"Am aflat ca se punea la cale uciderea mea in timpul demonstratiilor de protest pe care anuntasem ca le vom organiza imediat dupa alegeri, incepand cu data de 7 martie 2005. Asasinarea mea ar fi trebuit sa conduca la destabilizari de proportii, iar vina pentru aceasta crima sa fie aruncata asupra presedintelui Voronin".

Fragment din sesizarea facuta Procuraturii Generale, la 06.02.2006, de presedintele PPCD, Iurie Rosca.

A doua zi, la 07.02.2006, Procuratura Generala a pornit urmarirea penala in baza art. 339 alin.(l) CP — uzurparea puterii de stat si art. 26, 145 alin.(3) lit.i) CP — pregatirea omorului unei persoane in scopul inlesnirii comiterii altei infractiunii.

Ziarul de Garda a incercat sa afle raspunsul mai multor lideri de opinie la urmatoarea intrebare:

Ce ar trebui sa se intample in R. Moldova ca cetatenii sa protesteze masiv in strada. Omorul sau rapirea unor lideri politici ar putea sau nu provoca destabilizarea situatiei politice de la noi?

Moldova avea pana de curand faima de cea mai saraca tara din Europa. Zilele acestea am aflat ca statul in care traim este ceva mult mai rau decat atat: un loc de experimentare a celor mai oribile scenarii de putere. Ce stim, de fapt, pana acum? Ca un sef de asa–zisa Liga culturala a romanilor de pretutindeni l–a pus in legatura pe un fost detinut politic, azi senator roman, cu un fost important securist moldovean, ajuns sfetnic de taina la o mare companie ruseasca — una prin care Moscova santajeaza o seama de ex–republici sovietice –, invitandu–l sa participe la o lovitura de stat imediat dupa alegerile din 6 martie 2005 si la asasinarea lui Iurie Rosca. Stim ca liderul PPCD a fost el insusi intens cautat de acelasi fost sef securist moldovean pentru a–l atrage in conspiratie si mai stim ca institutiile statului, desi erau la curent cu cele ce se puneau la cale, dupa cum afirma reprezentantii sai, nu au miscat un deget. Procuratura generala i–a deschis un nou dosar penal lui Valeriu Pasat, condamnat deja la 10 ani de inchisoare, dupa ce dnii Rosca si Cubreacov au facut declaratii publice, dar nu e deloc sigur ca ea s–ar fi sesizat in lipsa acestor dezvaluiri.

Ar trebui sa ne intrebam in ce tara traim? Intr–o tara in care institutiile statului, iata, sunt in plina disolutie: ele ori sunt incapabile sa rezolve ceva, ori participa cu buna stiinta la aceste ilegalitati si opereaza in functie de anumite interese politice meschine. Daca viata unor deputati, persoane notorii, nu costa doi bani in R. Moldova, ce sperante sa–si faca cetateanul de rand? Scandalul pare sa nu–i convina presedintelui Voronin, care ar fi preferat sa nu supere Rusia cu asemenea scurgeri de informatii, si de aceea evita sa se pronunte. Pentru ca daca inaintezi prea departe pe calea dezvaluirilor, s–ar putea sa nu mai ai loc de intors. In ceea ce–l priveste pe Rosca, faptul ca el vorbeste abia acum despre conspiratia din martie trecut, desigur, alimenteaza speculatiile ca liderul PPCD ar dori sa se distanteze de PCRM, sa scape de o alianta ce i–a adus uriase pierderi de imagine. Numai ca acest lucru, chiar daca s–ar confirma, nu anuleaza fondul problemei. Iar fondul problemei este urmatorul: a existat intentia unei lovituri de stat si a comiterii unui asasinat politic in R. Moldova, sau avem de a face doar cu o intoxicare teleghidata, cu o paranoia in curs de generalizare? Si daca planurile de tradare care au implicat, dupa cum ni se vorbeste, mai multi lideri politici de la noi, au fost reale, de ce institutiile statului nu au intreprins nimic? Cum este posibil ca un fost important demnitar moldovean, un om care a avut acces la secrete de stat — Valeriu Pasat — sa se puna atat de rapid in slujba unei puteri straine? Exista in Moldova o legislatie care defineste statutul unui inalt functionar de stat dupa parasirea postului? Daca da, de ce nu s–a aplicat si in cazul lui Pasat, care a trecut cu arme si bagaje in "tabara inamica" (adica, luand cu el CD–uri si dischete pline de informatii)? In ce masura retelele de influenta straine, servite de oameni ca Pasat si de altii ca el, insurubati in functii publice, sau de oameni politici care lupta pentru putere in Basarabia, etalandu–si mijloace financiare impresionate, continua sa determine politica in R. Moldova?...

