La 24 februarie 2008 soldatul Andrei Turcanu a parasit unitatea militara. Soldatul isi facea serviciul in batalionul de garda. In prezent, locul aflarii lui Andrei Turcanu este necunoscut.

«Dezertarea, adica parasirea unitatii militare, a centrului de instructie sau a locului de serviciu in scopul eschivarii de la serviciul militar, de la concentrare sau mobilizare se pedepseste cu inchisoare de la 2 la 7 ani», art. 371, alin. 1, Codul penal al R. Moldova.

Andrei Turcanu, un tanar ramas fara parinti, a fost crescut de bunicii sai de pe mama, din satul Popovca, de langa Balti. Maica–sa a decedat intr–un accident, pe cand se afla in Italia. Ulterior tatal sau s–a recasatorit si, impreuna cu copiii sotiei, au plecat la Milano. Andrei a ramas in grija parintilor mamei sale. Cand a implinit 18 ani, baiatul a decis sa faca armata, desi, fiind sub tutela buneilor, ar fi putut renunta la serviciul militar.

Armata nu este un joc distractiv

«Andrei a facut usor alegerea, fara a constientiza care pot fi urmarile. Armata nu e un joc distractiv», spune Dumitru, varul si prietenul cel mai apropiat al lui Andrei.

Cunoscutii si rudele baiatului definesc in doua cuvinte viata lui Andrei de pana la armata: libertate totala. A crescut cu buneii, iar acestia nu l–au lipsit de nimic niciodata. Era amator de distractii, la armata insa realitatea s–a aratat mai dura decat se asteptase. In scurt timp, visul sau de a deveni granicer si de a face o cariera militara s–a spulberat.

«Era o persoana inhibata. Nu se bucura de autoritate. Nu avea prieteni. Pana si pamanteanul sau, cu care venise impreuna, nu se apropia de el decat in cazuri exceptionale. Andrei nu a putut depasi perioada de adaptare», ne vorbeste comandantul Alexei Cepraga.

«Deseori, anume astfel de persoane, inchise in sine, imprevizibile, ne fac cele mai multe probleme. Ne straduim sa nu–i prea deranjam pe acesti soldati. Baietii mai isteti si mai activi, de obicei, devin ostasi buni si sunt mai rezistenti la conditiile militare», adauga comandantul.

Totul e la nivel. Conditiile mai dureroase decat loviturile

Colonelul Alexei Cepraga sustine ca in unitatea sa militara nu ar exista vreo problema privind asigurarea soldatilor cu echipament, hrana si cazare. Totul e la nivel, spune el. Conditiile sunt bune. Circumstante majore, care ar complica executarea serviciului militar, nu exista.

Soldatii din alte unitati militare au alta parere. Ei spun ca, in armata, conditiile sunt mai dureroase decat loviturile.

«Un soldat ar putea suporta regimul militar daca conditiile din cazarmi ar fi mai umane. Traim ca intr–o cocina. Ne spalam o data pe saptamana, in baie comuna. Hainele pe care le purtam nu mai pot fi spalate cu apa, fiind folosite de vreo sapte generatii, pe cand statul, chipurile, aloca in fiecare an bani pentru asigurarea ostasilor cu echipamentul necesar. Despre bolile care ataca militarii… ce sa mai spunem? Deosebit de frecvente au devenit maladiile genitale. Tara, posibil, am putea sa o aparam, in caz de nevoie, insa urmasi pentru aceasta tara nu va mai avea cine face», spun suparati soldatii.

Evadarea a fost anticipata de doua tentative esuate

«Initial Turcanu a abandonat serviciul militar in primele saptamani de la incorporare, insa a fost gasit a doua zi la buneii sai din Balti. Zice ca a fugit pentru ca ii era greu, nu–si imaginase armata astfel. Andrei a fost repartizat in compania instructia de front, unde e cam dificil sa te adaptezi. Am auzit ca ar spune ca a fost batut, dar eu consider ca nu este adevarat. Daca o persoana este maltratata sau umilita, poate reclama la Procuratura. Daca se depisteaza incalcari, este efectuata o cercetare administrativa, rezultatele fiind trimise la Procuratura Militara. Toti cei gasiti vinovati, fie ca–s soldati sau ofiteri, sunt pedepsiti dupa lege», sustine Cepraga.

