Ludmila Tonceva isi invita astazi prietenii la vernisajul «Dialog cu lumea inconjuratoare». La sediul misiunii OSCE sunt asteptati toti cei care apreciaza creatia artistei, una dintre cele mai interesante din generatia lui Dumitru Peicev, Dumitru Nicolaev, Inesa Tipin.

Ea a inceput sa picteze in ulei si pana astazi nu si–a schimbat optiunea. Initial a fost influentata de postimpresionism, intuind particularitatile acestui curent artistic deosebit. «A pornit pe calea sintetizarii traditiilor picturii franceze si ale celei romanesti de la hotarele sec. 19—20 si a imbinarii acestor traditii cu arta populara» (Ludmila Toma). In anii sasezeci ai secolului trecut, acest principiu artistic era dezvoltat de Mihai Grecu, Valentina Rusu–Ciobanu, Ada Zevin. Tonceva se mentine alaturi de marii maestri, dar ramane fidela propriilor principii estetice. Intr–un timp, a fost acuzata de UAP de «estetism formal». Doar spre sfarsitul anilor optzeci talentul ei este recunoscut, fiind efectuate si achizitii de lucrari, inclusiv pentru Caleria Tretiakov. Indiferent de atitudinea ostila a celor de la conducerea UAP de atunci, Ludmila Tonceva isi urmeaza consecvent si cu pasiune evolutia artistica.

Am avut bucuria sa o admir in anii 1987 la Casa de creatie Korovin, din Gurzuf, Crimeea. Ludmila se impusese prin originalitate si expresivitate. In acel grup unional, alcatuit din vreo 50 de artisti, a avut o prestatie de exceptie. Picta cu un dinamism uluitor, avea linii precise, culori contrastante. «Ludmila iubeste pictura, uite cu cata dragoste picteaza! Cu pasiune si interesant», astfel mi–a prezentat–o atunci colegul ei, Andrei Sarbu.

Au trecut 21 de ani din acea toamna cand ne–am intalnit in Gurzuf. Intr–o duminica, i–am facut o vizita la atelier, in cartierul Rascanu. Era un frig patrunzator, pe masa un buchet de toporasi. Ludmila picta cu aceeasi vigoare si pasiune. Ne–am amintit de Crimeea, a inceput sa scoata tablourile pictate atunci. Culorile de ulei s–au asezat si mai sigur pe suprafata panzei. «Pictez si pana azi cu vopsele de ulei, sunt cele mai bune culori. Se usuca mai greu, dar nu exista ceva mai frumos decat aceste vopsele. Nu mi–am schimbat nici stilul, nici vopselele, doar pasiunea pentru pictura a devenit o necesitate vitala!».

In toate lucrarile ei uimeste pasiunea cu care au fost realizate, toate vadesc o mare vointa si impresioneaza prin frmusete inspirata. Inspirata de orasul vechi Chisinau, de satele basarabene sau de Crimeea. Frumusete inspirata de oameni, de flori si peisaj.

Antonina SARBU