«Vaca te scapa la o foame. Daca nu ai bani de produse alimentare, atunci stii ca ai branza, lapte si chisleag in casa. Dimineata bei ceai si paine cu unt si altfel merge ziua», ni se destainuie Nadia Garleanu, o mama plina de griji la doar 22 de ani.

Nadia Garleanu si fiul Ovidiu de 1,3 ani in curtea casei din satul Buteni, r. Hancesti. Ambii sunt mai siguri de ziua de maine, pentru ca exista Florica

Dar, in timp ce o vaca aduce siguranta alimentara a familiei, in conditiile climatice si economice de azi, intretinerea unei vite e o povara. Nadia si mama sa Nina din Buteni, Hancesti, au o poveste lunga si plina de peripetii, in efortul lor de a tine o vacuta pe langa casa. Cu cativa ani in urma cateva gospodarii din satul lor au primit cate o junca din partea organizatiei americane Heifer. Vacile ajungeau in primul rand la familiile tinere, cu copii mici, si care erau motivate sa intretina aceasta «sursa de lapte». Acest cadou era oferit familiilor cu o singura conditie: ca din acest dar sa faca un alt dar, adica primul vitel sa fie donat.

Nadia Garleanu a fost printre cele 30 de femei membre ale organizatiei obstesti «Femeia fermier, garofita Buteni», care in februarie 2006 a primit in dar o junca insamantata. Florica, asa a fost numita vaca, a trait in familia Garleanu pana in toamna anului 2007. Peste un an, dupa ce au fost oferite in dar, cateva vaci nu au rezistat provocarilor, seceta si unele maladii ale bovinelor au determinat cateva familii sa ia decizii severe. «Florica se simtea rau. Medicul veterinar din sat ne–a zis ca este bolnava si trebuie sa o dam la taiat. Totodata, am fost nevoiti sa dam si vitelul. Ne–am pus mari sperante in Florica, am vrut sa crestem mai multe cornute, dar nu ne–a iesit atunci», spune Nadia.

Cu banii primiti pe carne si cu rezervele din familie, peste o saptamana ei si–au cumparat o alta vaca. «Am decis sa cumparam a doua vaca anume pentru Ovidiu, el e mic si are nevoie de lactate. Fiindca ne–a fost draga prima vacuta, am hotarat s–o numim si pe aceasta Florica», adauga tanara mama.

Tudor Placinta ne–a spus ca si sotia lui a primit o vaca, insa si aceasta s–a imbolnavit in vara anului 2007. «Era o vaca de soi, baltata alb–negru, de aceea inainte de a o primi ne–am pregatit cu furaje, am facut unele schimbari in grajd conform cerintelor. Am largit spatiul, am pus geamuri mai mari, am varuit peretii, dar daca in vara urmatoare a venit seceta, vita s–a imbolnavit. Am dat–o la carne cu 1800 de lei». Din cauza secetei, familia Placinta nu si–a mai cumparat o alta cornuta.

Ion Sirbu, director executiv al Federatiei Nationale a fermierilor din R. Moldova, ne–a explicat ca familia devenea proprietara de facto a unei vaci donate doar dupa ce prima vitica fatata era daruita altei gospodarii. Totodata, conform contractului de donatie, toate costurile de intretinere a animalelor erau suportate de familia care primea vita.

Nina Balaur, in varsta de 24 de ani, a avut mana usoara la tragerea la sorti. Acum familia ei asteapta ca Steluta sa fete pentru a doua oara. Prima vitica a fost daruita unei familii din sat. Ca si celelalte femei, Nina a participat la sedintele la care a aflat cum se ingrijeste soiul baltata alb–negru, cum se insamanteaza si in ce conditii trebuie crescuta. Desi, dupa doi ani, a insusit regulile de ingrijire a animalului, Nina pastreaza si acum in casa literatura oferita de organizatia donatoare despre intretinerea vacilor Heifer.

Butenenii cred ca o vacuta este importanta pentru intretinerea unei familii. Conform datelor din 1 martie 2008, in satul Buteni sunt circa 310 vaci. Gospodarii cred ca sunt o sursa de produse alimentare sanatoase si proaspete, care ar putea deveni si o sursa de venit in conditii adecvate. Mai multi buteneni au deprins cresterea vitelor de la parinti.

Valentina Tasca este de parere ca e usor sa cresti o vaca, astfel stii ca ai tot timpul de mancare in casa. «Mai ales daca sunt copii, atunci ai cu ce sa–i intretii. Mai fac cate un pachet cu branzeturi si le trimit la oras. Acum la tara, cum nu prea sunt locuri de munca, cresterea vitelor e o sansa».

Familia Petru o are pe Dumana din 1996. Initial, Zinaida Petru a lucrat la Moscova. Cu banii castigati a si reusit sa cumpere o vaca. Pe atunci Dumana avea doi ani. «Nu avem aici locuri de munca, de aceea ne salvam cu vanzarea branzeturilor la punctul de colectare a laptelui din sat. Asa ne mai acoperim cheltuielile», spune Zinaida. Anul trecut a fost unul de cumpana. Familia Petru a vandut vitelul de 3 luni. «A fost seceta, nu aveam buruian si, ca sa nu–l slabim, l–am vandut. Abia de am iesit din iarna», povesteste Zinaida.

Mai multi gospodari ne–au spus cat de greu le–a fost sa iasa din iarna, fara rezerve adecvate de furaje. Unii au supravietuit doar datorita rezervelor furajere din iarna trecuta. Acum, odata iesiti din iarna flamanda, gospodarii isi pazesc vitele ca pe ochii din cap. In ziua in care am mers la Buteni, Ion Luchian era dupa o noapte nedormita. A vegheat langa vaca, caci un nou vitelus e pe cale sa completeze cireada din sat. «Am pazit–o ca sa nu fete. Vitelusul este deja promis unei familii din mahala», spune Ion, adaugand cu mandrie ca vaca lor este cea mai frumoasa din mahala — a avut fan din vara lui 2006.

Ruxanda Teodor