Interviu cu scriitorul Aurel Ciocanu, emigrat acum 7 ani in SUA

— Precedentul nostru dialog transoceanic a avut loc intr–o zi care va ramane in istorie — 25 martie 2003, zi in care s–a inceput razboiul in Irak. Zic sa mai stam putin de vorba, de la distanta. De ce ai fugit de acasa?

– Distanta–ntre noi nu e tocmai cine stie ce enorma: ia colo, o rapa mare si adanca — Atlanticul! Nu am fugit de acasa. Am fugit din statul R. Moldova, din tara insa — nu (tare ma tem ca, intr–o zi, venind, n–o sa o mai gasesc); acolo auzeam zapaind cainii saraciei, fatati, acum mai putin de doua decenii, de miscarile babaciste, eufemistic fiind spus; zic, hamaiau si nu puteam dormi noptile. Acum, slava Domnului, no problem (rus.: net problem). Or, rusismele pe care le foloseam hojma sunt treptat — tar–tar  — inlocuite cu englezisme. Dac–ar avea chip, moldovenii garantat ca ar da bir cu fugitii cu totii, de s–ar muta cu tot cu tara undeva… Ar ramane numai conducerea statului si s–ar conduce singura pe sine…

Acum, drept respiro, un aforism devenit celebru datorita filmului rus: «Konei na pereprave ne meneaiut», care aforism apartine unui mare american, Abraham Lincoln, cel de–al 16–lea presedinte al SUA: «It's best not to swap horses when crossing stream» (Cel mai bine e sa nu schimbam caii tocmai cand avem de trecut o valtoare).

— Ce faci acolo, in SUA?

— Wow! Hranesc iepurii din Muntii Stancosi, cu vazdoage sau cu tigancuse. In fata casei, am o gramazamtea (malaiestenism) de flori, in temei, vazdoage si astre, si inca ceva flori pur americane. Deci, ghiavolii ceia, cu toate ca au iarba pana in urechi, vin de imi pasc vazdoagele; avem aici, in munti, puzderii de iepuri patici (asa se zice, in Malaiestii Rascanilor, la pitic)… In paralel cu florile, mai trudesc in mod serios la constructia capitalismului — viitorul luminos al omenirii.

By the way, o pataranie americana: Merge un tip pe strada, lumea se boldeste la el mirata, are pe piept o inscriptie: EU SUNT PROST… Rade unul, altul: ce sinceritate!… Cela trece mai departe… Intoarce capul unul, altul, sa–l mai vada o data pe prost, iar pe spate tipul are o alta inscriptie: SI TU ESTI PROST!

— Cine s–ar descurca mai usor — un moldovean in America sau un american in Moldova?

— Din cate stiu, toti moldovenii (si romanii — asijderea) se descurca, aici, maturatori nu am prea ajuns. Cunosc acilea ceva nume de moldoveni care, banuiesc, ar fi chiar milionari… Multi (b)ani inainte!… Eu cred ca s–ar descurca de minune si americanul, si moldoveanul, daca ar pleca in lume cu milionasul in buzunarul de la piept, partea stanga (unde isi tineau democratii de azi carnetul cu chipul lui Ilici), incheiat, buzunarul, cu un bold; eu am venit incoace cu 57 de ani in carca–bobarca si cu tot atatia lei–paralei la chimir.

Cineva dintre americani a zis: Inainte de a imprumuta bani de la un prieten, gandeste–te de care din ei (de bani sau de prieten) ai mai mare nevoie.

— Ce ar avea de preluat moldovenii de la americani si viceversa?

