In ultima saptamana (colegii de la alte ziare pot confirma acest lucru), nu am mai primit niciun comunicat de presa in care ni s–ar fi relatat despre oameni suspectati de coruptie, prinsi in «flagrant» de catre reprezentantii fortelor de ordine. In ultimele zile, nu am mai aflat nimic despre politisti, profesori sau medici corupti, nici chiar despre vamesi, plasati de cetateni in fruntea topului coruptiei.

Presupun ca astfel de actiuni, pur si simplu, nu au avut loc in ultimul timp, deoarece forte importante anticoruptie sunt axate pe alt «proiect», unul legat de asa–zisa coruptie politica.

Astfel, persoane bine dotate intra prin birourile functionarilor, in special ale fostilor membri PPCD proaspat detasati de acest partid, in urma dezacordului fata de solidarizarea cu guvernarea comunista, insistand sa afle «cat costa» fiecare ex–membru in parte.

Astfel, la Chisinau, Telenesti si Cimislia au loc adevarate razii, efectuate in scopul stabilirii «pretului» fiecarei persoane care a abandonat PPCD–ul. Devine un fel de salut: «Cat ti s–a platit, cat ai costat?»

Oamenii sunt incomodati, pentru ca intrebarile ce li se adreseaza par stupide, iar raspunsuri la ele nu pot exista.

Raziile au inceput la Telenesti. Asa mi–am amintit de o mai veche cunostinta, Vadim Lelic, ajuns intre timp primar in aceasta localitate. L–am cunoscut in 2002, abia iesit din sectia de reanimare a unui spital dupa ce suportase un grav atentat la viata sa si a familiei sale. Intr–o noapte, o banda inarmata a incercat sa–l lichideze… A ramas in viata ca prin minune, desi fusese impuscat chiar intr–o artera vitala, in regiunea capului. Sotia sa, Natalia, avea o singura explicatie atunci: Vadim s–a nascut in camasa. Din clipa acelui macel din casa Lelic, in fiecare zi, familia sa multumeste Domnului ca a avut grija de ei si ca, inca o data, le–a daruit viata.

Intre timp, i–au crescut copiii, iar Vadim a devenit primar, ales de oamenii din oraselul sau. Proaspata decizie a celor 17 membri ai PPCD de a parasi formatiunea s–a soldat cu raziile functionarilor anticoruptie, de care vorbeam mai sus. Ma gandeam, ce ar putea raspunde Vadim Lelic la intrebarea reprezentantilor organelor de control, contra carei sume a fost «cumparat».

Cat o fi costand viata unui om care a vazut moartea cu ochii?

Miercuri i–am telefonat. Am vrut sa stiu daca cei condamnati pentru tentativa de omor mai raman la inchisoare. «Unul a fost eliberat, altii mai raman, inca», mi–a confirmat primarul de Telenesti.

«Dar cat costa un fost membru PPCD, la Telenesti?» — l–am intrebat, incercand o gluma.

«Sunt la spital acum», am auzit raspunsul.

La Procuratura Anticoruptie insist sa aflu «lista de preturi». Un procuror mi–a raspuns ca, in temeiul Constitutiei si al Legii despre Procuratura, institutia sa «verifica daca nu cumva sunt incalcate (cata grija!) drepturile omului la libera exprimare si la libera asociere».

«Cum anume verificati?» «Ii intrebam daca li s–a platit, cat li s–a dat ca sa paraseasca o formatiune in favoarea altei formatiuni», mi–a raspuns procurorul. «Si ce ati aflat?» «Inca nu va putem spune.»

Aneta Grosu