Dupa prima tentativa de dezertare, Turcanu a avut convorbiri indelungate cu comandantul unitatii militare, fiind supus si unui arest de trei zile in garnizoana.

Ce este arestul? «Pentru a intelege, trebuie sa treci prin aceasta. Spalarea WC–urilor cu periuta de dinti e de domeniul trecutului. In prezent sunt valabile alte metode de injosire a soldatului. La capatul cozii unui baros de vreo 15 kg, este legata o pana. Cu o astfel de »matura« soldatul trebuie sa curete intreaga suprafata a carcerei. Procedura e un ritual zilnic, pe tot termenul de arest. Vai de pielea soldatului care nu a facut curatenie pe placul superiorilor. Acesta risca sa fie pedepsit si mai grav», spun ostasii Armatei Nationale.

Rudele lui Andrei il critica rau, considerand ca nimic nu–l poate indreptati. Ele il gasesc vinovat in toate, fara a cauta sa afle ce anume l–a determinat sa evadeze.

«Andrusa putea sa se dezica de serviciul militar, pentru ca era sub tutela buneilor, dar a insistat sa fie incorporat. Tare m–am suparat cand m–a sunat tatal mamei vitrege a lui Andrei si mi–a spus ca nepotul nostru iubit a dezertat. Dupa cum am inteles, se ascunde. Cineva m–a sunat deunazi si mi–a spus ca totul e in regula», explica suparat bunelul soldatului dezertor.

«Andrei nu intelege ca are acum statut de dezertor si risca ani grei de puscarie. Familia noastra este foarte nemultumita de actiunile necugetate ale lui Andrei», spune Dumitru, varul ostasului.

Planul de dezertare

La o saptamana din ziua dezertarii, Andrei Turcanu a fost descoperit la Balti. Se ascundea la varul sau Dumitru. «Am incercat de mai multe ori sa–l intreb ce l–a determinat sa abandoneze armata, insa nu am primit vreun raspuns exact. Spune ca nu a fost batut, dar ca nu a rezistat regimului strict. Nu a reusit sa se adapteze psihologic, ceea ce l–a si facut sa dezerteze», spune Dumitru.

La 13 februarie 2008, soldatul Turcanu a fost internat la spitalul militar, urmand o cura de tratament de 10 zile. Ziua externarii, 24 februarie, este insemnata cu negru in dosarul soldatului Turcanu. Imbracat in haine de spital, el a parasit institutia. A iesit afara si nu s–a mai intors.

«Fiecare sectie are paza sa de serviciu. Andrei a reusit sa treaca nevazut de paza prezenta in fiecare sectie a spitalului. In spital nu avem un serviciu special care ar pazi soldatii. E ca intr–un spital civil, singura deosebire fiind existenta unei discipline militare specifice», spune comandantul Cepraga.

Inghit pastile si beau solutie de clor

«Andrei mi–a spus ca soldatii, pentru a fi internati in spital cel putin pentru un timp, isi provoaca singuri suferinte. Ei inghit pastile, bandu–le cu un pahar de solutie de clor», relateaza Dumitru intamplarile ingrozitoare pe care i le–a povestit varul sau, evadat din unitatea militara.

De unde un soldat, in conditii militare severe, ar putea dobandi pastile care se elibereaza doar cu reteta medicului? l–am intrebat pe varul soldatului dezertat.

Raspunsul a fost unul previzibil: «Daca sunt bani, gasesti de toate».

La spitalul militar din Chisinau, doamna de la telefon ne–a spus ca, potrivit datelor din registru, Turcanu a fost internat la 13 februarie cu diagnosticul hepatita cronica. Tratamentul a continuat 10 zile.

«Pe 13 februarie, Andrei Turcanu a fost internat la spitalul militar. Pe 24 februarie, urma sa fie externat. In ziua externarii, soldatul, imbracat in haine de spital, a fugit», spune Ion Targon, medic–sef al spitalului militar.

L–am intrebat pe medic ce boala a suferit Andrei Turcanu. «Sinuzita acuta», ne–a raspuns medicul, luand datele din acelasi registru.

