Centrul «Constantin Brancusi» a inaugurat o expozitie «Peisaj», organizata de Asociatia Tinerilor Plasticieni «Oberliht». Initiatorii declarau, chiar in debutul proiectului, ca si–au propus sa «ofere o imagine a timpurilor noastre in proces de tranzitie/transformare, iar pe de alta parte sa puna la incercare viabilitatea acestui gen de arta in contextul artei contemporane».

Definit ca gen de pictura sau grafic, peisajul are ca obiect reprezentarea, cu precadere, a privelistilor din natura…Cei mai buni maestri ai peisajului clasic basarabean — August Baillayre, Vladimir Okusko, Dmitrie Sevastianov, Mihail Petric, Igor Vieru, Ada Zevin, Eleonora Romanescu — impodobesc case, palate, muzee ale lumii! Peisajul, in forma clasica, risca… sa dispara. Artistii contemporani prefera sa utilizeze ustensilele secolului 21 pentru a–l realiza: Tudor Fabian ne invita sa admiram un peisaj din Paradisul construit artificial, probabil din metaloplastic.(?) Evident, echipamentele electronice de ultima generatie continua sa modernizeze si peisajul, privelistea (padurea, campul, muntele, marea, strada, curtea) fiind acoperita cu pungi si sticle din plastic, fire electrice/ paienjenis/, intinderi de ape ducand pe suprafete fotografii din albume, camasi si chiar cucosi si caini, muguri–gata–sa–plesneasca in ianuarie, arme si panouri de afisaj cu fete–de–candidati spalate de ploi si nicicum topite de vant… Peisajul modern isi face loc in viata noastra, privelistea trecuta prin ochiul care nu mai vrea sa respecte definitia.

Ochiul eliberat de reguli clasice ofera altceva! Va veni o zi cand despre peisaj ca opera de arta va fi placut sa ne amintim si atunci vom alerga in goana spre muzeu, inviforati in dorinta de a recuceri «Cetatea copilariei mele»?! Nu ne mai asteptam la nimic nou in interpretarea clasica, dar peisajul in viziunea unor artisti contemporani ca Mark Verlan, Tudor Fabian, Andrei Gamart, Ghenadie Popescu, Angela Candu, Vladimir Us faciliteaza consumatorului de arta, privitorului intelegerea si poate chiar perceperea interpretarilor creatoare din secolul 21. Sunt doua viziuni diferite, doua generatii, cea a lui Vladimir Ocusko si Eleonora Romanescu , care au respectat definitia, tiparul, si cea a lui Mark Verlan, care nu are nevoie de definitie! «Privelistea» lui Ocusko apartine Muzeului, iar peisajele lui Andrei Gamart si Ion Fisticanu apartin zilei de azi.

Desigur, criticii de arta au un camp de valorificare de invidiat. E o evolutie, o involutie? Noi, care suntem admiratori, consumatori, avem prioritatea de a alege ce sa privim, ce sa achizitionam si ce sa prindem pe perete in sufragerie… Doar timpul va discerne–cerne–dis…(Va amintiti de soarta operei lirice, care a trait un secol si jumatate? A murit impreuna cu Turandot si… de la Puccini incoace apartine Muzeului)…Astfel peisajul contemporan «incape oceanul» intr–o sticla de plastic!!! La 1971 Ada Zevin realiza un peisaj cu uscatoriile de tutun, iar Igor Vieru a incaput intr–un format de 26×30cm cu un motiv de iarna din 1962! Ce frumoase erau atunci iernile si cat de curios intregeau peisajul rustic uscatoriile de tutun! Cand mi se face dor de clasic, merg la Muzeul de arta, dar si peisajul modern ofera avantaje…

Antonina SARBU