Rezultatele referendumului si alegerilor parlamentare din Belarus semnaleaza un grav accident politic. Si nu doar pentru Belarus. Sa nu uitam ca, pana la sfarsit de octombrie, riscurile acestuia ar putea sa creasca, daca luam in calcul modul neloial in care decurge disputa electorala din Ucraina. Probabilitatea ca noile circumstante politice vor afecta Programul de Politica Europeana a Vecinatatilor pe segmentul est–european, inclusiv R. Moldova, nu mai este un fapt incert. E altceva modul in care se va produce si ce riscuri si repercusiuni va avea aceasta pentru sistemul regional si cel subregional de securitate. Asa dar, alegerile din Belarus si Ucraina nu pot si nici nu trebuie privite drept fenomene de interes exclusiv national, din momentul in care ele contrazic interesul general european de stabilitate, sau pot chiar afecta, nemijlocit, relatiile de vecinatate. Chisinaului, incontestabil, i–ar conveni mult mai mult o Ucraina schimbata la fata, adica lipsita de duplicitati in relatii, decat una remilitarizata, cu statut de "zona de tampon" a Rusiei. Si aceasta nu numai din cauza "diferendului transnistrean", dar, evident, tinand cont si de el.
Chiar daca ar fi sa reiesim doar din "fenomenul belarus", acesta trebuie receptat de opozitia politica de la Chisinau ca un semnal de alarma. Asta daca ar fi sa deducem o concluzie buna de retinut pentru alegerile care ne asteapta in 2005. Daca, desigur, opozitia se gandeste sa faca o campanie (si nu o promenada electorala), cu o concurenta convingatoare actualei guvernari care nu va fi nici autorul si, posibil, nici actorul principal al viitorului proiect electoral. Ar fi bine sa nu scape nimanui ca ceea ce s–a intamplat duminica in Belarus si posibil sa se intample curand in Ucraina, nu este un rezultat, ci o consecinta — efectul Beslanului, adica o manifestare a incapacitatii Rusiei de a se acomoda noilor realitati politice de libera si egala relatie cu lumea.
Dupa spectacolul criminal de la Beslan – un joc de manevra al Kremlinului pentru motivarea "noilor politici" de "salvare a Rusiei" – Moscova recurge la aplicarea directa si neintarziata a acestor politici: restrangerea libertatilor administrative in interiorul Rusiei si reconsolidarea pozitiilor sale administrativ–politice si militare in "zonele de tampon", sau in coridorul doi de securitate pentru Rusia. Este tocmai ceea ce s–a intamplat deja in Belarus si urmeaza, in caz de reusita, sa se intample in Ucraina. Problema R. Moldova, care nu e deloc una simpla si este cu mai multe capcane, inclusiv pentru Rusia (dar care se inscrie in aceeasi arie geopolitica cu Belarus si Ucraina) este trecuta, evident, pentru perioada alegerilor 2005. Concluzia: Rusia si–a relansat vechile sale politici imperiale pe temeiul recastigarii "democratice" a guvernarilor in zonele de interes strategic din imediata vecinatate. Cel putin, Moscova este pornita sa nu accepte alte influente in spatiul slav de rasarit si sa puna punct aici extinderii spre rasarit a UE si NATO.
La inceputul acestei saptamani, liderul Blocului "Moldova Democrata", Serafim Urecheanu, se intalnea cu mai multi dintre sefii misiunilor diplomatice acreditate la Chisinau. Comunicatele de presa anuntau ca obiectul discutiilor a fost situatia social–politica din R. Moldova in urma noilor tensionari ale relatiilor dintre guvernare si opozitie. Posibil. Indiferent, insa, de continutul si caracterul discutiilor, remarcam cateva lucruri esentiale. Primul: intrevederea este o consecinta si a alegerilor din Belarus. Doi: opozitia de la noi nu are inca un mesaj clar definit vizavi de viitoarele alegeri si o posibila viitoare guvernare. "Plansul" politic, incetatenit pe la noi (si nu e vorba doar de BMD, pentru ca acelasi lucru il fac si comunistii) nu e cea mai buna politica. Si trei: posibil ca, cel putin marile puteri europene, sa fi inteles, in sfarsit, dupa evenimentele din Belarus, ca in cazul R. Moldova jocul "de–a diplomatia" cu Rusia s–a cam lungit. "Diferendul transnistrean" a fost si ramane o falsa problema, inventata de Moscova pentru a–si mentine influentele militare in Moldova. Iar Europa, prin amanarea termenului de evacuare a trupelor ruse din R. Moldova, nu a facut decat sa exagereze in gesturile sale de generozitate diplomatica si, practic, sa asigure Rusiei un plus de actiune. Moscova a reusit anticiparea Programului European de Vecinatate.
Rusia incearca sa devina categorica. Isi castiga aliati. Daca Ucraina va ajunge in administrarea politica si militara a Rusiei, Moscova va deveni si mai categorica. Si atunci de ce nu am indrazni sa ne intrebam: in cazul in care, la anul, situatia politica de la Chisinau nu se schimba, cat de categorica, in raport cu Moscova si cu emisarii ei de la Tiraspol, ar putea fi R. Moldova, daca Europa si Occidentul vor practica aceeasi diplomatie a efectului intarziat?
Petru AMARIEI