Cea mai mare parte a vietii sale, dl Stefaniuc si–a trait–o in teatru. A interpretat zeci de roluri, a montat zeci de spectacole si l–a creat pe Fofarlica, rolul care i–a marcat sufletul si personalitatea pentru intreaga viata. Iubeste la nebunie copiii si crede ca, uneori, acestia pot fi chiar mai destepti decat maturii. In cadrul actiunii "O sarbatoare pentru copiii Transnistriei", dl Stefaniuc ofera 60 de invitatii la Teatrul municipal de papusi "Guguta" pentru micutii din partea stanga a Nistrului, mentionand ca acesti copii vor putea aici viziona si pe viitor spectacole pe gratis.

— Dle Stefaniuc, cat de des se joaca spectacole la teatrul pe care il conduceti?

— La fiecare sfarsit de saptamana. Uneori, mai avem si spectacole organizate de scoli si gradinite, pe care le jucam in cursul saptamanii. In ultimul timp, lumea este interesata tot mai mult de teatru. Acum 12 ani, la inceputul activitatii teatrului, aproape ca nici n–aveam spectatori. Teatrul era pustiu. Acum lucrurile s–au schimbat mult in acest sens.

— Ati jucat spectacole si in afara Moldovei?

— Am jucat pe scenele din intreaga Romanie, in Franta, in Bulgaria si in Belgia. Pot spune ca Teatrul de papusi "Guguta" este mai bine cotat in strainatate decat la noi in tara.

— Unde sunt copiii mai receptivi?

— Copiii sunt la fel in toata lumea. Ei se deosebesc doar prin port (unii sunt mai imbracati, altii – mai saraci) si prin bucuria sau tristetea din ochisori. La noi, saracia si problemele din tara sunt reflectate in ochii copiilor nostri. Dar, din moment ce sunt captivati de spectacol si intra in esenta lui, fetele li se lumineaza si ei devin mai fericiti. Desi, atunci cand ies din teatru, revin, fata in fata cu realitatea, la proza vietii. Nu exista diferenta intre copii la nivel de inteligenta, toti sunt curiosi si plini de fantezie.

— Care este varsta spectatorului Dvs?

— Conceptul si principiile teatrului si ale intregului colectiv teatral este ca sa montam spectacole pentru copii de la 3 la 10 ani sau de la 5 la 12 ani. Orice spectacol isi are adresatul sau. Sunt spectacole, subtextul si muzicalitatea carora ating chiar si inima persoanelor mai in varsta si, astfel, ele li se adreseaza si acestora. Actiunile si plasticitatea papusilor nu poate lasa pe nimeni indiferent.

— Care dintre eroi va sunt cei mai dragi?

— Din moment ce dai nastere unui rol, il iubesti ca pe un copil al tau si, pentru ca toate spectacolele sunt montate de mine, este normal sa–mi iubesc toate personajele. Chiar daca uneori se intampla ca unele spectacole sa fie mai slabute sau papusile sa fie mai putin expresive, totuna le iubesc.

— Mai sunteti recunoscut astazi in strada drept Fofarlica?

— Mai putin de copii si mai mult de parintii acestora care erau micuti pe timpul cand il priveau pe Fofarlica. La acel spectacol am lucrat cu mare placere. A fost o perioada minunata in viata mea. In strada, copiii alergau din urma, ma agatau, strigau "Fofarlica" si astfel ma petreceau pana la teatru.

— Ce amprente a lasat televiziunea in sufletul Dvs.?

— Televiziunea a insemnat foarte mult pentru mine si pentru cariera mea actoriceasca. Cei zece ani de prezenta a lui Fofarlica pe ecrane au fost deosebiti pentru copii, dar mai ales pentru mine. Imi amintesc cu placere de emisiunile realizate in sanul naturii, cand micul telespectator se amuza copios de pataniile motanului Vasilica si ale soricelului Fofarlica Din pacate, emisiunea a fost prea repede suspendata la ordinul unor persoane care doreau sa faca economii.

— Veti mai face vreo emisiune televizata pentru copii?

— Astazi nu vad vreo perspectiva de colaborare cu postul M 1. Exista propuneri din partea altor posturi de televiziuni, dar, din lipsa unei baze tehnico–materiale, nu putem accepta colaborarea. Pe viitor, intentionam sa realizam o emisiune pentru copii.

— Ce planuri mai aveti?

— Pentru ca suntem un teatru de talie europeana, am primit mai multe invitatii in strainatate. In scurt timp vom merge la Festivalul International de Teatru de Papusi, care va avea loc in Franta..

Eugenia BUZU