Ajunge sa insiri aceste intrebari, la care nimeni nu se grabeste sa raspunda, ca sa–ti dai seama de ce nu avem o lege a Lustratiei si a accesului la dosarele Securitatii si, totodata, sa intelegi cat de fragila este democratia noastra, cat de subrede sunt sansele de existenta a R. Moldova ca stat orientat spre Europa.

Nimeni nu ar avea nevoie acum, in R. Moldova, de o destabilizare a situatiei, indiferent de motivul ori sursa care ar genera protestele. Nimic nu poate justifica recursul la violenta, iar in conditiile R. Moldova orice actiune din numarul celor mentionate mai sus ar conduce la eliminarea modelului incremental de reformare a institutiilor publice din R. Moldova, altminteri posibile si chiar recomandabile R. Moldova in urmatorii 5–10 ani. Cei care s–au imbolnavit de scenaristica protestelor de strada, ar trebui sa se abtina de la comentarii care ar putea fi calificate drept "incitante". Protestele pasnice sunt constitutionale, in limitele legislatiei nationale cu privire la mitinguri si alte actiuni de protest.

Experienta R. Moldova ne demonstreaza ca aici cetatenii se pot mobiliza, iesind in strada pentru a protesta. Au avut loc mobilizari protestatare, facilitate de anumiti lideri si cu un anumit suport informational. Dar, in R. Moldova, potentialul protestatar a fost intotdeauna o derivata a luptei politice caracteristice unei societati divizate pe diverse dimensiuni. Deci, raspunsul la prima intrebare este cat se poate de banal: pentru ca cetatenii de la noi sa iasa in strada, trebuie sa se produca evenimente generatoare de reactii de mare intensitate emotionala.

E mai greu sa raspund la cea de–a doua intrebare. In contextul pe care–l invocati, pot constata ca inainte si imediat dupa alegerile din 6 martie 2005 societatea era profund divizata si mai era si in asteptarea unor evenimente cu totul deosebite. Din acest punct de vedere, organizarea cu rea– vointa a unei provocari care sa socheze opinia publica si sa serveasca la declansarea unor actiuni de protest necontrolate, in principiu, era posibila.

Cat priveste ultima declaratie a liderului PPCD, Iurie Rosca, vreau sa mentionez ca afirmatiile de principiu din aceasta declaratie au fost facute publice si anterior. Ceea ce este nou tine de faptul ca se dau nume concrete si se numesc sume de bani care urmau sa motiveze organizarea si declansarea unor actiuni cu caracter ilegal. Sunt afirmatii referitoare la lucruri foarte seriose, cu un enorm potential de atragere a atentiei opiniei publice, dar si implicand consecinte majore.

Situatia foarte delicata, cand unii politicieni afirma lucruri socante, iar altii neaga aceste afirmatii, trebuie analizata cu mare precautiune. Cred ca sesizarea organelor de ancheta este ceea ce ar trebui sa ne faca rabdatori in privinta deznodamantului.

Ca sa se intample un eventual val de proteste noi ar trebui sa avem un cetatean cu multa demnitate civica, constient de drepturile si responsabilitatile ce ii revin. Doar in asemenea conditii vom avea o mass–media libera, politicieni responsabili, mai putine dosare penale "moarte". In prezent, cetateanul moldovean nu este pregatit sa constientizeze tot ce se intampla in societatea noastra.

