Miercuri, Rusia si–a luat ramas bun de la primul sau presedinte. Alti presedinti si ex–presedinti de state au venit acum special la Moscova. Toti s–au gandit la momentul plecarii, al plecarii la timp…

Presedintele Eltin s–a retras cand viata politica parea cea mai frumoasa — clopotele orologiului de la Kremlin stateau cu limbile in vant sa bata venirea unui nou mileniu, si totul avea sens de un nou si mare inceput. Eltin s–a retras in zi de Revelion, cand toti plecau in vacanta de iarna ca sa revina. Eltin era doar la jumatatea celui de–al doilea mandat, dar nu a mai pretins sa incalece noul mileniu. Ieri, ziarele lumii au scris ca doar oamenii mari stiu sa se retraga la timp.

Tot ieri, presedintele Vladimir Putin, presedintii Estoniei si Lituaniei, fostii presedinti ai SUA Bill Clinton si Bush–tatal, fostul presedinte polonez, Leh Valesa, dar si fostul premier britanic John Major, actualul premier azer Artur Rasizade — cu totii s–au perindat pe la capataiul tacut al lui Boris Eltin.

Ca de obicei, la asemenea ocazii, fiecare analizeaza din nou (dez)echilibrul dintre cele vesnice si cele trecatoare, iar pentru un presedinte de stat acest echilibru este, poate, cel mai fragil.

La Moscova, fiecare presedinte a privit cu interes lista celorlalti politicieni prezenti la ceremonia de ramas bun, dar cu si mai mult interes a privit la oameni, cetatenii de rand care au venit, nesiliti de uzante diplomatice, sa isi exprime regretul, cel mai sincer regret.

Fiecare presedinte a privit din nou, dar cu alti ochi, la felul in care a plecat Eltin, comparand felul de a pleca al oamenilor cu felul de a pleca al presedintilor. In statele fostei URSS a venit moda ca presedintii sa nu mai plece, nici de voie, nici de nevoie. De fapt, nevoia de a pleca este aranjata prin declaratii si acte oficiale precum «necesitatea celui de–al treilea mandat», «vrerea poporului», «cererea electoratului».

Fiecare presedinte prezent la funeralii a triat iar in minte lista presedintilor care poate ar fi bine sa plece la timp si a celor care au intarziat sa plece. Multi s–au gandit la Lukasenko, cu totii la Fidel Castro, unii la Putin sau la Bush.

Pe langa presedinti treceau si oamenii de rand. Si ei se gandeau cum, cand, si de ce pleaca presedintii. «De ce credeti ca a murit Eltin? Nu a mai putut suporta. Toate idealurile pentru care a luptat s–au pierdut: nu mai avem libertate de expresie, de protest…», a declarat Elena Mosolitina, de 65 de ani, citata de cateva zeci de ziare straine.

Presedintele Voronin abia s–a intors din Suedia, unde a avut o intrevedere oficiala. Din Moldova, presedintii nu pleaca, decat la invitatii oficiale.

Alina Radu