Mărturia judecătorului: „E o înscenare. Nu ştiu cât de bine gândită”
Gheorghe Popa, judecătorul de la Teleneşti, prins în urmă cu două luni cu mită de 200 USD, se declară nevinovat şi susţine că este victima unei înscenări. El spune că cei doi avocaţi care au participat în dosarul de la care i se trag problemele i-au propus, indirect, „mulţumiri”. Judecătorul vorbeşte în premieră despre zilele care au precedat flagrantul, dar şi despre bănuielile pe care le are vis-a-vis de cazul său.
Săptămâna trecută, la Judecătoria Buiucani a început examinarea dosarului judecătorului suspendat din funcţie al Judecătoriei Teleneşti, Gheorghe Popa, reţinut în flagrant de ofiţerii Centrului Naţional Anticorupţie (CNA), pe 11 octombrie, cu mită de 200 USD. Şedinţa preliminară a fost întreruptă, urmând să continue astăzi (joi, 19 decembrie, n.r.), deoarece Popa are un nou avocat, Vasile Nicoară, care a solicitat timp pentru a lua cunoştinţă de dosar.
„Pentru că reclamantul o să mă «mânţănească»”
După şedinţa preliminară de miercurea trecută, judecătorul inculpat, Gheorghe Popa, a acceptat să discute, în premieră, cu ZdG, despre mita ce i se încriminează. Magistratul ne-a relatat versiunea sa legată de cei 200 USD pe care organele de drept afirmă că i-ar fi primit pentru a scoate de pe rol un dosar. După cum am scris anterior în ZdG, originea mitei din dosarul Popa este un dosar civil, subiecţii căruia sunt Veaceslav Bufteac, reprezentat în proces de către avocatul Serghei Ciolacu, şi Roman Buşovschi, reprezentat de apărătorul Andrei Durnea. Bufteac îl acţionase în judecată pe Buşovschi, solicitând o datorie de 9000 de euro.
Popa susţine că dosarul a ajuns la el pe 13 iunie 2013, iar acesta i s-a părut, din start, „ciudat”, pentru că unul dintre protagonişti era Roman Buşovschi, domiciliat în Ciulucani, Teleneşti, pe când în acea localitate o asemenea persoană nu locuia. „La prima şedinţă a venit doar reprezentantul reclamantului, avocatul Ciolacu. Buşovschi nici nu avea cum să vină, pentru că citaţia fusese expediată la Ciulucani, el, însă, nu locuia acolo. Ciolacu a venit la mine şi mi-a zis: daţi să facem hotărâre, să încasăm datoria, pentru că pe Buşovschi nu-l putem găsi şi nici n-o să vină”, povesteşte Popa.
„I-am spus că aşa nu se poate, că procedura trebuie respectată. El mi-a zis să fac asta, pentru că reclamantul o să mă „mânţănească”. Am zis că nu accept o astfel de variantă. I-am propus să trimitem citaţii la Ciulucani şi la Făleşti, de unde-i Buşovschi. Aşa am şi făcut, iar la următoarea şedinţă, acesta s-a prezentat. A spus că are nevoie de avocat şi pentru asta am amânat şedinţa. La următoarea, s-a prezentat cu avocatul Andrei Durnea. Am amânat iar, până în toamnă, ca ei să ia cunoştinţă de dosar. Pe 10 octombrie, era programată o nouă şedinţă. Cu o zi mai devreme, susţine Popa, Durnea şi Buşovschi au venit în biroul său.
„Mi-a zis: «da’ poate o schimbăm cumva?»”
„M-am mirat. Mă gândeam că o fi greşit data. Mi-au spus că au un demers, că cer să fie scoasă cererea de pe rol, că nu-i achitată taxa de stat. Le-am spus că, dacă au cereri şi demersuri, trebuie înaintate în şedinţă, pentru că trebuie să se pronunţe şi cealaltă parte. Le-am zis: „până mâine, la şedinţă, vă spun la revedere”, povesteşte Popa. După alte câteva discuţii legate de dosar, cei doi au plecat.
