Anul politic 2006 a inceput si va continua, la sigur, cu probleme. Moscova a decis deschiderea celui de–al doilea front in razboiul impotriva R. Moldova — cel economic, pe care presa l–a prevazut in mai multe randuri si pentru care Chisinaul oficial a uitat sau nu a dorit sa faca nimic pentru a–l putea anticipa… Desi comunistii, in raport cu guvernarile predecesoare, au facut in 5 ani de administrare cele mai multe declaratii de patriotism pe centimetru patrat. Rostul? Implicarea? Impactul lor asupra securitatii statului? De la proclamarea independentei in 1991, la carma R. Moldova s–au schimbat (cu locul) trei presedinti (ultimul fiind pe al doilea mandat), 5 parlamente si 9 guverne — perioada in care securitatea economica a R. Moldova, preponderent cea energetica, nu numai ca nu a avansat, ci s–a diminuat si a degradat, constant si fatal. Rusia a ajuns sa detina astazi in proprietate pana si materiile prime agricole ale R. Moldova. In linii mari, comunistii au incheiat, cu brio, procesul de independenta a economiei R. Moldova fata de vointa oficialitatilor de la Chisinau. Cu ce am ramas? Cu o dependenta cvasitotala fata de Rusia, pe care oficialii de la Moscova au si inceput s–o estimeze in valuta "forte". Deci, Moscova ne–a mai dat o data de inteles, inclusiv pe aceasta cale, ca "dragostea" Rusiei fata de noi costa, iar toate celelalte lucruri sunt trecatoare. In ajunul Anului Nou, cu text deschis, oficiali ai guvernului rus anuntau ca "pentru Rusia politica si economia nu sunt lucruri diferite". Nu e un lucru nou sau nefiresc in politica, dar de ce acest precept nu este unul valabil si pentru Chisinau?

Indiferent de ceea ce prezic "cititorii in stele", anul "cainelui" nu va fi deloc unul simplu pentru R. Moldova. Nici pe plan politic, daca reiesim din contextul geopolitic regional, nici pe cel socio–economic, daca tinem cont de relatiile noastre comerciale cu "estul" si nici sub aspectul confortului psiho–moral, daca ne gandim ca loc pentru sperante ne–a fost lasat tot mai putin. Era si de asteptat, daca tinem cont ca 2006 nu e un an politic de inceput, ci continuarea unui inceput politic, pe care–l traversam, caine–caineste, de la 2001 incoace. Iata de ce 2006 va fi, in multe privinte, unul confuz, cu mai multe incertitudini decat certitudini, adica va fi pe potriva puterii politice de care avem parte, in virtutea unor erori de imprejurari. Este simptomatic de tot faptul ca, spre deosebire de anii trecuti in care V. Voronin se arata fascinat de "realizari" si plin de "optimism", in mesajul sau din ajunul Anului Nou 2006, presedintele a fost mult mai patetic si chiar abstract. Vrand sa evite niste angajamente mai directe, legare de "viata" si de "belsug", pe care si le asumase anii trecuti, el a indemnat lumea sa ridice primul toast "pentru Patrie, pentru slava R. Moldova si a poporului ei".

Razboiul economic, in care s–a pomenit antrenata R. Moldova, nu poate sa nu aiba solutii de alternativa. Inclusiv pentru R. Moldova. Exista Vestul, exista pietele din Vest si avansurile pe care este gata sa le faca Moldovei Occidentul. Dar exista loc si pentru intrebarile: de ce Chisinaul a ratat toate sansele reale pe care le–a avut, de–a fi pregatita pentru aceste crize care, mai devreme sau mai tarziu ar fi venit peste ea, asa cum au venit acum? De ce incompetenta politica trebuie rasplatita cu noi acte de sacrificiu la nivel national? De ce, pentru oficialii de la Chisinau, politica si economia s–au pomenit sa circule, de regula, in trenuri diferite si de multe ori in directie inversa unul fata de altul? De ce si pentru cat timp inca Chisinaul va refuza sa accepte sprijinul Romaniei, ca partener strategic, in consolidarea independentei si suveranitatii sale? Daca, de la 1991 incoace, miopia guvernarilor politice de la Chisinau nu ar fi progresat atat de categoric, ar fi ramas deja in istorie ca fapt implinit cooperarea cu Romania in constructia Centralei atomo–electrice de la Cernavoda, daca Chisinaul s–ar fi gandit la securitatea R. Moldova si a poporului ei. Terminalul petrolier de la Giurgiulesti, tinand cont inclusiv de ofertele Romaniei, ar fi fost si el demult un fapt implinit, daca oferta Romaniei de adaptare a cailor ferate moldovenesti la ecartamentul european ar fi fost acceptat, sansele R. Moldova de a se reintegra spatiului european ar fi fost astazi altele, daca Chisinaul nu ar fi politizat, din aceeasi miopie sau educatie politica, relatiile de cooperare transfrontaliera cu Romania la Dunarea de Jos, statutul economic al R. Moldova ar fi fost astazi altul, daca…

Crizele sunt probe dure de verificare a maturitatii unui stat si a guvernarilor sale. Dar aceste crize sunt si surse de profit: lugubra indeletnicire, dar necontestata inca in lumea politica, inclusiv in mediul politic de la Chisinau. Este logica omului sau guvernarilor mizerabile, preocupate de sine si care ar fi gata, in cazul R. Moldova, sa accepte in locul Prutului sau Nistrului natural doua rauri numai de sange, daca intamplarea ar fi sa fie pentru el (ei) una profitabila. Razboiul economic, declansat de Rusia inca in vara lui 2004 odata cu restrangerea pietelor interne pentru marfurile din Moldova, trebuia sa puna in garda oficialitatile. Nu s–a intamplat. De–aceea este aproape imposibil sa excludem faptul ca in "razboiul economic" ruso–moldovenesc 2006, la fel ca si in cel militar din 1992, nu vor exista profituri si profitori, inclusiv din anturajul clasei politice de la guvernare. Si–atunci ramane deschisa intrebarea: cui ii convine un razboi economic intre Rusia si Moldova? Moscovei? Chisinaului? Sau ambelor parti?

Petru Amariei