"Chipul de foc" este titlul spectacolului montat dupa piesa lui Marius von Mayenburg, in regia lui Alexandru Berceanu. Si, deoarece la "Eugene Ionesco" lucrarile prezentate au un specific aparte, "Chip de foc" este o montare originala. Decorul sugereaza interiorul unui apartament. Muzica moderna te mobilizeaza, definind, totodata, fluxul continuu al zilelor. Cortina ridicata la inceputul si la sfarsitul spectacolului. Actorii, Veaceslav Sambris, Doriana Talmazan, Dumitru Mamei, Doina Severin si Victor Nofit expun, intr–un limbaj nonconformist, teze despre ezistenta umana, chiar din lojele salii, de printre spectatori. Mai apoi, vocile lor patrunzatoare vor pronunta adevarate sentinte adresate omenirii.

Intr–un mod cu totul neobisnuit, piesa ilustreaza viata cotidiana a unei familii, copiii careia au ajuns la varsta cand prin vene se strecoara si primii fiori de neliniste. Parintii demult nu mai duc un mod de viata normal, conducandu–se de unele si aceleasi stereotipuri. Tanarul Curd se revolta contra providentei. Vede menirea lui pe lume altfel decat in scopul inmultirii si satisfacerii placerilor trupesti. Sora lui, Olga, cunoaste legitatile vietii, ba chiar incearca sa porneasca pe o cale batatorita deja de multe generati. Glasul din loja va califica pruncii drept "niste oameni neterminati", lucru confirmat si prin jocul actorilor. Curd este prieten cu Focul. Masura tuturor lucrurilor se reduce la aceasta flacara vie, care imbratiseaza tot ce–i iese in cale, lasandu–l pe tanar sa se intrebe retoric: "Cine sunteti voi? Si cine sunt ceilalti?" Parintii vor face un efort de a–si ajuta copii, dar totul se va limita la o comunicare defectuoasa. Vina este aruncata pe varsta "dificila" a tinerilor. Insa, un mod de gandire demodat si un comportament sablonat nu vor schimba lucrurile, or, fiecare generatie reprezinta deja ziua de maine. Maturii vor sa–si "salveze" fiul de el insusi, dar vor sfarsi prin a fi omorati de acesta. Baiatul nu are remuscari, pentru ca "intr–o buna zi, totul se trasforma in Foc". Focul este adevaratul parinte al tanarului. Prin imagine si miscare scenica, inrudirea dintre Curd si Foc este redata reusit. Efectele sonore au intregit atmosfera incendiara.

Forta nestavilita a Focului i–a cuprins pe toti. Cu subiectul piesei s–au contopit nu doar actorii, ci si cei prezenti in sala. Multi poate s–au recunoscut fie in rolul de parinte, fie in cel de copil. Atat doar ca pentru spectatori soarta a pregatit un alt final, poate mai putin tragic decat al piesei. Publicul, tanar in fond, a fost coplesit si de limbajul noncomformist. Spectatorii au catalogat "Chipul de foc" drept o lucrare care merita a fi apreciata. Piesa a castigat si prin jocul actorilor, dar si pentru subiectul ales, abordat intr–un stil modernist. Mentionam ca regizorul Alexandru Berceanu are numai 24 de ani. "Chip de foc", jucat sambata si duminica pe scena teatrului "Eugene Ionesco", a incendiat cu adevarat spiritele celor care l–au vazut.

Lia CAZACU