Accidentul nuclear care s–a produs la 26 aprilie 1986, la Cernobil, de pe urma caruia au avut de suferit peste 7 milioane de oameni, este considerat cea mai grava catastrofa atomica a sec. XX. Despre explozia reactorului patru al Centralei atomice de la Cernobil s–a aflat abia la 4 mai 1986, dupa ce conducerea sovietica de atunci a fost nevoita sa recunoasca public despre avaria produsa.

La 26 aprilie curent, la Chisinau a avut loc un miting de comemorare consacrat aniversarii a 20 de ani de la catastrofa de la Cernobil. Cateva sute de oameni au participat la un mars de comemorare a victimelor avariei. Membri ai societatii "Cernobil", fosti lichidatori ai consecintelor tragediei, copii si vaduve, s–au adunat in Piata Marii Adunari Nationale de unde au pornit spre str. Trandafirilor, acolo unde se afla scuarul memoriei victimelor catastrofei de la Cernobil.

"Ora 1 si 28 min noaptea. Din cauza neglijentei personalului si incalcarii grosolane a tehnicii de securitate, reactorul patru al Centralei nucleare de la Cernobil a fost zguduit de doua explozii care mai intai au miscat acoperisul, iar mai apoi au distrus intregul bloc. In consecinta, in atmosfera au fost raspandite cantitati imense de substante radioactive", astfel a reactualizat datele exacte despre acea catastrofa Tudor Capatana, presedintele societatii "Cernobil" din R. Moldova, la mitingul de comemorare.

10 % — decedati, 65 % — invalizi

El afirma ca peste 3 550 de cetateni ai R. Moldova au luat parte la lucrarile de lichidare ale avariei de la Cernobil. In urma acelui accident au decedat 359 de participanti. Aceste date constituie mai mult de zece procente din numarul total al participantilor. "Viata acestor oameni a fost impartita in doua: pana la Cernobil si dupa Cernobil. Daca pana la accident fiecare dintre participanti avea un serviciu si o familie sanatoasa, dupa Cernobil viata lor a luat o alta intorsatura...", a continuat Capatana.

In prezent, din numarul total de participanti ramasi in viata, 2 428 sunt invalizi, ceea ce consituie 65 %. In urma acelei tragedii, in familiile lichidatorilor a consecintelor catastrofei de la Cernobil s–au nascut 1 679 de copii, dintre care 73 sunt invalizi, iar 11 au decedat.

De asemenea, Tudor Capatana s–a referit la necesitatea crearii programului de stat privind volumul suplimentar de asistenta medicala acordat persoanelor afectate de radiatie cu includerea investigatiilor de laborator si implimentarea serviciilor de asistenta stomatologica, suplimentar la programul unic al asigurarilor obligatorii de asistenta medicala. Capatana a spus ca Guvernul a promis sa gaseasca pana la sfarsitul anului 2006 resursele financiare necesare pentru realizarea programului. "Micile doze de radiatie pe care le–am acumulat intr–un timp indelungat sunt mult mai periculoase decat o doza mai mare primita o singura data", a afirmat presedintele societatii "Cernobil".

Participantii la lichidarea consecintelor catastrofei de la Cernobil au remarcat de mai multe ori ca asistenta medicala a celor afectati de radiatie nu este la nivelul cuvenit, la fel ca si asistenta medicala a copiilor acestora. "Cu toate ca picii ar trebui sa benificieze de un tratament gratuit, de multe ori angajatii medicali incearca sa creeaze zeci de obstacole pentru ca acesti copii sa nu mai primeasca o consultatie fara plata in institutiile medicale. In cel mai bun caz, un copil dintr–un oarecare raion care se adreseaza la medic poate sa ajunga la tratament la Chisinau abia peste cinci luni", a continuat Tudor Capatana.

