Alegerile prezidentiale din Romania, pentru a doua oara in ultimele luni, au dat peste cap orice mit electoral vizavi de castig si pierdere in politica. Orice sondaj prealabil de opinie s–a dovedit pasibil de a fi usor rasturnat intr–o singura zi – fapt deloc inexplicabil pentru o zona de confluenta a marilor interese geopolitice. Duelul Vest–Est ramane, pe ordinea de zi, unul inepuizat. Iata de ce castigul lui Iuscenko si Basescu, in confruntarea cu Ianukovici si Nastase, are ca explicatie nu faptul ca ei ar fi mai buni, ci ca Occidentul ar vrea sa excluda orice suspectare vizavi de posibilele influente ale Kremlinului in teritoriile controlate de NATO si UE, inclusiv in imediata lor vecinatate. Si e firesc, din momentul in care Estul s–a dovedit a fi total falimentar in gandirea si optiunile sale vizavi de noua reasezare a lumii.

Naufragiul electoral din Romania, precedat de cel din Ucraina, sunt doua seisme politice mari, intr–atat de mari, incat consecintele lor nu pot sa nu se extinda si asupra R. Moldova, aflata in pragul unui an electoral. Aceasta perspectiva este, practic, inevitabila. Sub ce forma se va produce cel de–al treilea seism electoral subregional – urmeaza sa vedem. Desi, in primul rand, conteaza faptul ca acesta se va produce. Si in acest sens, alegerile din Ucraina si Romania nu pot fi concepute pentru R. Moldova altfel, decat ca doua mari "teme pe acasa", atat pentru guvernare si opozitie, cat si pentru electorat. Deocamdata ramane sa constatam ca puterea comunista de la Chisinau a fost prima care a sesizat si chiar s–a conformat semnalului de alarma de la Bucuresti. Daca in cazul alegerilor din Ucraina comunistii s–au lasat, cel putin pentru public, nederanjati de evenimentele de la Kiev, in cazul alegerilor din Romania reactia a fost prompta. Exista, in acest sens, cativa indici clari de scadere a temperaturilor politice la Chisinau si, in primul rand, temperarea alergiei anti–opozitie. "Rezonans"–ul lui Staras de sambata trecuta a lasat neobservata (neverosimil pentru "Moldova–1") cea mai actuala tema si cea mai mare problema a puterii centrale din ultimele luni — tema Urecheanu. Si mai neverosimila pare a fi, in acest context, vizita ad–hoc, de luni dimineata, la Primaria Chisinau, a chiar premierului Vasile Tarlev, care, potrivit primarului general, Serafim Urecheanu, e bine ca si–a permis aceasta vizita "cel putin la sfarsit de mandat", daca nu si–a dorit–o "pe parcursul acestuia".

Aceste doua schimbari de situatie, desi par a fi, la prima vedere, lipsite de prea mare importanta, nu pot fi lipsite de semnificatie politica. Si in acest sens ele sunt destul de simptomatice: noile imprejurari politice au determinat puterea de la Chisinau sa renunte la "varianta Kucima" in relatia cu principalul ei rival politic. Presedintele Voronin a inteles, sau a fost ajutat sa inteleaga, ca agresivitatea in politica este, de obicei, cu efect invers. Este tocmai lucrul pe care i–l reproseaza, post–factum, mass–media din Romania premierului Adrian Nastase care "si–a permis, in turul doi, tactici dure de atac la adresa lui Traian Basescu". Nu–i exclus ca tocmai din aceste considerente, presedintele Voronin sa fi renuntat la escaladarea relatiilor cu opozitia. Voronin nu putea sa nu inteleaga ca, in noua configuratie politica, de dupa alegerile din Ucraina si Romania, cel mai mare pericol, care se poate intampla guvernarii comuniste, ar fi iesirea lumii in strada si repetarea, in ultima instanta, a unei revolutii de catifea, indiferent daca aceasta s–ar produce in "varianta georgiana", ucraineana sau in orice alta varianta.

Liderul reconfirmat al PCRM incearca sa salveze, de la coborarea in berna, steagul partidului comunistilor din R. Moldova. Desi e tot mai complicat. In politica este mult mai bine sa anticipezi evenimentele, decat sa te conformezi lor. Este o regula pe care comunistii au cam intarziat s–o insuseasca pe durata mandatului de la 2001 incoace. Ceea ce ar fi de remarcat, poate, ca element pozitiv pentru guvernare in comportamentul lor de ultima ora, e ca aceasta si–a putut da seama, pana la urma, ca in politica nu exista nimic imposibil. Ramane sa vedem pe cat de bine va insusi opozitia "lectia electorala Ucraina–Romania–2004"

Petru AMARIEI