"Uneori doream sa le torn in bautura niste somnifere si sa–i sugrum in somn. Niciodata nu m–am gandit ca intr–un suflet poate incapea atata ura", povesteste Ileana despre barbatii care o abuzau in bordelurile din Macedonia. Se straduieste sa para calma, dar prea multa disperare o copleseste. Nu a avut viata din copilarie. "Si acum, la 30 de ani, mai port in suflet frica de mama – cand vine in ospetie, vreau sa fug undeva si sa ma intorc doar dupa plecarea ei", spune Ileana.

E cea mai mare in familie. Spre deosebire de frate si sora, a ramas sa traiasca la tara. Mainile ii sunt batatorite de atata munca la camp. A avut o copilarie grea. Pentru fiecare boroboata copilareasca era batuta si umilita de maica–sa. Parca vad in fata ochilor tabloul: o copilita plansa, plina de vanatai, ingenuncheata la picioarele mamei sale furioase. E tabloul copilariei ei. Nici cand s–a intors din Macedonia n–a inteles tragedia fiicei. A ponegrit–o in fata oamenilor din sat si chiar a incercat sa o desparta de sot. "Mereu striga la mine si–mi reproseaza ca m–am intors fara bani si inca bolnava. Toate astea nu ma lasa sa uit prin ce am trecut".

In Macedonia Ileana a nimerit in 1999. Spune ca acceptat propunerea unor persoane care ii ofereau un serviciu in Italia. Nu avea un loc de munca si nici bani. A incercat sa–si salveze familia si copilul. Impreuna cu alte femei, a platit pentru vize turistice cate 200$ – 300$ si a fost imbarcata intr–un microbuz. La Timisoara, insa, a avut loc o selectie. Femeile pana la 30 de ani au fost transmise unor sarbi care le–au promis sa le treaca frontiera. Cu aceste calauze au mers o groaza pe jos, pana in Macedonia. Acolo au aflat ca vor munci in cafane, unde au fost duse de diferiti patroni.

"De multe ori eram abuzate de cate 7–10 persoane ore la rand. Ne bateau. O data mi–au rupt piciorul, alteori eram atat de traumatizata, ca sedeam la pat saptamani intregi. Urinam sange, insa chiar si atunci eram obligata sa deservesc clienti. Nu eram considerata om, ci o unealta de deservire a barbatilor. Uneori doream sa–i adorm cu somnifere si sa–i sugrum. Niciodata nu m–am gandit ca pot purta in suflet atata ura. Nu vedeam nimic bun in ziua de maine, insa nu uitam ca acasa ma asteapta un copil".

A reusit sa fuga de la patron dupa un an de zile. S–a adresat la politie dupa ajutor. Dar nu si–a imaginat cu ce se poate incheia fuga ei. Politistii au inchis–o intr–un subsol unde a mai petrecut un an. "In acest rastimp am dormit pe o saltea murdara, iar de–ale gurii primeam doar dupa ce ma umileam in fata politistilor care radeau cu pofta de necazurile mele. Beam apa cu rugina. Nu aveam unde sa ma spal, dar, mai trist, nu stiam nimic despre viitorul meu, cat voi mai sta oare in subsolurile politiei si pentru ce…" Intr–un tarziu a fost recuperata de OIM. Cu ajutorul acestei organizatii a ajuns acasa, dar era deja prea bolnava. Medicii i–au depistat schizofrenie, o tumoare benigna care necesita interventie urgenta. OIM a ajutat–o cu toate cele necesare pentru operatie si tratament. Acum se simte mai bine. I–a luat ceva timp sa–si refaca viata de familie. Sotul nu a stiut nimic de ea timp de doi ani, desi a apelat la mai multa lume dupa ajutor. "De scarba a orbit, sarmanul. Toate rudele il dispretuiau, ii aruncau mereu reprosuri referitor la mine". Cu toate acestea, ambii au reusit sa depaseasca situatia. Nu mai atrag atentia la barfele satului, nu mai au incredere in nimeni. Ileana se fereste de toata lumea, asa ii este mai usor sa existe. "Nimeni nu are dreptul sa ma condamne. Oricine poate sa nimereasca intr–o asemenea capcana. Nu are garantii nici cei care pleaca legal intr–o tara straina, caci traficanti sunt oriunde. Doar un loc de munca in propria tara poate salva lumea noastra de acest calvar. Am depus o solicitare de grant la o institutie finantatoare si sper ca proiectul meu sa castige. Daca voi avea o activitate, imi va ramane mai putin timp sa ma gandesc la calvarul trait. Asa as avea un venit pentru a supravietui si un interes pentru a trai".

Stela Enache