La 6 septembrie a.c.  am publicat articolul «Din inchisoare — ruga pentru mama», in care Rodica Gheorghita detinuta din noiembrie 2005 in penitenciarului nr. 13, cerea ajutor pentru mama sa, Alexandra Gheorghita, din comuna Larga, raionul Briceni, in varsta de 75 de ani, bolnava de cancer.

«Cand am fost inchisa, tatal meu a decedat in urma unui atac de cord. Am aflat de moartea lui in chiar ziua in care am fost judecata la Curtea de Apel. Mama mea, Alexandra Gheorghita, a fost nevoita sa–si vanda gospodaria si averea agonisita in zeci de ani pentru a acoperi cheltuielile de inmormantare si pentru a–mi angaja un avocat. De cand sunt dupa gratii, am fost lipsita ilegal de apartament, mama ramanand in strada. Pe parcursul unui an, pentru a supravietui, a fost nevoita sa lucreze in calitate de servitoare intr–o casa, insa cand s–a imbolnavit, a fost aruncata in strada, fara sa i se dea vreun ban. Toata viata sa, mama a muncit in calitate de pedagog, a indrumat mii de copii, iar acum este uitata de toti. Si–a pierdut sanatatea pe sub peretii penitenciarului, in cautarea dreptatii. In prezent, starea sanatatii ei s–a inrautatit, sta la pat, nu se mai poate misca. In luna iulie a fost operata la Spitalul Oncologic, i–a fost extirpat un rinichi. Cand am fost inchisa, mama a incheiat un contract cu doi avocati, care i–au cerut 500 de euro ca sa ma apere. Acestia, insa, doar au promis ca totul va fi bine, dar nu au miscat un deget pentru a–mi apara interesele. Cum sa–mi salvez mama? Are nevoie de ajutor», ne povestea Rodica Gheorghita in scrisoarea sa.

Atunci am contactat–o pe mama ei, Alexandra, fosta invatatoare in satul Larga. Abia vorbind, femeia ne–a spus ca a suportat o operatie foarte grea si ca nu mai are puteri.

«Am o biografie foarte buna, am muncit multi ani in scoala. Sotul a murit de durere, fiindca Rodica a fost judecata pe nedrept. Stiu ca unii parlamentari, care mi–au fost discipoli, au incercat sa solutioneze problema, insa fara vreun rezultat. Sotul Rodicai a fost un bandit, un escroc, care i–a luat totul. Eu am vandut tot ce aveam si am venit la Chisinau sa–mi ajut fiica, dar avocatii, cei carora le–am platit, nu au facut absolut nimic. Din cauza lor m–am ruinat complet. Nu mai am nici bani, nici putere. Am ramas pe drumuri», ne spunea Alexandra Gheorghita.

Cand discutasem cu mama Rodicai, aceasta nu se mai putea misca si nu mai manca nimic. Sta culcata cu fata in sus. Uneori o mai suna fiica, dar nu–i mai ajungea aer sa vorbeasca. Tot ce isi dorea batrana era sa–si revada fiica pentru ultima oara.

Prea tarziu…

Recent, printr–o alta scrisoare trimisa la redactie, Rodica Gheorghita ne–a anuntat ca mama ei s–a stins din viata…

«In ziua in care a fost publicat materialul, mama a decedat. Cu toate ca au fost depuse toate eforturile ca sa merg la inmormantarea mamei, nu am ajuns. Am avut bani ca sa–mi asigur transportul, am avut bani pentru a plati escorta, dar nu am fost auzita. In doi ani mi–am pierdut ambii parinti si nu mi s–a permis sa–i petrec in ultimul drum pe niciunul», ne–a scris Rodica Gheorghita.

Solicitati de Ziarul de Garda, responsabili din cadrul Departamentului Institutii Penitenciare au declarat ca detinutii au dreptul sa paraseasca penitenciarul in cazul decesului unei rude apropiate.

Pentru aceasta trebuie sa prezinte o cerere sefului penitenciarului si copia certificatului de deces.

Potrivit Codului de Executare a R. Moldova, art. 236 (deplasarea de scurta durata in afara penitenciarului), condamnatul care executa pedeapsa inchisorii in regim comun sau de resocializare (…) poate beneficia, in decursul anului, de cel putin o deplasare de scurta durata, de pana la 5 zile, in afara penitenciarului pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, dupa caz. In caz de deces, de boala grava a sotului sau a unei rude apropiate, de calamitate naturala, care a cauzat pagube materiale considerabile condamnatului sau familiei lui, persoanele pot beneficia de o deplasare de scurta durata de pana la 7 zile.

Nu mai are pe nimeni in lume

Potrivit legii, cererea condamnatului privind deplasarea de scurta durata in afara penitenciarului se examineaza in decurs de 3 zile, iar in legatura cu circumstante exceptionale — in decurs de o zi.

Ofiterul de serviciu Pavel Plamadeala, de la Penitenciarul nr. 13, ne–a declarat ca un detinut are dreptul sa mearga la inmormantarea rudelor, insa doar cu permisiunea judecatorului. «Poate sa nu reuseasca doar daca s–a adresat prea tarziu in judecata. Desigur, depinde si ce infractiune a comis persoana respectiva, ce fel de ruda ii este persoana decedata. De obicei, lucram operativ, incercam sa solutionam astfel de situatii in cel mult trei zile. O alta nuanta este ca trebuie pregatita si escorta, deoarece in astfel de cazuri detinutii sunt escortati de colaboratori ai politiei de sector si astfel pot interveni anumite obstacole».

Solicitata de Ziarul de Garda, primara comunei Larga, Lidia Volosciuc, s–a aratat indignata de faptul ca Rodicai Gheorghita nu i s–a permis sa ajunga la inmormantarea mamei sale.

«In ziua cand a decedat Alexandra Gheorghita, am telefonat la Penitenciarul nr. 13 si am rugat sa–i permita Rodicai sa vina la inmormantare. Cei de acolo ne–au promis ca au sa se straduie, dar Rodica asa si nu a venit. I–am telefonat seara, cand aveam pregatit certificatul de deces al mamei sale. A fost complicat sa faca rost de ea, deoarece mama Rodicai are viza de resedinta in Chisinau. Seful penitenciarului era plecat, nu tin minte cu cine am discutat. Le–am spus ca Alexandra Gheorghita nu mai avea pe nimeni pe lume… Dar se vede ca nici asta nu i–a convins. Mama s–a stins din viata fara sa–si mai revada fata. I–am rugat, dar am inteles ca nimic nu s–a putut rezolva fara seful mai mare, care nu era prezent la moment», ne–a spus Lidia Volosciuc.

Diana RAILEAN