— Moldovenii de–acum au preaLUAT de la americani: capitalismul, asa cum l–au gasit, fara a–l pune pe limba, sa vada, ce fel de mancare e asta; fara a–l aplica in mod creator la noi, acolo; zic l–au luat ca pe un bostan (american) si–au facut din el varzare (moldov'nesti); da ui–ce–a  iesit. Niste laturi… Ne–am ales si noi cu: tatuaje, cercel in buric, narcotice, prostituate, trafic de fiinte umane, jocuri de noroc, medicina platita, portarma etc… Eu am mai propus sa preluam de la americani doua lucruri: organizatia scoutilor (scout — engl. — cercetas), fondata initial in Anglia, in 1908, organizatie ce are drept obiectiv educatia extrascolara a copiilor si adolescentilor. Am studiat din mai multe izvoare istoria acestei miscari (o parte din elementele ei, inclusiv raspunsul copiilor «Intotdeauna gata!», au fost imprumutate de organizatia pionierilor din fosta URSS) si am expediat un vast material pe aceasta tema ministrului educatiei si tineretului Victor Tvircun. N–a urmat nicio reactie, niciun raspuns. Spre nedumerirea si indignarea mea, ideea n–a luat foc nici la doua publicatii de profil din Moldova — una a elevilor, cealalta a pedagogilor –, de parca educatia copiilor si adolescentilor n–ar fi si problema lor; de imprumutat in mod creator, nu orbeste. Si: 2. Sa declaram engleza cea de–a doua limba de stat in Moldova, de jure, ca de facto treptat devine ea, engleza, cea de–a doua sau a si devenit… Ce altceva sa preia americanii de la moldoveni: ia, colo, niste bomji, sau boschetari, ca Moldova are, vai, si printre scriitori, din acestia; America, insa, isi are boschetarii ei, taman cati ii trebuie si inca oleaca mai multi… Dar sunt asa de cautati de stat, ca ei se tem sa nu–si piarda statutul de boschetar. Cum s–ar zice la noi, acolo: «Dragul mamei, sa te porti frumos in inchisoare, sa nu te dea, Doamne fereste, afara!»

Umor sinistru–dolaric: — Banca Dvs. mi–ar acorda un credit «pe cuvant de onoare»? — Indiscutabil! — Dar daca eu nu intorc banii? — O sa rositi in fata lui Dumnezeu. — Si cand o sa fie asta? — Chiar pe data de 6, daca nu inapoiati banii pe data de 5…

— De cand incepe, la americani, istoria SUA — de la aparitia sau disparitia pieilor rosii?

— Cum sa–ti raspund umoristic la o intrebare atat de serioasa? Pieile rosii… In primul rand, nu au disparut si nici nu vor disparea; isi duc traiul in rezervatii, statul avand grija de bunastarea lor, le aloca, din cate stiu, sume bunicele, ei acolo muncesc, fac copii, fierb brandy, ceea ce noi numim samahonca… Piei rosii — cred ca e o porecla inventata de rusi (krasnokojie), care i–ar supara grozav, deci nu indraznesc sa–i intreb. Ei isi zic Native Americans. Stiu de ce sunt numiti indieni si–l urasc cat pot pe acel italian, devenit calator spaniol — Cristofor Columb. Lucrez cu Juanita Navares, o nativa maritata cu un african, mama ei a trait in rezervatie, iar Juanita nici macar materna ei nu si–o cunoaste… Deci, aborigenii sunt fericiti, doar ca la 8 octombrie, de ziua lui Columb, fac demonstratii de protest contra aceluia care a cutezat sa–i descopere… Istoria SUA am studiat–o profund, e interesanta si e mult de vorbit la tema data… Mai pe scurt, SUA au inceput sa se numeasca cele treisprezece colonii, de pe litoralul Atlantic, dupa ce, in 1776, si–au proclamat independenta fata de Anglia; ca sa vezi — au luptat englezii cu englezii si americanii au biruit. La un moment dat, englezii care si–au scuturat Coroana Regala au prins a se numi americani… Si se vor numi, astfel, forever (in vecii vecilor!)…

Dintr–o gazeta, «Tidbits» («Noutati picante»), de Ziua Recunostintei: — Poate curcanul sari mai sus decat Statuia Libertatii? — Nu! Fiindca Statuia Libertatii, in genere, nu poate sari!

