuiti in acelasi bloc cu reprezentantii Ambasadei Moldovei la Bucuresti. Va ajuta aceasta sa va simtiti mai aproape de Basarabia?

— Unii dintre ei nici macar nu–mi raspund la binete, dar nu vreau sa discut despre aceasta. Probabil, au primit indicatia sa se comporte asa si daca unii ma saluta, s–ar putea sa aiba probleme la serviciu. Dar pot spune ca am vizitat de doua ori Ambasada, m–a primit personal ambasadorul Zlacevski. Vorba e ca acum este legal ca cetatenii Romaniei sa poata avea cetatenie dubla si am decis sa–mi redobandesc cetatenia Moldovei. Initial, ambasadorul mi–a spus ca nu stie exact care este procedura de redobandire a cetateniei Moldovei. Am discutat si cu ministrul Justitiei de la Chisinau, care mi–a spus ca doar la Ambasada din Bucuresti pot rezolva problema. Am revenit la d–l ambasador, dar el mi–a zis ca inca nu are un formular pentru mine. Sunt rabdator de fire si voi mai reveni.

— Se stie cati cetateni ai Moldovei detin pasapoarte romanesti?

— Potrivit unor date, circa un milion de basarabeni detin cetatenia romana. 60 la suta dintre acestia sunt plecati peste hotare. Vreau aici sa remarc inca o data ca acesti cetateni si–au redobandit cetatenia la care aveau dreptul, dar odata cu ea, au si unele obligatii cetatenesti pe care, uneori, pare problematic sa le respecte. Am luat deunazi cuvantul la Senat, vorbind despre organizarea alegerilor in diaspora. Am propus ca statul roman sa apeleze la autoritatile Moldovei pentru a permite deschiderea sectiilor de vot nu numai la Ambasada Romaniei din Chisinau, care poate deservi intr–o zi doar doua–trei mii de cetateni. E nevoie sa fie deschise cateva sectii de vot la Cahul, Ungheni, Balti, pentru ca oamenii sa nu parcurga sute de kilometri si sa suporte cheltuieli suplimentare pentru a–si exercita dreptul la vot. Nu consider aceasta solicitare ca pe un amestec in treburile Republicii Moldova, ci ca pe o colaborare normala, cum a fost si in cazul in care Federatia Rusa si–a deschis pentru cetatenii sai din Moldova sectii de vot la Chisinau, dar si la Tiraspol, la Rabnita sau Dubasari. Nici cetatenilor nu le sugerez pentru cine sa voteze, ci ii rog doar sa–si indeplineasca, o data la cativa ani, aceasta simpla obligatie, demonstrand in acest fel ca atunci cand au primit pasaportul nu au urmarit doar interesul economic de a calatori peste hotare fara viza.

— Ce politicieni basarabeni mai are Bucurestiul?

— In Partidul "Romania Mare" suntem trei: Leonida Lari, Mircea Druc si eu. Sunt basarabeni si in alte partide, dar ei au plecat din Basarabia mai demult. Vacaroiu e basarabean, d–l Taracila e de la Cahul, altii care s–au refugiat cu ani in urma de raul comunismului.

— Nu va deranjeaza faptul ca Europa nu agreeaza partidele nationaliste?

— Ma deranjeaza, dar nu suntem un partid radical. Romanul este nationalist din fire si mai ales basarabenii care, pentru a–si pastra vatra, limba si traditia, au trebuit sa fie nationalisti. Nu mai este o onoare acum sa lupti pentru neam si istorie, e o munca ingrata, dar este vreo explicatie pentru a abandona acum aceasta munca?

Pentru conformitate Alina RADU