Primul Congres al "originarilor din R. Moldova" s–a consumat ca orice lucru neinspirat. Calculele comunistilor de la Chisinau, precum ca ar putea realiza, sub patronajul presedintelui Voronin, un show politic fulminant, cu dividende electorale, au esuat. Esecul a fost unul prea vizibil ca sa poata ramane neremarcat: din 102 comunitati externe, anuntate pentru participare, la congres s–au prezentat doar 9. Cu toate acestea, ideea – indiferent daca este una politica, dupa cum s–a afirmat in plen, sau nu – merita sa fie luata in calcul. De ce nu am remarca, spre exemplu, ca autorii reuniunii au modificat esential "proiectul Lucinschi", transformand actiunea dintr–un "congres al moldovenilor" intr–un "congres al compatriotilor". Atat doar ca inadvertentele organizatorice si lipsa unui concept previzibil, pentru un eveniment ca acesta, i–au diminuat prestanta pana la conditia unei festivitati ordinare, ceea ce a descurajat, suplimentar, mai multi dintre participantii la lucrarile reuniunii, inclusiv delegati. Presedintele V. Voronin, desi era firesc si oportun sa prezinte congresului un mesaj national, perfect gandit si calculat, nu a putut evita abordarea ideologizata a problemelor legate de organizarea statala a R. Moldova. Desi nu i–a cerut–o nimeni, Voronin a reiterat ideea unui "stat polietnic" pentru viitorul R. Moldova. Indiferent din care motive a facut–o, Voronin a gresit, si de data aceasta, tinta. Optiunea sa a generat in pauza mai multe discutii in contradictoriu. Parte din delegatii mai versati in politica nu–si puteau explica "de ce clasa guvernatoare de la Chisinau insista asupra "polietnicitatii Republicii Moldova", ca specific statal al ei, daca astazi pe glob nu mai avem, practic, state monoetnice. Cu toate acestea, ele nu se definesc ca "polietnice". Iar in ce priveste formula de "stat unitar", pe care a mers din start R. Moldova, ea nu numai ca nu exclude multiculturalitatea acestui stat, ci, dimpotriva, o accentueaza si o defineste ca pe un intreg indisolubil, unitar, sustinut si prin alte legi nationale si internationale decat Constitutia". Intr–adevar, de ce oare comunistii de la Chisinau nu inteleg acest lucru? Sa fi uitat ei de precedentul aberant, botezat "statul comun R. Moldova–Transnistria", creat de predecesorul lui Voronin, ca sa ne mai permitem un nou "rebus politic"?

Mesajele de salut ale delegatiilor, adresate Congresului, developau una din cele mai mari probleme ale comunitatilor externe — problema liderilor. La reuniune, cel putin, au prevalat cei pentru care Moldova este ca o chemare providentiala. Acestia persevereaza in relatiile cu Moldova, poseda limba, citesc, scriu versuri in romaneste si tot in romaneste comunica cu comunitarii si isi educa urmasii. "Romana", careia ei ii zic "moldoveneasca", are pentru ei statutul onorant de "limba casei". Il intrebam in pauza pe V. Stati, liderul Miscarii "Pro Moldova", care ar fi, in opinia d–sale, diferenta dintre limba romana si cea moldoveneasca si raspunsul a fost: "Nici o deosebire. Deosebirea este doar de constiinta". In cazul liderilor, acestia sunt veritabili sau falsi, in dependenta de aceeasi constiinta (inclusiv nationala). Unii o au, ceilalti ba. Spre deosebire de primii, "falsii" sunt de obicei din randul "moldovenilor de meserie", pentru care ONG–ismul etno–cultural a devenit o afacere profitabila. Ei fac jocul statului de resedinta in politicile discriminatorii fata de minoritati, beneficiind, in schimbul serviciilor, de privilegii si gratuitati pentru ei si familiile lor. La Congres, in timp ce primii abordau probleme de drept etno–cultural ale comunitatilor lor din Rusia, Belarusi, Letonia, Kazahstan si solicitau sprijinul Chisinaului, cei din a doua categorie minteau ca in Ucraina au tot confortul. Primii cereau Moldovei acorduri bilaterale si deschidere de scoli, ceilalti taceau despre lichidarea in Ucraina a invatamantului in limba romana; primii solicitau carte in limba romana, ceilalti cereau explicatii in problema denumirii limbii in invatamantul din Moldova; primii au venit la Congres fara "protectori", ceilalti — cu emisar special de la Kiev, care a avut in grija sa inclusiv mesajul de salut al presedintelui Asociatiei moldovenilor din Ucraina, Anatol Fetescu.

Partea cea mai proasta a Congresului a fost organizarea. Aceasta a fost pusa in seama Departamentului Relatii Interetnice — semn ca in R. Moldova relatiile cu comunitatile externe au fost, in toti anii de la 1990 incoace, in suspensie. Nici un stat care se respecta nu si–ar fi permis sa confunde relatiile cu comunitatile externe cu relatiile interetnice. Un domeniu strict extern cu unul strict intern. La Chisinau, insa, a fost posibila si asta. Tot asa cum doar la Chisinau putea fi, limba de lucru in Congres a fost rusa, desi lucrarile au fost asigurate cu translatori. Culmea, sa vii in "Patria istorica" din Germania, Franta, Kazahstan, Letonia sau Rusia, la o intalnire cu "compatriotii" si sa nu poti comunica in limba "Patriei". Delegatii au avut senzatia ca, venind la Chisinau, nu si–au gasit patria acasa. Dar, asa a fost sa fie nivelul reuniunii, care a semanat mai mult cu congresele comuniste din ex–RSSM decat cu un congres de spiritualitate. Poate ca tocmai din aceste considerente presedintele Academiei de Stiinte, Gh. Duca l–a definit public drept "mare eveniment politic". Ca a fost unul politic — suntem de acord, dar de ce si "mare", daca a fost atat de mic?

Petru AMARIEI