Poezia de dragoste a lui Mihai Eminescu determina viata oamenilor, acestia descopera perfectiunea prin versurile sale, ii inspira, le da puteri, incredere, ii cucereste, ii indeamna la fapte deosebite, uneori chiar nesabuite. Astfel califica persoanele marcate de profunzimea, complexitatea, simplitatea si puritatea liricii eminesciene. La auzul numelui poetului, cei cu care am reusit sa discut imi raspundeau: "Ah, incomparabil, de neatins...". Cel mai bine, insa, e sa–i las pe ei sa vorbeasca:

"Lirica de dragoste a lui Mihai Eminescu mi–a determinat viata, mie si intregii mele familii. Am hotarat sa devin profesoara doar din dragoste pentru Eminescu, iar sotul si fiul meu (Emilian Galaicu–Paun, n. r.) au devenit scriitori, fiind la fel inspirati de versurile poetului", ne–a declarat Eleonora Galaicu, profesoara de limba si literatura romana la Liceul "Elena Alistar" din Chisinau. "Versurile poeziei "Atat de frageda" imi staruiesc in fiecare zi in memorie... "Atat de frageda, te–asemeni cu floarea alba de cires, si ca un inger dintre oameni in calea vietii mele iesi." Am descoperit perfectiunea in ele. Aceste versuri intruchipeaza omul pe care mi–l doresc alaturi de mine, indiferent daca este barbat sau femeie. Ma bucur cand descopar pe fundalul Uratului care ma inconjoara Fragedul. In comportament, in vorbire, in privire, in tot. Imi aduc aminte, copil fiind, cum participam la orice concurs, care promitea drept premiu o carte de–a lui Eminescu, or, in acea perioada, cartile sale erau obtinute cu mare greu."

Poeta Galina Furdui: "Pretuiesc opera lui Eminescu pentru substratul filosofic pe care mi–l ofera si care imi serveste drept materie prima in procesul de creatie. Il pretuiesc pentru lirica sa, pentru intelepciunea sa, or, pun pret pe fiecare cuvant. Prin versul lui Eminescu e definit mersul poeziei in orice timp. Lirica de dragoste a poetului e una filosofica, in ea descopar intelepciunea si chintesenta vietii."

"In antichitate, toate drumurile duceau la Roma. In literatura romana toate caile poeziei duc de la Eminescu, declara poetul Aureliu Busuioc. Iar cum inaltimile poeziei sale nu pot fi nici intrecute, nici macar egalate, reusesc doar cei ce se pot smulge, totusi, de sub vraja geniului sau. Iata de ce avem azi 4– 5 poeti si un milion de caracuda. E un mare noroc sa ai de garda, in calitate de "unitate de masura", "Steaua Singuratatii".

Intrebat daca a fost marcat de lirica de dragoste a lui Mihai Eminescu, Anatol Vidrascu, directorul editurii "Litera", a spus: "Daca m–a marcat Eminescu? Doar din dragoste pentru opera sa, am editat zeci de volume care ii contin poeziile."

"Ah, lirica lui Eminescu... La sigur, m–a ajutat sa inteleg si sa apreciez sentimentele pe care le nutresc fata de persoana iubita", recunoaste actorul Teatrului de papusi "Guguta", Oleg Mardari. " Imi rasuna si acum in minte versurile: "De ce taci, cand fermecata inima–mi spre tine–ntorn? Mai suna–vei, dulce corn, pentru mine vreodata?" Ele m–au invatat ca fiecare clipa trebuie traita ca cea din urma. Lecturand orice poezie a poetului, intelegi ca dragostea e in aerul pe care il respiri, in cuvintele pe care le rostesti... Imi pare rau pentru tinerii contemporani care nu inteleg ca, intr–o buna zi, lirica lui Eminescu va salva lumea. Poeziile de dragoste care desfata auzul iubitei mele sunt inspirate din opera lui Eminescu... Desigur, destule sunt si cazurile in care, iubind, oamenii fac lucruri nesabuite, insa pentru dragoste trebuie sa lupti... nu sa te lasi infrant..."

Ultima fraza a actorului m–a facut sa caut raspuns la intrebarea: Daca dragostea va salva lumea, de ce oamenii fac, din dragoste, lucruri nesabuite? De ce ranesc? De ce jignesc? De ce isi pun capat zilelor?

"In repetate randuri, experimentele psihologice au demonstrat ca, de obicei, suferind o infrangere in dragoste, persoanele se gandesc la sinucidere", afirma psihologul Angela Nicolau, precizand ca gandul despre suicid apare la indivizii care incearca sa ocoleasca greutatile vietii. Ei cred ca, punandu–si capat zilelor, scapa de probleme. De fapt, motivele din cauza carora omul, indiferent de varsta pe care o are, se sinucide, sunt, deseori, neimportante. Unul dintre aceste motive e si cel al dragostei neimpartasite... Persoanele respinse trec prin stari de neliniste, disperare sau chiar de ura. In permanenta, in fata ochilor, aceste persoane au tabloul esecurilor prin care trec. Ei se considera la marginea prapastiei, iar pentru a cadea in ea fac un singur pas. De obicei, persoanele apropiate sunt cele care ar trebui sa sesizeze strigatul interior al suferinzilor, pentru a–i ajuta. Iar acestia, la randul lor, nu ar trebui sa fuga de sine si de oameni. Ei ar trebui sa nu uite ca nu sunt singuri pe lume si ca, in situatii similare, sunt zeci, sute de persoane. Daca impart cu cei pe care ii au alaturi picaturi de durere din paharul suferintei, le va fi mult mai usor sa treaca peste greutati." Intrebata cum a marcat–o in viata sa lirica lui Mihai Eminescu, Angela Nicolau ne–a raspuns: "Poezia lui Eminescu? O, Doamne, o psihologie adevarata."

Diana Raileanu, pentru Ziarul de Garda