Ziua Nationala a Romaniei la Chisinau si festivitatile prilejuite de acest eveniment istoric au lasat impresia ca R. Moldova nu este ori nu se mai vrea stat. Sau, cel putin, este un stat fara oficiali. Iar in cazul in care ii avem, acestia, in calitatea lor de subiecti de protocol, au dovedit ca nu sunt in stare sa–si onoreze functiile pe care le detin in stat. Asa s–a intamplat ca, pentru prima data de la 1991 incoace, nici presedintele R. Moldova, nici cel al Parlamentului, niciunul din «vicii» lui, nici ministrul Afacerilor Externe si Integrarii Europene, niciun alt ministru sau vice–ministru din guvernul Tarlev nu au dat curs invitatiilor pentru receptia oficiala din 30 noiembrie si pentru manifestarile culturale de pe 1 Decembrie. Sabotaj, boicot sau lipsa de cultura politica? Mai degraba, toate la un loc.

Numai ca aceasta ne–prezenta oficiala a generat in mediul celor prezenti o stare de spirit absolut contrara asteptarilor puterii. In primul rand, unii nici nu si–au dat seama ca acestia lipsesc. Altii s–au gandit ca nici nu–i mai avem, iar altii si–au zis ca decat sa vina de forma, mai bine sa nu vina deloc. Oricum, aceasta lipsa a oficialilor s–a aratat a fi si simbolica, adica in spiritul evenimentului de 1 Decembrie, dar si simptomatica, daca tinem cont ca persoana oficiala cu cea mai mare prezenta in viata publica a Chisinaului, dar si cea mai venerata de public pe parcursul celor doua zile a fost sa fie, fara voia sa, Ambasadorul Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei la Chisinau, Filip Teodorescu, alaturi de care s–au aflat primii presedinti ai R. Moldova, deputati, partide politice, ONG–uri, scriitori, artisti, profesori, studenti, elevi si oricine a dorit sa se simta in sarbatoare de aceasta zi. Poate ca din aceste motive, mai degraba decat din cele invocate de MAEIE de la Chisinau, Bucurestiului i se cer explicatii vizavi de declaratiile de presa, absolut diplomatice, pe care le–a facut ambasadorul in ajunul Zilei de 1 Decembrie in problema Tratatului de frontiera dintre Romania si R. Moldova. Straniu ca nota MAEIE de la Chisinau, adresata Bucurestiului, intervine marti, 4 decembrie, la 3 zile dupa ce Rusia, contrar dezaprobarilor Chisinaului, a deschis in estul R. Moldova 24 de sectii de votare si si–a facut interesele «absolut politice» pe teritoriul unui stat suveran, fara sa tina cont de voia acestuia. Nici luni, insa, si nici in zilele urmatoare Ambasadorul Rusiei in R. Moldova nu a fost convocat la MAEIE si nici nu i s–au cerut explicatiile de rigoare Rusiei. Intamplator?