In 2005, referitor la solutionarea mai multor probleme, societatea "Cernobil" s–a adresat presedintelui Voronin. La indicatia lui Vladimir Voronin, Guvernul a creat un comitet organizatoric in frunte cu viceprim–ministru, Valerian Cristea. La 17 aprilie curent, Guvernul a adoptat o hotarare prin care au fost efectuate mai multe modificari in planul de actiuni "privind consemnarea a 20 de ani de la catastrofa de la Cernobil".

Guvernul promite solutionarea problemelor "cernobilistilor" pana la sfarsitul anului 2006.

Autoritatile promit, dar nu fac...

Cu toate ca memorialul victimelor Cernobilului urma sa fie dat in exploatare la 26 aprilie curent, cei prezenti la miting au depus si de aceasta data flori la piatra de temelie. Noua hotarare a Guvernului prevede darea in exploatare a monumentului la 26 aprilie 2007.

Construirea acestui memorial va fi finantat[ in totalitate de Primaria mun. Chisinau. "Si de aceasta data Ministerul de Finante si–a spalat mainele", a spus Tudor Capatana.

In prezent, in scuarul memoriei victimelor catastrofei de la Cernobil este construita o biserica mica, fiind cladita temelia unui sfant locas mai mare. O parte din banii necesari pentru constructie au fost donati de catre invalizii veniti de la lucrarile din Cernobil. Scriitorul Isidor Doctoreanu a indemnat pe cei prezenti la miting sa procure din biserica din scuar noua carte "Sunt oameni ca noi, dar vesnic eroi. Cernobil — 20, catastrofa a fost". Banii adunati din vanzari vor fi repartizati pentru constructia bisericii mari.

La miting a fost prezent si consilierul Ambasadei Ucrainei, Alexandru Samazurov. Acesta a adus 21 de diplome de onoare destinate paricipantilor la lucrarile de lichidre din R. Moldova.

Din partea structurilor de stat, la eveniment au fost prezenti viceprim–ministrul, Valerian Cristea, presedinta Comisiei pentru protectia sociala si a familiei a Parlamentului R. Moldova, Valentina Buliga, si primarul interimar al mun. Chisinau, Vasile Ursu. Prin intermediul discursurilor acestora, s–a dat de inteles ca nu s–a facut tot posibilul pentru a proteja participantii la lucrarile de lichidare a consecintelor a avariei din Cernobil, dar sunt intotdeauna gata de a discuta si solutiona problemele cu care se confrunta "cernobilistii".

Rugaciunea de pomenire a fost citita de IPS Vladimir.

"Vandut" de brigadir, luat de primar

"Am fost oameni vanduti, dusi cu sila la Cernobil. Am fost chiar traficati", imi spune indignat Anton Leu, unicul "cernobilist" din s. Zambreni, r. Ialoveni. El isi aduce aminte ca despre tragedia de la Cernobil nu s–a aflat decat la 4 mai, cu toate ca accidentul a avut loc la 26 aprilie. Anton Leu mi–a relatat cu indignare modul in care "a mers" in 1986 la Cernobil. "A doua zi, dimineata, urma sa merg sa–mi prasesc terenul agricol. Au venit noaptea si nu m–au intrebat nimic... Mi–au fortat usa de la casa si m–au luat chiar din pat. Erau trei in stare de ebrietate: primarul, care nu mai este printre cei vii, pentru ca a murit intr–o livada, un politist si un sofer cu masina proprie", isi aminteste amanuntele patimitul. "Soferul ma tragea in masina, iar ceilalti doi ma impingeau. Am fost "vandut" de catre brigadir. A spus ca nu–l ascult, de aceea eu am fost cel "ales". Munceam zi si noapte... Acasa mi–au ramas cei dragi, sotia si fiul care nu avea decat jumatate de an."

Pe atunci Anton Leu avea 36 de ani. A lucrat la lichidarea consecintelor de la 4 iunie pana la 28 august 1986. "Am fost impus sa muncesc in locul inginerilor si a soferilor. Indeplineam o munca cat pentru zece persoane. Acum nu–mi mai simt piciorul de durere. Am gasit un medicament, dar costa 52 de lei! Se macina oasele. Cred ca degraba am sa raman fara picior. Nici dinti nu mai am", isi descrie sanatatea "cernobilistul". El spune ca nu mai poate face nimic pe langa casa, nici chiar apa de la fantana nu este in stare sa aduca. "Merg la fantana cu o caldare de sapte litri si nici pe asta nu o pot aduce pana acasa."

