Alegerile s–au incheiat. Posibil sa mai avem o "repetitie" la toamna, daca doua au fost prea putine pentru ca "mai marii" sa inteleaga ca masura trebuie sa existe si in politica. Deocamdata, insa, toate paradele au fost contramandate, regizorii si dirijorii trecuti in rezerva, orchestrele plecate in vacanta.

Ceea ce putem spune cu certitudine despre alegerile repetate de la Chisinau e ca oficialii R. Moldova au aruncat in vant aproape trei milioane de lei, care, in conditiile saraciei autohtone, este un mare lux. Chiar daca guvernarea si toate "vocile afiliate" ei au cautat sa spele rufele puterii si sa arunce zoile pentru acest fulminant esec electoral in capul alegatorilor, vina oricum le revine integral, pentru ca lumea desteapta mai intai calculeaza si pe urma actioneaza. Aici, inca, s–a mers cu ochii inchisi. Ori, si mai grav, s–a mizat, in exclusivitate, pe un alegator cu ochii inchisi, cel cu ochii deschisi fiind in vacanta, in concedii, la mare, la munte, la parinti sau facand, prin strainatati, un ban in plus pentru casa si copii. Miza a esuat. Pretendentul numarul unu la functia de primar general de Chisinau, candidatul PCRM, nu a insumat in medie, de pe urma a doua scrutine electorale consecutive, decat 10 la suta din tot lotul electoral al municipiului Chisinau. Simptomatic rezultat. Si faptul ca CEC s–a grabit, pe loc fierbinte, sa initieze diminuarea sau eliminarea pragului electoral, este semnalul unei evidente stari de soc pentru actuala guvernare. Electoratul s–a dovedit a fi de data aceasta (in sfarsit) net superior clasei politice. Comportamentul lui, pentru cine vrea sa inteleaga, spune clar ca lumea refuza sa mai fie piesa unui teatru de papusi, jucata in orice zi si la orice ora dupa bunul plac al "regizorilor", de fapt al "gastilor politice", daca reiesim din ceea ce avem la ora actuala in "noua" politica moldoveneasca. Putea fi evitat sau cel putin diminuat acest default politic? Putea, dar cred ca e mult mai rezonabil (cu exceptia banilor irositi) ca sfetnicii presedintelui Voronin nu au putut anticipa lucrurile. Ar fi fost mult mai onorabil pentru Voronin, daca, in urma scrutinului din 10 iulie, reiesind din realitati si pronosticuri (au existat destule in presa) ar fi convocat la palat toti candidatii de pe lista si ar fi ajuns, consultandu–le parerea, la concluzia pe care au rezumat–o 9 dintre cei 10 concurenti. N–a fost sa fie. Au prevalat pretentiile si ambitiile.

Rezultatele alegerilor sunt un vot de blam acordat nu doar PCRM, ci intregii clase politice de la Chisinau. Gata, s–a ajuns la limita. Reactia electoratului a fost intr–atat de curajoasa, incat nici nu–ti vine sa crezi ca s–a intamplat una ca asta. Demult nu ne–a mai bucurat electoratul asa ca in acest iulie 2005. A fost canicula de vina? Nu, categoric nu, pentru ca am mai avut noi, tot in toiul verii, si Mari Adunari Nationale, si poduri de flori, la care lumea a venit de la sute de kilometri, de peste tot, unii chiar pe jos, asa cum se merge la Sfantul Mormant sau la Sfantul Munte. Lipsa electorala este cel mai categoric repros pe care si l–a permis vre–odata cetatenii moldoveni la adresa clasei politice si, in special, la adresa puterii. Situatia este una de preexplozie. Toate sunt de azi pe maine. Lumea s–a saturat. Demagogia nu mai prinde. Simbolurile s–au ros. Mesajele se repeta. Totul e vechi. Clasa politica de la noi si–a epuizat resursele. Nici unul dintre partidele politice si nici chiar toate impreuna nu mai sunt in stare sa adune la urne nici macar 30 la suta din electorat. Doar circa 27 de procente — scor general. Atata a mai ramas din "portia electorala" pentru actuala clasa politica moldoveneasca. Apocaliptic de trist, cand cei de "sus" nu mai vad cat de prost arata ei "jos". Cel mai semnificativ moment al acestor alegeri ramane faptul ca lumea vrea o schimbare a "cailor" in politica, adica isi doreste oameni noi, cu viziuni noi, lume fara spirit de gasca. Si optiunea pentru cel mai tanar dintre candidati (Dorin Chirtoaca) asta si semnifica de fapt, chiar daca el, gratie varstei, banuim, s–a cam lasat prada succesului imediat. Uite ca a venit si ziua cand si la noi nimic nu mai este cum era si nimic nu mai vrea sa mearga cum mergea. S–au speculat de–a lungul anilor atatea nume, simboluri si valori, ca astazi, practic, nu mai ramane sa speculezi decat propriul nume, daca, cumva, acesta poate spune lumii ceva. "Bosii" politici, care mereu s–au plans de "infantelismul politic" al alegatorului, uite ca azi regreta maturizarea acestuia si chiar incearca sa treaca vina pentru esecul lor pe seama lui. In zadar. Iulie 2005 este o mare lectie politica, care prevesteste un nou inceput. Cei care se pretind "apti, capabili si plini de experienta" nu mai sunt acceptati de lume, iar cei pe care–i doreste lumea nu indraznesc sa iasa in prim–planul luptei politice. Spuneam inca in parlamentare: societatea civila, la nivel ONG, trebuie sa depaseasca lipsa de incredere in ea si sa se lanseze in politica mare.

Petru Amariei