Am crezut ca e o confuzie, in cazul diagnosticelor diferite: hepatita cronica si sinuzita acuta, dar cateva persoane, incorporate in armata, m–au pus pe ganduri.

Business cu livretele militare

«Este cunoscuta situatia cand un tanar, pentru a scapa de serviciul militar, achita o taxa pentru ca, in urma controlului medical, sa–i fie depistata o boala cat mai serioasa. Putini cunosc, insa, un alt mecanism de corupere. Foarte multi tineri, cu adevarat bolnavi, sunt inscrisi in armata ca soldati apti de a face serviciul militar, pentru ca peste putin timp sa le fie depistata maladia. In calitate de fost soldat, acesta, pe motiv de boala, pleaca acasa, iar livretul sau militar este vandut unui »fecioras« care nu doreste sa faca armata. Din cate stim noi, acest document se vinde contra 200—300 euro», se plang soldatii, neputinciosi sa schimbe situatia.

Daca e sa presupunem ca Andrei Turcanu sufera de hepatita cronica si daca suprapunem timpul petrecut in unitatea militara, rezulta ca a fost chemat la armata fiind deja bolnav de hepatita, deoarece, ca sa devina cronica, aceasta boala a ficatului trebuie sa evolueze peste jumatate de an, pe cand Turcanu a fost incorporat in Armata Nationala la 9 noiembrie 2007.

«Turcanu a trecut comisia medico–militara, fiind calificat apt pentru serviciul militar», spune locotenent–colonelul Vladimir Cernenca, de la comisariatul din Balti.

Nici comandantul militar nu a putut sa–mi spuna cu exactitate ce maladie a avut soldatul din unitatea sa militara.

«Ce boala a avut Andrei Turcanu nu pot sa va raportez. La 300 de soldati pe care ii am, este ireal sa tin minte pe care si ce il doare», explica Cepraga.

Traseu Chisinau—Balti

Pe 24 februarie, soldatul Turcanu a dezertat din spitalul militar din Chisinau, iar in seara zilei de 26 februarie a batut la usa casei bunelului sau din Soldanesti, Vasile Tudose, parintele mamei sale vitrege.

«M–a surprins faptul ca–l vedeam pe Andrusa imbracat in haine civile, desi stiam ca mai ramane in armata pana in toamna. Am inteles ca s–a intamplat ceva rau. Tot atunci, seara, l–am sunat pe cuscrul meu din Hligeni, bunicul de sange al lui Andrei. A venit a doua zi. Era amarat si el ca nepotul a fugit din armata. L–a dojenit si, pe un ton foarte aspru, i–a poruncit sa revina in unitate. Baiatul nici nu vroia sa auda. Ii ascultam si in sinea mea ma gandeam ca ar trebui sa aflam ce s–a intamplat cu baiatul in unitatea militara de pe str. Pietrarilor», spune bunicul atasat al lui Andrei.

De ce a dezertat soldatul?

Comandantul batalionului de garda, Alexei Cepraga, afirma ca a gasit o scrisoare in care bunelul din Popovca ii scria lui Andrei ca vrea sa–i lase casa drept mostenire, insa pentru aceasta nepotul sau trebuia sa fie prezent intr–un termen stabilit, in caz contrar putea fi lipsit de dreptul la proprietate.

«Daca soldatul Turcanu se adresa cu o cerere de invoire, nu era vreo dificultate, mai ales daca luam in considerare ca invoirea era motivata, fiind vorba de o problema familiala», spune Cepraga.

«Versiunea comandantului e o prostie. Varul meu nici macar nu a pomenit de existenta unei asemenea scrisori. El, fiind soldat, stie bine cum trebuie sa procedezi in asemenea situatii — este suficient sa ceri invoirea comandantului. Dezertarea varului meu a fost motivata de altceva, dar nu stiu de ce anume», spune Dumitru.