Anton Leu declar[ ca, in comparatie cu ce a suferit "acolo", tot ce primeste acum de la stat nu va rascumpara macar un procent. "Chiar daca sunt fixate undeva hotarari si alte acte, noi, cei veniti de la Cernobil, nu simtim protectie din partea statului. Daca mergem la punctul medical din sat, ni se cer bani. Nu avem parte de asistenta medicala. Smulg bani de la noi. Doar daca venim la spitalele din Chisinau, ni se mai acorda atentie. In rest nu au ochi sa ne vada", continua la fel de indignat victima.

Dupa doi ani de la revenirea de la Cernobil, sotia sa a adus pe lume o fetita Veronica. Acum adolescenta de 18 ani are grave probleme de sanatate. "I se usuca manuta si piciorul drept", spune tatal fetei. Acum nimeni nu este dispus sa–i ofere ajutor. "Sa auda chiar si Valerian Cristea si toti ceilalti pe la care am fost si m–au alungat! Am incercat sa intru in biroul lui Cristea, dar, de cate ori am vrut sa discut cu acesta, am fost dat afara de un subaltern de–al sau", spune Leu. Amintim ca, fiind prezent la miting, Valerian Cristea a dat de inteles ca va face tot posibilul pentru solutionarea problemelor cu care se confrunta "cernobilistii".

"Trebuie sa gasesc urgent bani pentru o interventie chirurgicala. Nimeni nu vrea sa ma ajute, nici autoritatile care se lauda ca au facut atatea pentru noi, cei veniti de la Cernobil. Am nevoie de 10 mii de lei. Am gasit in ziar o vindicatoare, Vera din Durlesti, care spune ca poate sa ma ajute, dar nu am bani. De unde bani? Am fost si prin ministere si peste tot! Nu vreau sa fiu blestemat. Ce sa fac acum?", se intreaba retoric Anton Leu. Veronica a absolvit scoala din sat. Fata isi doreste sa–si continue studiile, dar, din cauza starii precare de sanatate, dorinta ei ramane neimplinita...

Aerul fara gust si fara miros l–a facut sa se simta ca un cadavru viu

Pe Mihai Cudrov, un alt "cernobilist" pe care l–am intalnit la miting, il intreb cum se simte. "Exact ca un cadavru viu! Mai respir... Rezist multumita initiativei si umorului. Familia ma sprijina moral. Sotia imi spune: "Misa, fii tare. De nu, te concediez! (n.r., rade)", raspunde optimist Mihai Cudrov. In 1986, el avea 32 de ani si era angajat in calitate de sofer. La lichidarea consecintelor avariei au participat si alti 30 de colegi de–ai sai. "Acel 26 aprilie de acum 20 de ani era o zi linistita, cu soare...", isi aminteste barbatul. "Cand am mers la Cernobil nu ne–au spus ce s–a intamplat in realitate si ca acea catastrofa poate fi fatala. Nu au vrut sa ne sperie... Ne–au promis ca peste doua saptamani vom fi inlocuiti cu alti lichidatori. Dar au uitat de noi. Asa am stat acolo timp de trei luni, iar apoi am fugit pentru ca acasa ma astepta sotia care a adus pe lume un fiu."