— Ce crede cetateanul simplu din Colorado despre mersul reformelor in R. Moldova?

— Care reforme? Care Moldova?… Un banc adevarat… aici, presa scria despre «rusul» din Anglia (si guvernatorul Kamceatkai) Roman Abramovici, care a vandut Rusiei sondele sale cu, sa nu gresesc, 20 miliarde de bani americani. Deci, la un moment dat, Rusia s–a trezit ca nu mai are sonde, da Abramovici are. Ce, aista nu–i umor?… La fel si la noi… Daca furturile planificate, legalo–banditesti, ale averii Moldovei s–au numit si se mai numesc reforme, atunci eu sunt Fat–Frumos din Lacrima! Noi, moldovenii, suntem amu cu totii DIN LACRIMA. Din lacrimi si ofuri… Daca unii au atatia bani, incat pot sa–si construiasca propriul partid, sa fie pani pe cartiere intregi… Daca au obraznicia sa privatizeze (adica sa le scrie pe numele lor) fabrici, uzine, benzinarii, ziare, canale de televiziune, organizatii obstesti, patriotismul chiar, etc… Daca mai continua impartirea averii noastre, a cetatenilor, atunci, sigur, acestea–s… reforme… Ziceam — care Moldova?… Americanul simplu, ba si cel compus, n–a auzit de Moldova; in opt ani, cat ma aflu aici, am citit o singura informatie scurta, despre Transnistria, si, intr–o gazeta engleza, despre Romania: acolo, un barbat in etate, un roman, si–a dezgropat nepoata, proaspat inmormantata, si a mancat–o, duca–se pe urlati! Era si fotografia unchesului, de prin Ardeal! Despre Moldova, deci, nimic, uneori le spun ca sunt din Romania, dupa care urmeaza: Oh, yes, I know (Daa, stiu) — Dracula, Ceausescu, Comaneci. (Pe Nadia am admirat–o la TV, era in juriul unui concurs banesc — «Money or Mob» — si am strigat, de parca as fi vazut–o pe sor–mea (de fapt, n–am surori): «Iaca–ta–o si–a noastra!»).

Dintr–un ziar: «Adult — a person who has stopped growing at both ends and is now growing in the middle». «Adult — persoana care a incetat sa mai creasca sus si jos (la capete, adica ) si acum creste la mijloc».

— Formuleza un sfat pentru basarabenii care pleaca peste Atlantic cu gandul de a deveni milionari.

— Am citit adineaori intr–o gazeta de limba rusa de aici: «…in medie, fiecare al sutalea cetatean al SUA este un milionar». Eu am numarat de 9 ori cate 99 de americani si nici o data, din noua incercari, nu m–am nimerit sa fiu al sutalea. Mi–am zis: probabil, locuri vacante de milionari nu mai sunt in America. De unde atata hartie pentru bani?… Un tanar moldovean, totusi, a devenit la Denver milionar si n–o duce deloc rau… Iti spun cum am fost la nunta lui… Deci, ma invita mirii la nunta — intr–un restaurant cu hotel instelat. Lume selecta! Iaca si o ceata de moldoveni: «Noroc! Privet! Hello!…» Socrii — cu haine dintr–o panza. Pana a ne aseza la masa, niste garsoni cu talgere incarcate de tartine icroase si cu pahare pline cu fel de fel de licori umblau printre invitati. Cum sa–i refuzi? Pe la jumatatea nuntii, trebuie sa pun si eu niste bani. Mai, cat sa dau, ca eu de v–o juma'de an is in America, de unde capital? Bun, scriu eu un cec de vreo suta sau doua sute de dolari… Si acolo unde pe cec scrie memo, ii trag pe–a noastra: «Daruiesc atatia dolari si o capicuta, sa se nasca copiii cu …uta». Era o urare, la microfon, pe care o auzisem de la un mos bengos la o nunta in Moldova. Peste o saptamana, citesc un mesaj in Internet: «Va multumim ca ati binevoit sa participati la nunta noastra. Va multumim si de bani: cat ati pus, taman a fost de ajuns ca sa platim muzica pentru 16 minute de cantat». Pardon!