„Pe 10 octombrie, la 11.00, toţi ştiau despre şedinţă, dar s-au prezentat doar Buşovschi şi Durnea. Ciolacu, avocatul reclamantului, nu s-a prezentat. Am aşteptat 30 de minute, crezând că poate-i pe drum, poate întârzie. Nici nu a sunat să ne zică să aşteptăm. La 11.30, i-am spus grefierei să invite pârâtul şi avocatul în birou. Ei au zis că solicită să scoatem cererea de pe rol, pentru că nu-i achitată taxa de stat. Am luat Codul de Procedură şi le-am spus că acesta nu prevede astfel de decizii. Am spus că cererea ar trebui scoasă pentru că reclamantul nu s-a prezentat în şedinţă, deşi fusese citat. Le-am zis să aştepte, dacă vor o copie a încheierii. Mi-au răspuns: intrăm altă dată sau o să ne-o trimiteţi prin poştă, şi au plecat”, spune judecătorul.
„La 5—10 minute după asta, a apărut avocatul reclamantului. A întrebat ce-i cu cererea. I-am spus că e scoasă de pe rol, pe motiv că nu s-au prezentat în şedinţă. Mi-a zis: „da’ poate o schimbăm cumva?”. I-am răspuns: „cum să o schimbăm, dacă partea cealaltă a fost, am şi pronunţat hotărârea”… El a zis că o s-o atace. I-am zis s-o atace, că-i dreptul lui. A aşteptat, am făcut încheiere motivată, i-am înmânat-o şi a plecat. Pe 10 octombrie, am încheiat dosarul, l-am publicat şi l-am trimis la grefieră, ca să facă procesul-verbal, să-l transmită în Cancelarie”, îşi aminteşte Popa.
„A scos banii. I-a azvârlit pe masă”
„Pe 11 octombrie, fiind la serviciu, am avut câteva dosare dimineaţa, am fost la masă, am mâncat şi am revenit în birou. În anticameră nu era nimeni, iar uşa o lăsasem întredeschisă, ca să văd cine intră. Pe la 13.00, lucram la calculator, când a intrat Andrei Durnea. Când am ridicat capul şi l-am văzut în birou, m-am mirat. Spunea că e din Chişinău şi mă întrebam de unde s-a luat la Teleneşti, mai ales că nu l-am aşteptat. El a închis uşa şi m-a întrebat: „Ce, lucraţi şi azi?” Am zis: „Da’ ce, e sărbătoare?” A zis că a intrat să vadă ce-i cu încheierea. Am zis: „Ce poate fi cu ea, nu-s schimbări”. I-am spus că avocatul reclamantului a venit atunci, imediat după proces, şi a spus c-o s-o atace”, continuă Gheorghe Popa.
După ce au mai schimbat câteva vorbe, Popa spune că „Durnea a deschis sumka, a scos banii, i-a azvârlit pe masă şi a zis: „Clientul meu te-o mânţănit”. Când a azvârlit banii pe masă, eu am înţeles că ceva nu-i curat. M-am uitat la uşă şi îmi ziceam: acuşi o să se deschidă. M-am speriat când am auzit gălăgie în anticameră. Mă gândeam că, imediat, grefiera ori asistenta vor deschide uşa, vor vedea banii pe masă şi n-o să înţeleagă corect. Am scos Codul de Procedură Civilă (CPC), care era sub mână, şi i-am zis: „Pune-i în carte”. El i-a luat, i-a pus în carte şi a ieşit. Eu n-am pus mâna pe bani. Mă uitam la uşă şi-mi ziceam că ceva nu-i curat. Ceva se întâmplă. Eram emoţionat. Uşa s-a deschis şi a intrat un angajat de la CNA şi mi-a zis să nu fac nicio mişcare, că vine procurorul. A venit şi mi-a zis că am luat bani. I-am spus că nu am luat, că am banii mei. În CPC a găsit banii. Eu nu am pus mâna pe ei”, continuă Popa.