El spune ca anual trece un test medical si primeste o oarecare compensatie. "Dar toate acestea nu sunt decat un sprijin simbolic pentru ca sa nu spunem ca au uitat de noi. Nici o suma, in comparatie cu ce am trait la Cernobil, nu ne mai poate rascumpara sanatatea. Statul nu mai are nevoie de noi", afirma Mihai Cudrov. El isi aminteste ca la Centrala de la Cernobil transporta substanta uscata la o distanta de aproape trei km de reactorul unde au avut loc cele doua explozii. "Cernobilul era pustiu. Lumea a fost evacuata imediat din oras. Aerul era exact ca acum, fara gust si fara miros. Nu aveam drept protectie decat o masca medicala de tifon in doua straturi. Nu ne spuneau ca poate fi periculos, in schimb am simtit asta mai tarziu... Am un intreg buchet de boli. Ni se recomanda sa servim vin rosu, dar cat poti sa–l bei ca nici fierea nu mai rezista", continua Cudrov.

La acest eveniment au venit mai multe femei ramase vaduve in urma tragediei de la Cernobil. Zinaida Mogaldea din Chisinau nu uita niciodata sa ia la 26 aprilie fotografia sotului sau. Ea este vanzatoare de ciorapi in magazinul "Unic". Din partea statului nu are parte de nici o sustinere. Sotul sau a decedat dupa zece ani de la revenirea din Cernobil. Angajat la o institutie de stat, la ASP "Vieru", el a fost mobilizat printre primii. Zinaida spune ca, revenind de la Cernobil, obosea prea repede, astfel nefiind in stare sa se mentina la fostul loc de munca prea mult timp. Femeia a incercat sa–i faca dreptate sotului de mai multe ori. In final cei de la ASP "Vieru" au cazut de acord sa–i ofere sase mii de lei pe care, spune Zinaida, tot incercau sa nu–i dea. Dupa ce a atacat in instanta de judecata, familia Mogaldea urma sa obtina un apartament. "La penultima sedinta, ni s–a facut dreptate. Dar, inainte de ultima sedinta, cand judecatorul urma sa citeasca hotararea, sotul meu a decedat. Asa ca nu ni s–a facut dreptate pana in prezent", spune cu lacrimi in ochi Zinaida Mogaldea.

In timp ce discutam cu ea, s–a apropiat un alt "cernobilist", vecin de–al Zinaidei. El a mers a Cernobil pe timpul cand isi satisfacea serviciul militar impreuna cu socrul sau. Vecinii spun ca majoritatea participantilor la lucrarile de lichidare a avariei din Cernobil pe care ii cunosc au decedat. "Anul trecut am dat mana cu unul dintre ei si astazi nu mai este printre cei vii."

Celor de la Mayak li se inchide gura

Tudor Costin, povestea caruia am publicat–o anterior, a fost si el prezent la miting. Pensionarul, unul dintre putinii care au participat la un alt grav accident nuclear de la Centrala Mayak, a incercat sa faca publica catastrofa din 1957 din muntii Ural despre care prea putini cunosc. Costin s–a apropiat de viceprim–ministrul Valerian Cristea care nu i–a permis sa vorbeasca. "M–a invitat in Parlament in luna mai ca sa–mi analizeze situatia. Al treilea an la rand incerc sa vorbesc din numele celor care au participat la avaria de la Mayak si nu mi se permite. Se face cunoscuta doar tragedia de la Cernobil, dar cum ramane cu cea de la Mayak? De ce sa tac acum? Am tacut prea mult timp! I–am "multumit" dlui Cristea pentru amabilitate. Se mai lauda ca face atatea...", spune suparat Tudor Costin.

El afirma ca a fost mintit si de catre responsabilii societatii "Cernobil". "M–am inteles cu ei sa facem publica tragedia de la Mayak si au fost de acord. Ba, chiar mi–au promis ca ma vor sustine. Dar nici de aceasta data nu au facut nimic..."

P.S. 600 mii de pompieri, militari si civili, deveniti lichidatori, au acoperit in mare graba reactorul unde au avut loc exploziile cu un "sarcofag" de beton, care, conform savantilor sovietici, urma sa asigure securitatea acestuia timp de 50 de ani. Dar ultimele calcule facute de specialisti arata ca invelisul de beton trebuie schimbat cel t\rziu in 2006, pentru ca acesta este plin de crapaturi.

Anastasia NANI