— Dupa ce ai lipsit, timp de sase ani, vara trecuta ai vizitat Moldova. Ce schimbari ai descoperit?

— Am gasit, in primul rand, un om nou–nout, pe care il vedeam intaia oara: dragul meu de nepotel Luca Ciocanu. Comportamentul ii era firesc: manca si dormea — principalele lui preocupari… In rest, lume ghiftuita, cu vile peste ocean, lume chinuita, cu pamant sub unghii si in suflet. Lume salbaticita, deci: unii nu mai pot de bine, altii — de chin. Adineauri, eram flamanzi de democratie; acum suntem flamanzi de paine, asta ar fi conditia nenorocitei noastre democratii.

O spusa cat se poate de ingenioasa: Viata este o boala sexual transmisibila.

— Ai auzit, pe acolo, slagare gen «Port caciula de carlan si–s mandru ca–s american»?

— In toate institutiile unde nu se lucreaza cu capul, deci, intelectual – magazine, frizerii –, rasuna muzica; si eu aud aceleasi cantece de sapte ani si nu pricep de ce? Un cantec de Lopez, unul de Celine Dion, cel din «Titanic», unul de Shakira, si inca vreo doua, in rest — amatori, cum se vede… Daca afla, sa zicem, Madona, ca in oficiul cutare se canta cantecul ei, fara a fi cumparat, da imediat in judecata oficiul… (Cand am fost la Chisinau, mi–am dat seama ca avem poeti care iti vand cartile de poezii, in manuscris, si grafomanii cu tabaici (torbe) de bani le editeaza cu numele lor… Deci, poezia a devenit marfa — ca si scaunul, ca si fundul de mamaliga.) Asa e in capitalism, arta nu apartine poporului, ca in socialism, ci… celui care o produce.

O spusa stradala: Cunoastem doua feluri de pietoni — din cei grabiti si din cei morti.

— Daca am ruga un american sa numeasca cinci–sase state ale lumii, care ar fi acestea?

— Tarile cu care SUA a luptat si pe unde a semanat vieti (iar pierderile se uita cu greu): Vietnam, Koreea; recent, americanii au mai insusit, cu regret, doua tari — Afganistan, Irak. Plus tarile vecine — Canada, Cuba, precum si toata America Latina, unde americanii isi petrec concediile… Si, desigur, Rusia si China — cele mai mari si mai tari…

Proverb american: East or West, home is best. Textual: In Est sau in Vest, dar acasa–i mai bine. Eu zic asa: Ori pe unde ai umbla, tot te–ntorci in tara ta. Sau: Ma impac, sa zic, si cu strainii, insa — acasa moi mi–s si ciulinii. Sau: Colo–n glia ta natala te apara si–o petala.

— Fiind studenti, am invatat la comunismul stiintific ca, in 1964, partidul comunist din SUA numara 30 mii de membri si ca in fruntea lui se afla Ghes Holl. Ce ne spui despre comunistii americani de azi?

