Judecătorul Gheorghe Popa, între şapte ani de puşcărie, provocare şi lipsa infracţiunii

Procurorul cere şapte ani de închisoare cu executare, în penitenciar de tip închis, pentru judecătorul Gheorghe Popa, precizând că „în cadrul urmăririi penale au fost administrate probe pertinente şi suficiente care dovedesc fără echivoc vinovăţia inculpatului”. Avocatul solicită însă achitarea acestuia, mizând pe faptul că Popa a fost victima unei provocări, dar şi pe faptul că probele administrate nu demonstrează faptul că ar fi pretins mita de 200 USD care i se încriminează.

Dosarul penal în privinţa judecătorului suspendat din funcţie al Judecătoriei Teleneşti este pe ultima sută de metri. În şedinţa de acum o săptămână, s-a ajuns la susţinerile verbale, urmând ca, la următoarea şedinţă, părţile să vină cu completări.

Procurorul: provocare sau lipsa infracţiunii?

Octavian Iachimovschi, procuror anticorupţie care a gestionat dosarul, a vorbit primul. Acesta a cerut condamnarea inculpatului, menţionând că „Popa a comis infracţiunea incriminată cu vinovăţie, exprimată prin intenţie directă, conştientizând faptul că pretinde, acceptă şi primeşte bani ce nu i se cuvin”. Anticipând poziţia apărării, procurorul a invocat faptul că alegaţiile privind „presupusa provocare a inculpatului la comiterea coruperii pasive sunt nefondate şi lipsite de probe. Acuzarea conştientizează faptul că anume statului îi revine sarcina de a demonstra inexistenţa unei provocări la comiterea infracţiunii. Totodată, punctăm asupra neclarităţii poziţiei apărării referitoare la versiunile considerate ca fiind veridice, şi anume: versiunea de bază înaintată de apărare este că Gheorghe Popa nu a săvârşit infracţiunea de care este acuzat. În acelaşi timp, apărarea mizează pe existenţa unei presupuse provocări din partea organelor de drept la comiterea acestei infracţiuni care, reiterăm, potrivit părţii apărării, nu a fost comisă de către inculpat”, a atacat Iachimovschi.

Procurorul a invocat un şir de probe, care, în opinia sa, îl încriminează pe magistrat, precizând că în cauza penală s-a demonstrat că nu au fost utilizaţi ofiţeri sub acoperire şi nici agenţi. Totodată, acesta a solicitat instanţei să aprecieze critic declaraţiile martorului Tamara Spanachi, grefiera lui Popa, pe motiv că ea a indicat cu exactitate evenimente ce ţin de dosar „chiar dacă de la evenimentele în cauză până la audierea martorului a trecut o perioadă îndelungată de timp”. Iachimovschi a mai precizat că aceasta a recunoscut că a venit la proces cu judecătorul şi astfel i-a fost indusă de către inculpat o poziţie concretă, părtinitoare….

Trei declaraţii contradictorii

Octavian Iachimovschi a solicitat ca instanţa de judecată să aprecieze critic şi declaraţiile lui Gheorghe Popa. Acuzarea a subliniat faptul că „inculpatul a încercat să inducă în eroare procurorul la faza de urmărire penală prin darea unor declaraţii ce nu corespund adevărului, afirmând că la 11 octombrie 2013, în timpul discuţiei cu Andrei Durnea care a avut loc în biroul său de serviciu, a ieşit din birou, Durnea rămânând singur pentru o perioadă de timp. Faptul în cauză este contrazis prin înregistrările video…”. Procurorul a făcut referire şi la declaraţiile judecătorului pentru ZdG, precizând că acesta „a încercat să inducă în eroare şi opinia publică, comunicând că de fapt a ascuns banii în „codul de procedură civilă” deoarece s-a speriat, afirmaţii pe care le-a negat ulterior în instanţa de judecată şi care sunt combătute prin înregistrările audio-video anexate la prezenta cauză penală”.

Totodată, acuzarea a reţinut că, fiind audiat în calitate de inculpat, Gheorghe Popa a înaintat o nouă versiune, potrivit căreia „Andrei Durnea ar fi atins „codul de procedură civilă” în care au fost depistaţi banii pretinşi, şi acesta ar fi căzut jos. Totodată, în cod s-ar fi aflat fotografii şi înscrisuri pe care Durnea, la solicitarea inculpatului, le-ar fi ridicat de jos şi le-ar fi pus „în carte”, adică în „codul de procedură civilă”. Acuzarea menţionează că declaraţiile inculpatului nu corespund adevărului şi acest fapt este dovedit prin declaraţiile martorului Andrei Durnea şi confirmat şi prin alte probe incontestabile, inclusiv înregistrările audio-video anexate la dosar. În ipoteza inculpatului, pentru a ridica codul de procedură civilă care ar fi căzut lângă masă, acesta urma să se aplece, respectiv acest fapt urma să fie vizibil în cadrul înregistrărilor video. După cum s-a observat, acest fapt nu a avut loc…”, a menţionat Iachimovschi. Astfel, acesta a cerut condamnarea lui Gheorghe Popa la şapte ani de închisoare cu executare, în penitenciar de tip închis, aplicarea unei amenzi de două mii u. c. (40 mii de lei), cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii publice în cadrul autorităţii judecătoreşti şi a organelor de drept pe un termen de 5 ani. De remarcat faptul că articolul din Codul Penal încriminat lui Popa prevede o pedeapsă cu închisoare de la 7 la 15 ani. Astfel, procurorul a solicitat pentru magistrat pedeapsa minimă prevăzută de lege.

