Desi, potrivit legii, ar trebui sa fie judecati doar de instanta de drept, ei ajung sa fie condamnati si mai sever dupa ce ies din detentie. De obicei, atunci cand parasesc inchisoarea, nu au unde se duce. Astfel incepe un nou termen de condamnare — cel mai greu de inteles si de depasit.

Greva foamei — pentru apararea dreptului la libertate

Veaceslav Marciuc a parasit inchisoarea nr. 9 de la Pruncul la 7 august 2007. Pana la ispasirea pedepsei ii ramasese inca un an, dar pentru ca, intre timp, a lucrat in calitate de cizmar, a iesit mai devreme. Astfel, pedeapsa cu care se alesese pentru furt a fost redusa de la 6 ani si 3 luni la 5 ani si 2 luni. «Nu acceptau sa ma elibereze, chiar daca lucrasem. Atunci am intrat in greva foamei. Nu mancam nimic, dar asta nici nu mai conta».

Intre timp, la penitenciar veneau scrisori de sustinere din partea oamenilor care il cunosteau. Dupa o perioada, a fost pus in libertate.

Acum Veaceslav este liber, dar spune ca «e ca si cum as sta inchis». Locuieste cu chirie intr–un camin. Imparte o odaie de 12 m. p. impreuna cu sotia si 3 copii minori. Se hranesc din salariul de 1400 de lei al sotiei. «Stam toti 5 in aceasta camera. Nu ma plang, altii nici atata nu au. Important este ca acum suntem gramada».

Fara acte si fara bani, dar cu familie

Chiar daca a iesit din detentie de jumatate de an, Veaceslav mai intampina dificultati de reintegrare in societate. «La inceput mi–a fost mai greu. Cand am iesit din inchisoare, nu aveam acte in regula si, cel mai important, nu aveam fisa de insotire a buletinului si polita de asigurare». A batut la multe usi, sa–si recapete documentele. Din cauza conditiilor din inchisoare sufera de dureri groaznice de picioare. «Nu pot merge mult timp singur. Sotia sau copii ma ajuta. Daca stau prea mult timp in picioare, pot sa lesin».

Fara acte de identitate, fara adapost si fara bani, ex–detinutii nu stiu unde sa se duca. In sprijinul unora dintre ei vine Centrul de justitie comunitara, de pe langa Institutul de Reforme Penale (IRP). Consilierul centrului, Aliona Cojocaru, ne–a spus ca acest prim pas al detinutilor spre centru, e deja spre binele lor si al societatii. «In majoritatea cazurilor persoanele care se elibereaza din penitenciare nu au legaturi cu familia. Incercam sa contactam familia, sa vedem daca e posibil sa–l primeasca acasa».

Pe Veaceslav Marciuc, familia l–a asteptat toti acesti ani. «Am supravietuit pentru familie, stiam ca sunt asteptat. Familia nu m–a alungat, chiar daca am revenit infirm». Totusi, au fost si momente de cumpana. «Am avut si neintelegeri. Am ajuns de cateva ori pana la divort. Dar, rabdarea si puterea ne–a ajutat sa trecem peste greutati», spune sotia, Victoria, care in toti acesti ani a alergat pe drumuri, ba scriind cereri, ba cersind certificate, totul — pentru a–l readuce cat mai repede in familie.

Fost detinut, viitor operator de computer

In lipsa actelor de identitate, fostii detinuti nu au unde sa se angajeze. Totusi, prin intermediul Agentiei pentru Ocuparea Fortei de Munca, o parte dintre ei reusesc sa isi gaseasca un loc unde ar putea castiga ceva pentru a–si mentine existenta. Potrivit Olgai Cernautean, specialist principal al Agentiei, in registrele Oficiului figureaza vreo 30 de persoane care au iesit din detentie. «In a opta de zi de evidenta, fostii detinuti primesc de la Agentie o indemnizatie unica, de dupa eliberare, suma careia difera de la an la an. Intre timp, le propunem cursuri gratuite, unde sunt instruiti pentru a capata vreo meserie».

