Centrul Bucurestiului aminteste de un regat al unui suveran foarte bogat, dar si deosebit de istet, in acelasi timp. Caldaramurile de faianta selecteaza cu grija atingerile de tocuri si pasii necunoscutilor, speriati parca de imensele cladiri. Seara, capitala Romaniei seamana mai degraba cu o manusa aruncata parca pentru totdeauna la gura sobei, dar necesara chiar a doua zi. Bastinasii se deosebesc de oaspeti prin privirile calme, indreptate undeva in vid. Obisnuiti cu aglomeratia, cu abundenta de sunete si spirite, bucurestenii tin calea intr–o singura directie. Ceasul din Piata Universitatii a devenit, de ceva vreme, cel mai cautat obiect al privirii romanilor. In fiecare dimineata, acesta indica zilele care au mai ramas pana la intrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Desi, potrivit unor noutati, difuzate de EuroNews, UE s–ar putea sa amane aderarea cu inca un an, ceasul ramane neschimbat. Conform stirilor vizate, tergiversarea s–ar putea produce in cazul in care, sustin demnitarii europeni, Romania nu va combate coruptia. “Libertatea de expresie lasa de dorit. In ultimul timp, tot mai multi ziaristi care au scris despre coruptie au fost atacati, iar in baza articolelor, publicate de ei, n–a fost intentata nici o actiune penala”, sustinea postul TV citat.

Daca e sa facem o comparatie a situatiei din Romania cu cea din R. Moldova, atunci noi nu vom fi acceptati in UE in vecii vecilor! Desi tot mai multi romani vorbesc ca despre o decizie strategica despre faptul ca UE isi va instala granitele pe Nistru.

Cei care nu au vizitat niciodata Chisinaul, au impresia ca, ziua in amiaza mare, pe strazi umbla hotii si ca este mai mult decat periculos sa te afli aici. O fi si aici meritul mass–media straine care isi aminteste de R. Moldova doar cand vine vorba de razboiul din Transnistria si despre traficul de fiinte umane. Aflandu–ma la Bucuresti, ma gandeam ca optiunea romanilor de dincolo de Prut s–ar putea sa fie mai degraba o dorinta a fratilor nostri de a ne avea alaturi, decat o prerogativa reala a Europei. Oricat ar parea de straniu, aceeasi opinie se face auzita si la Chisinau. Probabil, dupa Pactul presedintelui cu societatea civila, ideea instaurarii hotarelor UE pe Nistru a ajuns, din greseala, si la urechea presedintelui Voronin. Amintiti–va declaratia de pomina a sefului statului, lansat intr–o partida de ping–pong, care a uimit intreaga opinie publica, dar si mai mult Romania. Sau recenta neparticipare la summitul CSI. Sau abandonarea ideii de aderare la uniunea Rusia–Belarus. Credeti ca toate acestea au cazut din pod in capul presedintelui moldovean? In cazul in care Vladimir Voronin si–ar da seama ce trebuie sa faca pentru ca Europa sa se intoarca spre noi cu fata, ar mai avea o bataie de cap: cine sa fabrice ceasul care ar indica numaratoarea inversa a infinitului?

Ileana RUSU