„De 22 de ani nu am cerut niciun bănuţ”
Judecătorul afirmă că la mijloc ar fi o înscenare, pentru că „eu, de 22 de ani, nu am cerut de la nimeni niciun bănuţ, nu încă 200 USD. Nu ştiu de ce am fost eu. Şi pe mine mă frământă şi vreau să ştiu de ce anume eu, de ce anume la mine a ajuns acest dosar şi de ce aşa joacă în jurul meu. Din alte surse am aflat că Durnea cu Buşovschi erau echipaţi şi atunci când, în ajun, fuseseră la mine. Ei au înregistrat convorbirea noastră. Văd, însă, că nu o folosesc în proces. Nici nu au cum, pentru că nu am cerut bani de la ei”, spune magistratul.
„Ei au venit pe urmă cu banii, după data de 10 octombrie. Care-i rostul? Hotărârea era deja luată. Eu pe ei nu-i cunosc, nu i-am chemat. CNA a deschis dosar pe 10 seara, iar pe 11 au venit şi m-au luat. Nu m-au pus la ascultare, să vadă: am să sun eu, am să-i caut, am să solicit eu bani de la dânşii? S-a ştiut din start că nu are rost să facă lucrul ăsta, pentru că eu nu am cerut bani. A fost o înscenare, ca să mă ia cu orice preţ. La CNA, de mai multe ori mi s-a spus că, dacă-mi recunosc vina, îmi dau drumul acasă. Acum nu am nicio interdicţie. Nicio măsură preventivă. Chiar pot părăsi ţara”, zice Popa, care a stat mai bine de o lună, până pe 20 noiembrie, în arest, după care procurorii au decis să nu mai ceară prelungirea mandatului de arest.
Judecătorul vs doi avocaţi
„Era suspect că Durnea, fiind din Chişinău, făcea atâtea drumuri pentru un dosar aşa de mic. Şi Ciolacu a încercat mai întâi. El credea că eu, văzând suma de 9000 de euro, voi cere ceva. Ambii avocaţi au colaborat cu CNA. De ce celălalt avocat nu s-a prezentat la 11.00 în şedinţă? Cred că ăştia l-au sunat şi i-au spus: la 11.00 să nu te prezinţi. Că eu, dacă venea el (Ciolacu – n.r.), aveam de gând să emit hotărâre de încasare, inclusiv a taxei de stat. Încheierea a fost scoasă de pe rol legal. E o înscenare, nu ştiu cât de bine gândită. A fost prea evidentă”, e de părere Gheorghe Popa, care afirmă că abia aşteaptă să discute cu avocatul care i-a dat cei 200 USD, în cadrul procesului.
ZdG a discutat anterior cu Andrei Durnea. Acesta a negat atunci implicarea sa în acest caz, având însă declaraţii cu multe subînţelesuri. „În general, eu cam nu particip nicăieri. În acest caz, situaţia este mult mai complicată. Ce se aude şi se vorbeşte este una, ce se întâmplă cu adevărat – e altceva. Săpaţi şi o să găsiţi. Nu vreau să discut. M-am săturat de cazurile astea. Oricum, nu se schimbă în ţara asta nimic, niciodată”, afirmă avocatul, rugându-ne să nu-l mai deranjăm cu întrebări la acest caz.
Serghei Ciolacu, celălalt avocat din dosar, nu a dorit nici el să discute despre afirmaţiile lui Gheorghe Popa. „Nu i-am propus niciodată aşa ceva (mulţumire – n.r.). Nu pot comunica prin telefon, dar în general nu vreau să discut despre acest caz. Nu am vorbit niciodată cu el. Dacă aş fi colaborat cu cineva, nu aveam să umblu atâta prin şedinţe. Afirmaţiile judecătorului nu corespund realităţii – e tot ce vă pot spune”, a accentuat Ciolacu.
