Sinistratii de pe strada Hipodromului s–au suparat. Casele noi, date in exploatare acum cateva zile, li se par un dar neinsemnat. Ei sunt gata sa scuipe in autoritatile publice locale care, dupa ce au gestionat constructia celor 20 de case noi, nu au efectuat si lucrarile de finisare in interior, nu le–au cumparat canapele si aragazuri moderne, nu i–au invelit cu plapume de puf de pasari, neatinse de gripa aviara, si nu le pun termofoare calde la picioare, in aceste nopti reci de toamna. Ei au uitat deja cum, in cat timp si pentru ce au consumat miile de lei, oferiti imediat dupa inundatii (cate 5 mii pentru fiecare membru al familiei), iar acum incearca sa invoce un necaz continuu, chiar daca, in doar cateva luni, s–au ales cu locuinte noi, in locul unor case ramolite.

Ploaia, insa, nu a lovit cu aceeasi neindurare in casele gospodarilor. Apele, cum e si firesc, au distrus ceea ce era mai subred, lasat a lehamite de ani de zile. Dupa inundatii s–au ales cu ajutoare si case noi doar cei care, de ani de zile, nu–si mai ingrijisera vechile gospodarii. Pentru ei si vara, desi ploioasa, a fost mai frumoasa, pentru ca, dupa cum spun vecinii lor, in lipsa peretilor, reusisera, totusi, sa–si incropeasca in curti cate o masa de lemn la care chefurile nu mai conteneau. "Snimaem stres, vi cito, ne ponimaete?" — le reprosau ei celor care indrazneau sa le aminteasca sfarsitul fabulei "Greierul si Furnica". "Iesirea din stres" i–a costat mii de lei, adica echivalentul canapelelor, scaunelor si aragazurilor de care, spun ei, au nevoie astazi, in case noi.

Situatia de pe strada Hipodromului din Chisinau sugereaza, de fapt, ca am trai cu totii intr–o Tara a Hipodromului, in care oamenii muncitori, gospodarosi, buni familisti, destepti, sensibili si onesti sunt "inhamati" sau "calariti" de ticalosi, profitori, smecheri si perfizi. De sus, din varful puterii, pana jos, in mizeria subterana, conduc aceleasi legi in Tara Hipodromului. Incalecati de prosti si vanitosi, sarmanii cara pe spate tot greul acestei vieti si sufera, si mor de saracie, si se zbuciuma, si nu vad clipe senine, doar pentru ca sunt cumsecade, sunt oameni la locul lor. Doar pentru ca, niciodata, nu si–au propus sa profite de luptele politice care le–au adus multora averi si mese incarcate, ei poarta pe saua de pe spatele lor niste hapsani cu pofte mari, care astazi dau cu biciul si conduc in Tara Hipodromului.

Loviti de bici, obositi de poverile care, din an in an, devin tot mai grele, din cauza poftelor nesabuite ale calaretilor, acesti oameni simtiti nu au de castigat nimic mai mult decat faptul ca devin mai puternici. Ce sa faca, insa, cu aceasta putere in Tara Hipodromului?