Aglaia Rata din or. Soroca, la cei 62 de ani ai sai, continua sa lupte cu guvernarea comunista pentru a–si recapata averea sechestrata in perioada stalinista. Spre deosebire de alti represati care au ramas pe drumuri din mila guvernarii, Aglaia Rata a reusit sa–si reintoarca o parte din bunurile confiscate. Putinul obtinut insa nu a impiedicat–o sa inainteze la CEDO o cerere impotriva R. Moldova.

«Tatal meu, Cozma Cuznetov, s–a nascut in 1889 in satul Blajena, regiunea Smolensk. In urma razboiului civil din 1917, a ramas in Basarabia, actuala R. Moldova, unde s–a casatorit si si–a intemeiat o familie. A fost director de scoala. Pe data de 7 mai 1945 a fost arestat de catre fortele extrajudiciare ale NKVD–ului, iar prin sentinta Tribunalului militar Odesa din 15 august 1945 a fost condamnat la 10 ani privatiune de libertate pentru faptul ca si–ar fi expus niste opinii nefavorabile despre Rusia si ca ar fi avut legaturi cu "ocupantii romani". In acelasi timp, prin sentinta tribunalului, a fost dispusa confiscarea intregii averi. Imediat dupa confiscarea averii, casele in care locuiam au fost date spre utilizare "specialistilor nou–veniti". Din casele care au apartinut odinioara tatalui meu, s–au creat patru gospodarii pe Calea Baltiului din or. Soroca».

Atunci cand tatal sau a fost arestat si deportat, Aglaia avea doar 3 saptamani. Nu a fost expulzata in Siberia, deoarece mama ei a reusit sa se ascunda impreuna cu cei cinci copii. «Locuiam pe unde apucam», ne spune Aglaia Rata.

Abia in 2007 a obtinut legitimatia care confirma faptul ca a fost supusa represiunilor politice. «Nu ma recunosteau ca represat al regimului comunist. Impreuna cu sotul ne–am adresat si la Procuratura Generala, si la Ministerul de Interne. Toata procedura a durat 34 de ani».

Dosar clasat dupa 10 ani de GULAG

In 1955, Tribunalul militar Odesa a decis ca sentinta de condamnare a lui Cozma Cuznetov sa fie clasata din cauza lipsei elementelor constitutive ale infractiunii. Dupa clasatea dosarului tatal Aglaiei Rata a incercat sa–si restituie averea care i–a fost confiscata, dar fara succes. De mai multe ori, Cozma Cuznetov s–a adresat organelor competente pentru a i se restabili salariul pe care l–a avut inaintea arestarii in calitate de profesor si a i se calcula pensia de varsta. Demersurile sale insa au fost respinse. Motivul pe care il invocau functionarii era ca o persoana cu o reputatie «ca a sa" nu poate pretinde la careva drepturi cetatenesti. Autoritatile locale au refuzat sa–i restituie si averea confiscata.

«In 1969 tatal meu a decedat. Abia peste 4 ani, in 1973, mamei i s–a comunicat faptul ca sotul sau a fost reabilitat, iar dosarul penal intentat impotriva lui, clasat. De atunci, atat mama cat si eu, am intreprins masuri disperate de a ne reintoarce casele de locuit. Ne–am adresat aproape in toate instantele Uniunii Sovietice, dar fara niciun succes. Dupa 12 ani disperati, casa de locuit nr. 74 din Calea Baltiului a fost restituita familiei noastre», ne spune Aglaia Rata.

300 lei pentru averea confiscata

La 8 decembrie 1992 a fost adoptata Legea R. Moldova cu privire la reabilitarea victimelor represiunilor politice. In baza legii erau susceptibile de restituire bunurile confiscate, nationalizate sau luate in alt mod de la persoanele deportate si ulterior reabilitate. In baza legii mentionate mai sus, Aglaia Rata s–a adresat Primariei or. Soroca si a solicitat retrocedarea caselor de locuit cu nr. 72, 77, 79 de pe Calea Baltiului din oras. In iunie 1994, in cadrul sedintei Comisiei orasenesti de reabilitare a fost examinata problema privind retrocedarea averii, insa cererea mostenitoarei nu a putut fi satisfacuta, deoarece primaria nu dispunea la acel moment de spatiu locativ pentru a caza familiile, trei la numar, care deja locuiau in casele care apartineau familiei Cozma. Totodata, Aglaiei Rata i–a fost propusa o compensatie de 300 de lei pentru casele nationalizate. In acelasi an, familia Rata a depus o cerere in instanta de judecata, cerand sa–i fie retrocedata averea. La 10 noiembrie 1994 i–a fost admisa cererea si retrocedate casele de locuit cu nr. 77 si 79. Pentru ca mai bine de jumatate de an hotararea instantei de judecata nu se executa, la 4 aprilie 1995, s–a dispus evacuarea fortata a locatarilor si asigurarea acestora cu alt spatiu locativ.

Cazul familiei Rata se afla la CEDO din 2004

Ulterior, Aglaia Rata a intreprins masuri pentru a fi redobandit dreptul de proprietate si asupra celei de–a patra case, nr. 72 din Calea Baltiului. «Din cauza modificarilor in legislatie nu am putut sa–mi realizez efectiv drepturile, tentativele mele limitandu–se doar la depunerea cererilor de redobandire a casei la organele competente, care, la randul lor, invocau numeroase modificari ale legislatiei». Pentru ca nu a reusit sa–si intoarca in totalitate averea, Aglaia Rata a hotarat sa se adreseze la CEDO.

«Daca a ajuns la CEDO, inseamna ca a trecut prin toate instantele locale. Acum trebuie doar sa astepte raspunsul de la Curtea Europeana. Cunosc doar un singur caz in care o persoana care a fost deportata a castigat un dosar la CEDO. E vorba de Tatiana Prodan. Din partea Curtii a primit despagubiri de 14 mii EURO. Foarte putine persoane reusesc sa trimita dosarele la CEDO, de multe ori functionarii care ar trebui sa ne restituie averile au indicatii de mai sus sa taraganeze procedura», ne spune Valentina Sturza, presedinta Asociatiei fostilor deportati si detinuti politici.

Diana RAILEAN