In ajunul Zilei de 1 Decembrie, presedintele in exercitiu al R. Moldova reia runda de atacuri mediatice la adresa Romaniei asistat de canalul NIT — videotribuna neoficiala a lui V. Voronin. Dupa ce a pus la punct toate problemele pe segmentul laic si R. Moldova a ajuns in topurile lumii la saracie, coruptie, neincredere in institutiile statului, dosare pierdute la CEDO, dupa ce comunistii au compromis Planul comun de actiuni R. Moldova — UE si au ratat scoaterea RM de sub monitorizarea CE, Voronin se apuca sa faca «ordine» si in Ortodoxie. Maniera, mesajul, tonalitatea, intentiile pe care si le asuma public V. Voronin nu fac decat sa ne conduca la ideea ca presedintele are de recuperat niste restante serioase la educatie. In ambitia si abuzul sau de a o face pe «Inzov»–ul Basarabiei, Voronin nu face decat sa discrediteze functia de sef al statului. Daca cumva mai este. Nu de alta, dar acuzatiile si amenintarile sale de saptamana trecuta la NIT, lansate in adresa BOR, Mitropoliei Basarabiei si CEDO, ni–l prezinta mai degraba in calitate de prim–secretar al PC al RSSM, decat de presedinte al unei Moldove post–sovietice, in care legile spun cu totul altceva decat ceea ce spune presedintele. Ridicol, dar din momentul reaparitiei disensiunilor intre cele doua Biserici Ortodoxe — Rusa si Romana — Voronin isi confunda atributiile pentru a doua oara consecutiv pe durata unei singure luni. De mentionat ca nici omologul sau rus, V. Putin, nici cel ucrainean, V. Iuscenko, si nici un alt sef de stat al lumii ortodoxe din acelasi spatiu geocanonic nu si–au permis declaratii indecente si, cu atat mai mult, amestecul in treburile interne ale Ortodoxiei — dovada ca principiul separarii Bisericii de stat si viceversa este pentru ei unul sfant, sau cel putin nu este unul formal. E de ajuns sa ne amintim ca probleme similare, ba chiar mult mai serioase, in relatiile cu Biserica Rusa le are si Biserica Autocefala Ucraineana. L–ati auzit cumva vreodata pe Iuscenko, de cand este presedinte, sa declare ceea ce–si permite sa afirme Voronin? Nu. Explicatia? Diferentele de spirit. Vasalul din Voronin, cu regret, inca nu a murit. Comportamentul si discursul presedintelui la NIT il discrediteaza cu atat mai mult cu cat problema aparuta intre cele doua Biserici–surori este una «canonica» si nu «politica», dupa cum pretinde Voronin. Si–atunci, ce ar avea el cu problemele interne ale Bisericii, el, comunistul si, respectiv, neortodoxul? Ba si sa ameninte CEDO cu suspendarea deciziilor in problema Mitropoliei Basarabiei? Raspunsul e la suprafata: pentru a face politica antiromaneasca. Sau, pro–ruseasca, deoarece e acelasi lucru. In 2005, pentru ca avea nevoie pe plan extern de asentimentul si sprijinul Occidentului, Romania era buna. Basescu vine intr–o vizita simbolica la Chisinau, dar oricum o vizita de imagine electorala pentru Voronin si partidul sau — vizita care, ulterior, se soldeaza si cu o alianta postelectorala «pro–Voronin». In timpul care a urmat, Voronin compromite toate angajamentele sale electorale si postelectorale, atat pe plan national cat si international, ca rezultat, pierde din aliati, pierde alegerile locale, pierde Gagauzia si Chisinaul si, in plus, isi complica si mai mult imaginea cu partidul sau comunist nereformat, pe care nu vrea sa–l mai accepte nimeni si sub nicio forma si motivare in Europa. In situatia in care se pomeneste si constient de vulnerabilitatea electoralei–2009, Voronin incearca sa–si refaca relatiile pe frontul de Est. Solii lui Voronin, Tkaciuk–Sova, pleaca la Moscova, sunt reluate intrevederile bilaterale cu Putin, se indesesc vizitele misionarilor Kremlinului la Chisinau, «aliatii» dau pe fata existenta «planului secret» Putin–Voronin, incepe «razboiul consulatelor» romanesti, care trece treptat intr–un razboi diplomatic permanent impotriva Romaniei, sustinut mediatic de «Moldova Suverana» si canalele de televiziune afiliate puterii sau controlate de ea, cu implicare nemijlocita si personala a presedintelui. Pentru a se reabilita in fata Kremlinului, Voronin pune la bataie relatiile cu Romania, care, pe langa faptul ca a adus NATO si UE la Prut si Dunare, mai e si un mediator pertinent in politica relatiilor Occidentului cu Chisinaul — fapt care nu convine intereselor Moscovei in regiune. Credibilitatea lui Voronin fata de Moscova este dependenta de ostilitatea sa fata de Romania, care a devenit un reper propice la Dunarea de Jos pentru alianta euro–atlantica. Cu tot riscul, pe care face impresia ca inca nu si l–a asumat, Voronin insista in relatiile cu Romania pe o politica de sorginte ruso–sovietica, inclusiv intr–o problema ca cea religioasa. Incercarea lui Voronin de a se situa de partea Rusiei in disputa interbisericeasca dintre cele doua Patriarhii, de la Moscova si Bucuresti, nu numai ca contravine dreptului national si international, dar e si una aberanta prin faptul ca nu e fondata. Paralela cu Kosovo nu e din spatiul nostru. Mitropolia Basarabiei si–a reinceput activitatea in Moldova de la est de Prut din 1992. Avem localitati in care exista si cate doua parohii apartinand in mod egal celor doua Mitropolii — a Basarabiei si a Moldovei — si nu avem razboaie decat in imaginatia presedintelui sau al unor slujitori ai Bisericii Ruse. Conflictele accidentale, daca au si existat la inceputuri, au fost provocate si fortate din afara comunitatilor. Daca Voronin, dupa ce si–a trecut consilierul prezidential pe prima functie la Securitate, are de gand sa provoace precedentul Kosovo in R. Moldova — asta–i alta problema, insa conditii naturale reale pentru un conflict interbisericesc, dar in esenta sa intraortodox, in R. Moldova nu exista. Cele 90 la suta din razboaiele lumii, care, potrivit lui Voronin, ar fi fost provocate din considerente religioase, nu rezista adevarului. In primul rand, este un «cliseu» preluat din arsenalul serviciilor ruse de securitate, cu care se opereaza peste tot unde Moscova vrea sa destabilizeze situatia. Si, in randul al doilea, razboaiele religioase care au existat in istorie au fost razboaie intre religii, si nu in cadrul aceleiasi religii, cu exceptia conflictelor provocate sau speculate de serviciile ruse sau pro–ruse de securitate, iar in cazul nostru, si de presedintele R. Moldova. R. Moldova nu are niciun fel de probleme in relatiile cu Romania, cu exceptia celor inventate sau impuse de Rusia. In cazul in care acestea ar fi existat, Chisinaul ar fi solicitat intrevederi la nivel oficial cu Bucurestiul si ar fi pus problemele in discutie asa precum o cere etica diplomatica si nu ar fi recurs la parade mediatice sau speculatii politice in intentia de a discredita Romania in fata institutiilor euro–atlantice si a o scoate de pe prima linie a politicii regionale.

Dupa ce a facut–o pe rebelul, de ochii lumii, si a amenintat contrar tuturor normelor europene de drept Biserica si Consiliul Europei, Voronin a plecat la Bruxelles. Are nevoie de sustinere, are nevoie de fonduri. Si el, si partidul sau. Cate concesii mai are de gand sa faca Europa unui partid depasit de timp, antieuropen ca forma si continut?

Petru Amariei