Apărarea: pretinderea nu a avut loc

La rândul său, Vasile Nicoară, avocatul lui Gheorghe Popa, a solicitat achitarea acestuia, încercând să-l convingă pe judecător că a fost ţinta unei provocări. „În raport cu acest dosar, îmi permit să afirm că, pentru a putea raporta careva succese în legătură cu Summit-ul de la Vilnius, autorităţile statului au provocat anumite evenimente, astfel încât, în final, în instanţa de judecată a ajuns unul din primele dosare „de corupţie”, „luare de mită”, în care figurează un judecător. Astfel, această cauză penală este una pilot. De soluţia care va fi adoptată în speţă depinde nu doar soarta unui om, dar şi modul în care va fi implementată politica statului în diverse domenii: lupta cu corupţia în sistemul de drept, asigurarea independenţei puterii judecătoreşti, asigurarea dreptului la un proces echitabil…”, a punctat, la început, apărătorul. Acesta a făcut mai întâi referire la acuzaţia de „pretindere” adusă judecătorului, care, conform datelor din dosar, a avut loc la 9 şi 10 octombrie 2013, remarcând că acuzaţia „s-a încercat a fi demonstrată în faţa instanţei doar prin declaraţiile a doi martori: Andrei Durnea şi Roman Buşovschi.

Avocatul judecătorului a făcut în dese rânduri referire la declaraţiile neclare şi contradictorii pe alocuri ale celor doi martori, expuse anterior de ZdG: „În timpul relatărilor, martorul (Durnea, n.r.) nu a indicat că inculpatul ar fi pretins de la el bunuri sau mijloace financiare. Martorul nu a relatat acest lucru nici atunci când a răspuns la întrebările procurorului. Acelaşi martor nu a afirmat că inculpatul ar fi pretins „mohoriciul” nici în momentul în care a răspuns la întrebările avocatului”, a constatat Nicoară. „Buşovschi, cel care a denunţat pretinsa infracţiune, nu a invocat la urmărirea penală că inculpatul ar fi pretins „mohorici”/bunuri sau mijloace financiare”, a mai menţionat avocatul, precizând că „prin actul de acuzare se insistă că inculpatul „a pretins” de la Roman Buşovschi, prin intermediul lui Andrei Durnea. Din declaraţiile date de Buşovschi în şedinţa de judecată, în calitate de martor, sub jurământ, nu rezultă că inculpatul ar fi pretins de la el „mohorici”/bunuri materiale sau mijloace financiare”.

Declaraţiile martorilor acuzării, în apărarea judecătorului

Totodată, apărătorul a amintit şi de declaraţia lui Buşovschi, care a spus în instanţă că „am depus plângerea la CNA pentru a se stabili cine a cerut bani, cine trebuia să îi reţină, judecătorul sau avocatul. Am dorit să văd cine va lua banii: judecătorul sau avocatul”, dar şi de cea în care acesta preciza că „nu am avut intenţia de a da avocatului suma de 200 USD. Nu am avut pentru ce-i da… Inculpatul consider că nu a estorcat de la mine mijloace financiare”. Nicoară crede că, în mod normal, după denunţul lui Buşovschi, autorităţile trebuiau mai întâi să-l audieze, pentru a putea constata cine de la cine a cerut bani, iar mai apoi să efectueze alte acţiuni. „Dacă organul de urmărire penală nu ar fi întreprins acţiunile de instigare/provocare, Durnea şi Buşovschi nu ar fi întreprins nicio acţiune ce ar fi permis încadrarea faptei inculpatului în baza art. 324 Cod Penal”, a precizat avocatul.

Acesta a cerut instanţei să acorde atenţie şi faptului că, fiind audiat, Roman Buşovschi a spus că nu mai colaborase anterior cu CNA, dar că în instanţă au fost prezentate mai multe probe, bazate pe documente, care demonstrează că Buşovschi „este „denunţător de profesie”/„provocator de profesie”. Totodată, Nicoară a precizat că, „în ceea ce priveşte martorul Andrei Durnea, nu poate fi trecut cu vederea că acesta, în mod grosolan, conştient şi demonstrativ, a refuzat în instanţa de judecată să răspundă la mai multe întrebări, esenţiale pentru soluţionarea cauzei”. Avocatul a amintit că „o persoană nu poate fi condamnată pentru acceptarea şi primirea mijloacelor financiare transmise în condiţiile art. 135 Cod de Procedură Penală, iar transmiterea sub control în alte condiţii decât cele prevăzute expres de lege este inadmisibilă”. În apărarea clientului său, Nicoară a făcut referire la mai multe hotărâri ale CtEDO care vizează provocarea, cerând instanţei să anuleze toate probele acuzării şi, totodată, achitarea inculpatului.