De asemenea cursuri beneficiaza si Veaceslav Marciuc. Acum studiaza meseria de operator de computer. «In detentie, am vazut computer doar la televizor. Acum stiu aproape totul despre felul cum functioneaza acest aparat». Profesoara lui Veaceslav, Parascovia Nicolae, spune ca el este inteligent si straduitor. «Isi da toata straduinta sa asimileze cunostinte. La inceput nici nu stiam ca a fost in detentie, dar si asa il respectam foarte mult. Colegii de curs sunt multumiti de el. Intr–un cuvant, sunt bucuroasa sa contribuim impreuna la imbunatatirea vietii lui Veaceslav, dar si a societatii».

Soarta ii impinge inapoi

Imediat dupa ce sunt eliberati din detentie si revin intr–o lume unde nimeni nu ii asteapta, o mare parte dintre fostii detinuti se vad nevoiti sa gaseasca o cale de iesire din situatie, comitand noi infractiuni. Astfel, conform datelor oferite de Departamentul Penitenciare, la 1 ianuarie 2008, in penitenciarele din R. Moldova isi ispaseau pedeapsa 1641 (25,16%) de persoane, aflate la a doua infractiune, 962 (14,75%) — la a treia si 918 (14,08%) — la a patra. Victor Zaharia, sef Directie Probatiune si Reforma Institutionala, IRP, considera ca exista un cumul de cauze pentru care fostii detinuti se reintorc in penitenciar. «Persoanele simt o neglijare din partea autoritatilor, indiferenta alteori chiar marginalizare si etichetare din partea comunitatii, lipsa de capacitati si aptitudini personale, corelate exigentelor sociale actuale, toate acestea il fac pe un fost detinut sa comita o noua infractiune.

Veaceslav Marciuc crede ca totul depinde de puterea de caracter a omului. «Aud ca multi, alde mine, se intorc inapoi si ma gandesc ca poate nu au speranta, nu fac nimic ca sa reziste. Dar poate si soarta ii impinge inapoi».

De ce este dificila reintegrarea?

«Sistemul stabilit prin Legea cu privire la adaptarea sociala a persoanelor eliberate din locurile de detentie nu functioneaza», este de parere Victor Zaharia ca. In acelasi timp, potrivit expertului, sansele de reintegrare a ex–detinutilor sunt direct dependente de eforturile autoritatilor, comunitatii in care se reintoarce ex–detinutul pentru a–i asigura reintegrarea in societate. «Comunitatile sunt suficient de repulsive fata de acesti membri ai societatii. Altfel spus, aceasta categorie de persoane nu beneficiaza de atentia cuvenita nici din partea autoritatilor, nici din partea comunitatii. Sunt, insa, si unele tendinte pozitive, constatate in anumite raioane ale R. Moldova, unde autoritatile publice locale au considerat ex–detinutii drept una dintre cele mai vulnerabile categorii ale populatiei si incearca sa–i reintegreze. In acelasi context se inscrie activitatea asistentilor sociali si activitatea celor 12 Centre de Justitie, create de IRP, unde persoanele care se elibereaza din locurile de detentie beneficiaza de o pregatire speciala pentru eliberare si reintegrare psiho–sociala», adauga Victor Zaharia.

«Nu vreau sa arat ca am fost in puscarie, spune Veaceslav Marciuc, cautand sub pat carjele. Inainte de a iesi de acolo, imi inchipuiam ca toti se vor uita la mine si vor intelege ca am fost detinut. Acum, insa, nimeni nu observa nimic. Imi ascund trecutul mai mult pentru binele sotiei si a celor 3 copii, ca sa nu li se zica la tot pasul ca tatal lor a fost un puscarias», spune Veaceslav.

Veronica GHERBOVETCHI,
Scoala de Studii Avansate in Jurnalism