Luni, de Ziua Mondiala de combatere a tuberculozei, Stefan Mihailenco din Crihana Veche a scuipat toata ziua intr–un borcan. Cand iesea prin curte, uita borcanul, si scuipa prin buruieni, dar pe furis, ca sa nu il dojeneasca iar sotia sa, Marioara, sau cei trei nepoti ai sai si inca vreo 10 copii din sat care vin in aceeasi curte la joaca. Stefan Mihailenco, de 68 de ani, este bolnav de tuberculoza, forma bacilifera. Sputa il inabusa, daca nu scuipa — nu poate respira, daca scuipa — il privesc toti cu suparare.

Tot luni, de Ziua Mondiala de combatere a tuberculozei, Marioara Mihailenco, sotia lui Stefan, a stat cu un ochi la sotul ei si cu altul — la poarta. De cateva saptamani, angajatii Dispensarului Pulmonologic din Cahul au promis ca il vor interna pe Stefan al ei la spital. Dar medicii nu au mai venit lunea asta, de Ziua Mondiala a tuberculozei, cu atat mai mult nu au venit marti — cand nu mai era o asa zi insemnata. Se pare ca medicii nu vor mai veni nici lunea viitoare si chiar nici in lunile urmatoare, caci patul din spital al lui nenea Stefan e ocupat pe mult timp. La Spitalul de Tuberculoza din Vorniceni, care deserveste raionul Cahul, stau 280 de pacienti pe 250 de paturi. Alte cateva sute de bolnavi cu tuberculoza bacilifera stau acasa si scuipa in borcane, prin curti, prin policlinici, fiind trecuti de saptamani in sir pe lista de asteptare.

O injectie pe zi vs 35000 lei

Familia Mihailenco din Crihana nu stie prea multe despre drepturile exclusive la tratament ale lui nenea Stefan. «Bine ca nu ne–au cerut bani. Ne–au pus sa cumparam doar seringi si solutii pentru injectii», spune tanti Marioara, facand referinta la pensia sa de 480 de lei si a sotului — cu cativa banuti mai mare. De cand s–a stabilit ca are tuberculoza deschisa, lui Stefan Mihailenco i se da pe gratis o singura injectie pe zi. Pentru asta, nenea Stefan trebuie sa mearga la centrul medical din sat, dar cu seringa si fiola de apa distilata in mana. Daca nu le are — nu poate primi nici injectia. Daca ar fi internat la spital, statul ar aloca pentru tratarea lui nenea Stefan intre 12 si 35 mii de lei, din contul ajutoarelor acordate de ONU.

De la o vreme, nenea Stefan nu vrea sa se mai duca la Centrul medical. Se teme ca nu o sa ajunga. Ii este greu sa mearga, oboseste si, plus la toate, trebuie sa se duca peste tot cu acest borcan, caci sputa il ineaca. Uneori vine infirmiera acasa si ii face injectia, dar nenea Stefan nu mai simte nimic. «Are temperatura. A slabit tare. Din zi in zi este tot mai slab. Medicii spun sa ii dau mancare buna, numai buna: unt, lapte, carne, oua. Da de unde sa–i dau, ca noi din pensie nu am cumparat niciodata asa ceva», spune tanti Marioara intristata, cu gandul la cei 480 de lei.

Familia Mihailenco si–a pierdut definitiv linistea. In aceeasi curte locuieste fiul lui nenea Stefan, Vasile, cu sotia si trei copii. Copiii uita de pericolul Koch si invita alti copii din mahala la joaca. Lui nenea Stefan ii este urat in casa si iese macar sa ii priveasca. Mai trage aer proaspat de primavara, mai tuseste, mai scuipa, sa–si faca loc in plamani. «Tata e in varsta, se simte rau, de aceea deseori scuipa si el unde nimereste, dar copiii nu pot fi izolati — mezina noastra are 6 ani», ne spune Vasile Mihailenco, aflat acum intre ciocan si nicovala — ca sa isi apere copiii trebuie sa il izoleze pe tata. Anual, in Moldova, intre 200 si 300 de copii se imbolnavesc de aceasta maladie.

Asteptand, langa patul ocupat

Familia Mihailenco este intr–o situatie foarte complicata, fara nicio solutie si fara nicio vina. Potrivit legii, bolnavii de tuberculoza trebuie tratati urgent, gratis, in coditii obligatorii de spitalizare. «Sunam o data pe saptamana la Vorniceni si cerem locuri. Demult nu ni s–au mai dat», ni s–a comunicat la Dispensarul de Ftiziopulmonologie din Cahul. Medicii de acolo estimeaza ca, in raion, ar fi acum zeci de bolnavi cu forme bacilifere de tuberculoza, descoperite recent, pentru care nu sunt locuri in spital. Alte zeci de oameni au aceeasi boala, dar nu stiu inca de asta, deoarece «nu isi fac fluorografie o data pe an, cum spune legea». Stefan Mihailenco a facut ce spune legea — tusea si a mers la medic, dar a cheltuit doar bani pe autobuz tur–retur, pentru seringi si fiole cu apa distilata.

La Spitalul de Tuberculoza din Vorniceni nu mai este asteptat nimeni. «Avem 280 de pacienti pe 250 de paturi», ni s–a spus in anticamera, «si sute de oameni care asteapta sa se elibereze un loc». Acest spital a fost vizitat de presedintele Voronin cu 2 ani in urma, dar bolnavii nu s–au imputinat. La celelalte spitale de tuberculoza alte mii de oameni cu forme acute si periculoase ale acestei boli stau pe lista de asteptare. In 2007, in Moldova, au fost descoperiti peste 3500 de noi bolnavi de tuberculoza. Alte mii, tratate candva, recidiveaza din cauza calitatii vietii. Potrivit legii, Spitalele de Tuberculoza ale Ministerului Sanatatii din R. Moldova sunt singurele institutii in care poate si trebuie tratata profesionist tuberculoza, iar bolnavii baciliferi trebuie izolati in mod obligatoriu.

«Tare ne temem sa nu se imbolnaveasca copiii. Le dorim tuturor sanatate si ii rugam pe cei de sus sa ne ajute sa il internam pe Stefan. Noi nu putem opri aceasta boala», este mesajul cu care a incheiat Ziua de Combatere a Tuberculozei 2008 Marioara Mihailenco, pensionara din Crihana Veche, fara sa stie ca in acest an Organizatia Mondiala a Sanatatii a consemnat aceasta zi sub genericul «Eu pot stopa tuberculoza».

Alina RADU