— Vreau sa le ofer o mica informatie fostilor membri de partid care, azi, chiftesc de Democratism, Crestinism si Patriotism… Aici si acum, cand completezi formularul pentru–a lua cetatenia SUA, una din intrebari suna asa: Have you ever been a member of…a Communist Party? Adica: Te–ai contopit sufleteste cu partidul lui Ilici? Ca membru? Cred ca e clar! Deci, daca ai scris: DA, cum ca ai purtat la piept carnetul cu chipul drag al lui Ilici, te–ai parlit!… Unii fosti membri de partid, si in cazul acesta, mint… devenind hoteste cetateni americani. Acum concret: prim–secretar era nu Ghes Holl, ci Gus Hall (gas hol). PC SUA (in engleza CP USA) «exista si activeaza»… Hall, nascut in 1910, a fost inlocuit de Sam Webb, care, cica, ar fi un lider mai modern ca predecesorul sau. PC SUA intruneste, in prezent, 15 mii de membri, acestia ii sustin, cand e cazul, pe Democrati, Republicanii fiind un partid al milionarilor… Statul–major comunist e chiar in New York; editeaza «People's Weekly World» (saptamanalul «Lumea poporului») si revista «Political Affairs» («Probleme politice»). Scopul suprem si marea speranta a comunistilor e sa se treaca in SUA, pe cale pasnica, la socialism… Mai stii… Am impresia ca PC de aici poate fi mai progresist decat se crede, numai ca insusi cuvantul comunist baga lumea in sperieti. In R. Moldova, Partidul Comunist e o adevarata parodie, nu are nimic in comun cu marxismul, ce fel de PCB (numai ca nu Bolsevic, ci Burghez), fara de baza sociala, cu milionari–capitalisti in fruntea lui? Daca ar fi sa invie Ilici sau Visarionovici, ii sparcuieste pe toti, ca pe burjuii de odinioara, ar taia–ntr–insii ca–n curechi: sekir baska!…

Un adevar sinistru: Life is a pitch that you slide (inscriptie pe maioul unuia). Viata este o panta de pe care tot luneci–aluneci.

— Stiu ca urmaresti pe Internet presa de la noi. Prin ce difera critica de catre presa de opozitie a Presedintiei si Guvernului SUA de critica Presedintelui si Guvernului Republicii Moldova?

— Nu pricep care ar fi, in SUA, presa de opozitie? Cele doua mari partide de aici or fi avand presa lor, numai ca nu chiar ca la noi. Aici, Presedintele este criticat chiar si de elefantii lui, acum, sa zicem, cand a dat in bara cu Irakul… In RM, insa, e ca nelumea… Presedintele nu numai ca este criticat, ci si trimis la origini de catre presa (in)dependenta; mai mult: un ziarist scria intr–o gazetuta cam asa: o, cum nu–i arunci de sus, Doamne, o caramida in cap Presedintelui (si il numea)… Crestineste scris, nu?… E si firesc sa fie asa, daca tinem cont de faptul ca democratii RM au evoluat din comunisti, iar crestinii — din atei…

Se zice ca: Un pacat peste seama de greu e sa–ti faci cruce fiind ateu.

— Care–i reactia cunoscutilor vostri din Denver cand le arati cartile tale editate la Chisinau?

— Nu umblu cu ele in san ca sa le arat tuturor… Dar, la cei 60 de ani ai mei, sotia si fiica mi–au facut o surpriza dintre cele mai jubiliare: la serviciu, in breakroom, printre strachinile cu galuste si chiftele jubiliare, au semanat si ceva carti d–ale mele in limbile romana, rusa, spaniola, franceza si, desigur, engleza… Colegii de lucru s–au uitat de la inceput holbati, apoi tot mai holbati, pana li s–au urcat ochii pe frunte, — atat de gustoase erau bucatele, de care mancau pentru prima data…

La o alimentara de aici, s–au plodit niste poeti care au scris pe cosurile cu mandarine: Super sweet and fun to eat! (Nemaipomenit de dulci,/ De–a mare dragul s–le manci.) Ii bucsita lumea de poeti!

– Cum impaca nepotica Astilia–Sofia computerul si cartea? Ce autori are in biblioteca ei? Ce stie despre patria bunicilor — Aurel si Maria — si a mamicai — Aura?

— I–as sfatui pe toti parintii cu copii de pana la 16 ani: aruncati pe geamuri computerele, dar sa fiti atenti, sa nu le dati cuiva, jos, in cap… Si televizoarele bucsite cu cartoons, pline de personaje agresive, la fel… Astilia–Sofia n–a ajuns inca la romane (cand se culca, seara, unul din parinti ii citeste cate o poveste, tatal — in limba lui, mama — intr–a ei)… Are destule carti, i–am cumparat si eu cartile copilariei noastre: Verne, Dickens, Stivenson, Carroll etc… In genere, a calatorit foarte mult: in Moldova a fost de mai multe ori decat in Alaska, la ceilalti bunici…

Marele evreu american Albert EINSTEIN: Life is so short, to drink cheap wine. Este prea scurta viata ca sa bem vin ieftin.