Goana dupa soldatul dezertor

Pe 3 martie, Andrei Turcanu a fost gasit la Balti de ofiterul pornit sa–l caute. Baiatul se ascundea la varul sau. Ofiterul, impreuna cu Andrei, au ajuns la Gara de Nord din Chisinau. Aici baiatul a mintit ofiterul si a reusit sa fuga chiar din fata acestuia. Vreo jumatate de ora ofiterul a alergat din urma soldatului, dar Turcanu, fiind inalt si puternic, a scapat usor de locotenent. Ofiterul s–a intors singur in unitate. In prezent, Andrei Turcanu are statut de dezertor si este dat in cautare.

«Andrei trebuie sa nu–si mai faca de cap si sa se intoarca in armata», spune bunelul din Hligeni, Soldanesti, care are acelasi nume ca si nepotul sau, Andrei Turcanu.

Ce te invata armata? Am intrebat mai multi soldati care isi fac serviciul militar.

Raspunsurile difera in functie de termenul de executare a serviciului militar.

«Armata te invata sa faci totul mai rational. Sa economisesti in toate: de la bani pana la emotii. Bunaoara, cand esti »la libertate«, daca ai o suma de bani, o cheltui la stanga si la dreapta, pe cand aici ne dau cate 90 de lei pe luna. Numai noi, soldatii, stim cum impartim aceasta suma si cum luptam ca sa nu fim lipsiti de ea», mi–a spus un incepator.

Cum gandeste soldatul despre viata

«Viata unui om care a facut armata se imparte in doua etape: pana si dupa. Pana la armata, esti emotiv si solutionezi orice problema prin strigate sau replici necenzurate, maltratarea fiind exclusa. Atunci te gandesti ca nimeni nu este in drept sa–i provoace durere omului. Dupa armata, nu mai gandesti astfel. Fara mila, poti lovi, iar daca ai la indemana o arma — tragi. E o persoana rea, e dusmanul tau, deci e si dusmanul poporului, iar inamicul trebuie nimicit. M–a tradat pe mine, va trada si tara. Asta e logica ostaseasca. Armata ne invata sa fim nemilosi pe timp de razboi, dar in afara acestuia, folosim cunostintele pe timp de pace», mi–a spus un soldat care, pana la «hainele civile», mai are 13 zile.

Exista vreo alternativa a serviciului militar? «Nu va pot raporta nimic la acest subiect», spune comandantul unitatii militare. Soldatii incorporati in prezent in Armata Nationala incearca sa propuna unele solutii de alternativa: «Mai bine fac puscaria, dar in unitate nu ma intorc». E varianta acceptata de Andrei Turcanu. Alti soldati prefera sa se loveasca in cap, unul pe altul, cu armatura sau alte obiecte din metal, distrugandu–si sanatatea pentru a nimeri in spital. Altii fac exces de solutie de clor si prea multe pastile, afectandu–si tractul digestiv.

Daca ar fi sa–l intreb astazi pe Andrei Turcanu cat mai are pana la demobilizare, raspunsul ar fi: «Pana la hainele civile mai sunt cativa ani», deoarece dezertarea se pedepseste penal cu privatiune de libertate, iar dupa ce soldatul isi ispaseste pedeapsa, este obligat sa–si continue serviciul militar.

Svetlana PANTA

— De unde vii? — a fost prima intrebare.

— De la Rezina. Nu aveam niciun leu si m–am pornit de la Soldanesti pe jos, i–a raspuns Andrei bunelului.

— Dar cum ai ajuns la Rezina? (Stiam ca–si face serviciul militar in Chisinau.)

— Cu niste prieteni…

— De ce nu esti in uniforma militara?

— Uniforma a ramas in spital.

— Care spital?

— Spitalul Clinic Militar Central.

— In Chisinau?

— Da.

— Cum ai ajuns acolo?

— Sunt bolnav. Am stat de mai multe ori.

— Si acum ce s–a intamplat cu tine?

— Azi trebuiau sa ma externeze din spital, dar nu vreau sa ma intorc in unitate.

— Ai fugit?

— Da.

— Si acum ce are sa fie?

— Nu stiu. Cred ca au sa ma bage in puscarie. Mai bine ma duc la puscarie.

(Din dialogul lui Andrei Turcanu cu bunelul sau, Vasile Tudose, care s–a adresat cu o scrisoare la Ziarul de Garda, solicitand realizarea unei investigati pentru a afla ce l–a determinat pe nepot sa dezerteze.)