Cetatenii nu protesteaza, deoarece se simt, intr–un fel, confortabil. De obicei, oamenii cand au un disconfort isi manifesta nemultumirea. Acalmia din jur sugereaza ca in societate stresurile se produc pas cu pas, astfel incat simplul cetatean nu este socat de vreun eveniment. Vi se pare cumva ca liderii politici de la noi au acea credibilitate care ar putea provoca proteste in cazul unui eventual asasinat sau a unei rapiri? Apropo, au fost niste rapiri, chiar recente, iar persoana disparuta avea o imagine publica favorabila… Ce a urmat? Aproape nimic. Elita politica de la noi se distanteaza tot mai mult de popor. Ele si–au arogat o pozitie foarte confortabila in raport cu cetatenii. Listele de partid musamalizeaza din responsabilitatea personala. In societatea noastra actele de coruptie nu mai provoaca demisii. Cu siguranta, e o situatie alarmanta.

Valentina Vizitiu: Nu cred ca lumea va mai iesi la proteste. Aceste manifestari nu mai au nici o semnificatie la noi, chiar si moartea sau rapirea unui demnitar nu ar mai putea sa convinga poporul sa iasa in strada. Am invatat multe de la viata. Ne obisnuim sa traim fara revolte.

Gheorghe Dandas, fost profesor: Poate neajunsurile la salarii sau a locurilor de munca ar putea sa–i determine pe oameni sa protesteze. Moartea sau rapirea unui demnitar, cred ca ar putea sa–i faca doar pe sustinatorii acestuia sa iasa la manifestari.

Gheorghe D.: Eu sunt roman din Bucovina (azi Ucraina), din comuna Boian, o localitate de langa Vatra Dornei. Romanii sunt nimiciti de autoritatile ucrainene, ei vor sa protesteze dar nu li se respecta drepturile. Pentru cine sa iasa in strada? Nu mai au putere sa faca ceva.

Adela, licentiata in istorie: Am iesit la proteste, cat am fost studenta. Am fost de partea lui Rosca. Dormeam noaptea in piata. Acum? Impotriva cui sa protestam? Impotriva frigului, zapezii? Cine e liderul? Nu mai avem bani pentru medicamente. Nu ne permit salariile de doua sute de lei. Moartea unui demnitar? Cred ca moartea unui demnitar de la noi ar starni bucurie si ironie. Nu mai dau exemple... Stie toata lumea. Nu mai avem demnitari care ne pot influenta. Suntem o societate bolnava, cu demnitari ce nu–si merita functiile.

Tamara Vladimir, functionar sindical: Abia acum am inceput sa ne trezim. Au fost create multe organizatii care abia acum au inceput sa se manifeste. Tinerii ar trebui organizati de catre lideri destepti care stiu ce au de facut. Trebuie sa luptam pentru viata. Nu cred ca oamenii ar iesi in strada, daca ar fi rapit sau ucis vreun lider politic. Pentru a protesta de partea unui demnitar, trebuie sa ai incredere in el. Nu avem astfel de oameni politici.

Olga Ciornai, angajat la Ministerul Culturii: Si negrii tot mai bine traiesc decat noi. Trebuie sa clarificam cum vom trai mai departe. Cei mai buni tineri pleaca peste hotare. Eu am salariu de 350 de lei pe care nici nu i–am primit. Am doua fete si ambele vor sa plece peste hotare. Lumea nu mai protesteaza pentru ca are venituri de la rudele din strainatate. Sunt un om simplu si daca as chema pe ceilalti la protest nu ar veni.

Constantin Moraru: Majorarea preturilor serviciilor comunale ar putea sa–i scoata pe oameni in strada, ca sa ceara o viata mai buna. Cred ca Rosca mai este cat de cat un lider politic care ar putea sa cheme lumea la protest. Votarea comunistilor a fost inevitabila, e un fapt inteles.