— Cum apreciaza americanii vinurile din R. Moldova?

— Drept acre, probabil. Nu cred ca sunt prea vestite vinurile noastre; dar in mahalaua ruso–evreiasca a Denverului — Aurora — «merge» de minune Fortified wine (rus.: krepleak) moldav… L–am cinstit pe portoricanul Luis Aguire cu niste «Cabernet» de la noi, i–a placut. Dar cand am aflat ca are 21 de ani fara o saptamana, m–au trecut fiorii: puteam sa fac v–o zi–doua de puscarie pentru ca i–am dat de baut unui minor (pana la 21 de ani, n–ai voie sa fumezi sau sa bei, numai — sa te tatuezi).

Mai zicea un american: Nu lua viata prea in serios; totuna nimeni nu pleaca viu pe ceea lume.

— In ce relatii se afla «romanii Basarabiei moldave», ajunsi peste hotare, inde ei, dar si cu fratii din dreapta Prutului ?

— Cand avem vreun prilej, nu fac decat sa suier o data si se gramadesc moldovenii nostri la niste pizza ori frigarui, cu Merlot moldovenesc si vodca Popov: Ghena si Aliona Ungureanu, Larisa si Ruslan Turcanu, Domnica din Bender, cu Sam al ei, Hudgins, Nicoleta si Jana Puscas… Cu romanii din Romania?… Stam aici, cum stam si acolo: am luat cu noi, in America, si Prutul, cu niste bucati de sarma. Asa e natiunea asta nagatoasa a noastra… Mai accesibila este Anca, o romanca de sange bulgaresc, si sot–su Mircea, ungur, care nu vorbeste maghiara. Dar… sa ne cautam fiecare de treburile lui…

Un urias american, Benjamin FRANKLIN: «Be slow in choosing a friend, slower changing». (Nu te grabi sa iti alegi un prieten, inca mai negrabit fii cand vrei sa–ti parasesti un prieten.)

— Ce i–ai sfatui pe tinerii si tinerele de la noi, care intonau candva Copiii Planetei Pamant, cantec pe versurile tale, iar acum intentioneaza sa plece in tarile Uniunii Europene, in SUA, unde sa–si gaseasca norocul?

— Mersi ca mi–ai adus aminte de minunata melodie (de Constantin Rusnac) a Copiilor Planetei Pamant…«Pamantu–i o casa…». A mea, a ta, a lui… Numai ca americanul, suedezul, canadianul isi tine in ordine apartamentul din aceasta casa, dar noi, dupa 1990, am transformat apartamentul MOLDOVA intr–un Barn (rom.: grajd), scuzati, daca puteti, si de aceea lumea isi ia lumea in cap… Domnul a facut pamantul pentru OM care, inmultindu–se, a ajuns OMenire. Dar omul a impanzit Planeta cu granite… Daca e adevarat ca sfarsitul lumii nu s–a anulat, ci s–a amanat, apoi omenirea ar trebui sa faca ceva cu ea insasi. Omenirea ar face bine sa stearga cu radiera hotarele de pe harti… La concret, ce sa–i sfatuiesc pe moldoveni? Fiti competitivi in profesia voastra si invatati limbile. (Am intalnit in SUA medici moldoveni, foarte buni specialisti, dar care munceau la ridicat greutati pentru ca erau slabi la engleza.) Gasiti o modalitate legala de a pleca in lume.

Pur si simplu: Unele popoare, cum n–ar fi, pun cate doua puncte pe «i». Dar noi, pan' mai ieri, band spirt etilic, puneam caciula pe «i»–ul kirilik.

Interviu realizat de Victor PROHIN

Chisinau — or. Denver, Colorado, SUA Octombrie, 2007.