Acum cateva zile, ziaristul si interpretul de muzica folk, Florin Saserman, de la Cluj, impreuna cu fostul detinut politic, Nicolae Popa, cetatean american de origine romana, au ajuns cu daruri de Craciun si colinde pentru elevii si profesorii Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol. La acest gest umanitar au contribuit, pe langa Consiliul roman–american din Los Angeles, o Asociatie Teologica de la Cluj, precum si redactia cotidianului "Mesagerul de Bistrita–Nasaud".

La inceputul Postului Craciunului, pe Internet, profesoara Raisa Padurean, director adjunct al Liceului cu studiere in limba romana, "Lucian Blaga", din Tiraspol, le cerea romanilor de pretutindeni sa–l trimita pe Mos Craciun si la copiii din aceasta zona, uitata de istorie. Florin Saserman, insotit de Nicolae Popa, din Los Angeles, au ajuns acum cateva zile la copiii romani din Tiraspol, colindandu–i si oferindu–le daruri de sarbatoare. Florin Saserman povesteste ca a trebuit sa treaca peste Nistru "cu mainile goale", prin punctele de control ale fortelor militare din Zona de Securitate, din simplul motiv ca nu au dorit sa riste, alegandu–se cu darurile lui Mos Craciun, confiscate de vamesii autoproclamati. Anume din acest motiv cadourile au fost cumparate de la Tiraspol.

"Le–am cantat copiilor colinde de pe plaiurile bistritene si i–am facut si pe ei sa cante "Ce vedere minunata", "Trei pastori" sau "Cand era inca prunc Iisus"", ne–a spus Florin Saserman, amintind numele celor care au donat fonduri pentru aceasta actiune speciala. "Au fost colegii mei de la "Mesagerul de Bistrita–Nasaud", alaturi de studentii Institutului Teologic Greco–Catolic si Liga femeilor ortodoxe din Cluj–Napoca, alte institutii si persoane din cele doua orase din Romania".

"A fost superb, a fost asa cum trebuia sa fie: am simtit acea stare pe care au trait–o romanii la 1 Decembrie 1918, cand se regaseau unii pe altii. Acesti copii, carora li se intampla pentru prima data un asemenea eveniment, vor fi recunoscatori intotdeauna, memorand pentru mult timp inainte aceasta atmosfera de sarbatoare", spune directorul Liceului "Lucian Blaga" din Tiraspol, Ion Iovcev.

E pentru prima data cand bunatatea lui Mos Craciun a trecut peste ostilitatea unor autoritati separatiste din Transnistria care recurg la actiuni de intimidare si amenintare a copiilor de origine romana de acolo.

"Am plecat de acolo incarcat cu atata energie si romanism, incat sunt convins ca voi dainui pana vom avea o singura tara", spune fostul detinut politic, Nicolae Popa.

Florin Saserman:

— Cum se impaca ziaristul si colindatorul din mine? Canta si simte colindatorul, vorbeste despre tot ce traieste si vede — jurnalistul. E o simbioza perfecta aceasta stare de lucruri. Simt o mare multumire cand intalnesc oameni pe care ii pot face bucurosi atunci cand le aduc aceste colinde pe care le–am mostenit de la bunicii mei… Imi place sa–i invat si pe cei care ma asculta sa colinde impreuna cu mine. Colindele sunt cele mai frumoase cantece pe care le–am auzit, cele mai frumoase melodii pe care le cant. Atunci cand in Internet aparuse scrisoarea dnei Padureanu, nu aveam certitudinea ca am putea reusi sa ajungem la Tiraspol. Dumnezeu, insa, le potriveste pe toate. Mi–a sunat dl Popa, mi–a zis ca trebuie sa ajunga din SUA in Europa. M–a intrebat: poate colindam si la Chisinau, si la Tiraspol? Am acceptat cu bucurie. Dansul are o vitalitate extraordinara de a–si urma gandurile.

Nicolae Popa:

– S–ar fi putut intampla sa nu ajungem, daca era alta conjunctura politica. Acum Smirnov se zbate sa obtina recunoastere pe plan international si isi da perfect seama ca nu are nevoie de probleme nici cu oaspeti din America, nici cu cei din Romania. Am fi putut sa nu ajungem, dar Domnul le–a randuit pe toate. Domnul a vrut sa ducem incolo cuvantul Lui, prin intermediul colindelor de Craciun. Ma intrebati de acel Colind din Aiud. Initial mi l–am amintit fara emotii, dar ascultandu–l pe Florin, am lacrimat de fiecare data. "Ce vedere minunata" este epopeea colindului romanesc, cea mai ampla colinda. Radu Gyr a scris acele versuri in puscarie. Colegii sai de detentie le–au invatat, descoperind ca pot fi cantate ca un colind. Inseamna ca ei, in acele momente, s–au rugat ca acele colinde sa ajunga undeva si, uite ca au ajuns, peste 50 de ani, s–a intamplat si in Basarabia, si in Transnistria... E inca un argument ca Domnul ne ajuta sa trecem peste orice fel de bariere.