Presedintele Voronin are, de la o vreme incoace, o indeletnicire politica speciala si ambitioasa. Il preocupa Romania. Potrivit unor surse apropiate curtii prezidentiale, Voronin ar fi determinat ca pana la sfarsitul mandatului sau sa se consacre, integral, antiromanismului ca solutie de salvare a R. Moldova de identitatea romaneasca. In ultimul interviu acordat «Europei Libere» (nu si singurul de acest gen), Voronin recunoaste ca relatiile R. Moldova cu Romania «nu sunt deloc simpatice» si ca ele nici nu vor fi altele «atata timp cat Romania se va ocupa de identitatea statului nostru».

Cam deplasata optica, daca tinem cont ca nu Bucurestiul, ci Chisinaul, si nu de azi, ci inca de la adoptarea Declaratiei de Independenta s–a exprimat univoc in problema identitatii statale a R. Moldova cu toata atributica pe care o implica aceasta: limba, istorie, traditie. Straniu de tot ca presedintele Voronin isi axeaza acuzatiile la adresa Bucurestiului pe aclamatii ocazionale din cadrul duelurilor diplomatice Chisinau–Bucuresti si nu vrea sa ia in calcul faptul ca ceea ce pretinde el sa puna in vina Romaniei, la Chisinau este spus si auzit zilnic. O spun circa 90 la suta din partidele politice si societatea civila, o spune presa libera, studentii, elevii, profesorii, savantii, o recunoaste orice cetatean constient de sine, fie ca–i vorba de limba, de istorie sau de identitatea etnica. O spun toti, sau marea majoritate, cu exceptia PCRM si a celor ce–l slujesc sau deservesc. Cu toate acestea, nimeni, insa, cu anumite exceptii accidentale, inclusiv ale partidului de guvernamant, nu–si permite sa atenteze la Actul de suveranitate al R. Moldova. Convine sau nu, dar asta este realitatea — o realitate pe care Voronin o confunda, mai degraba intentionat decat involuntar, cu statutul de identitate etno–istorica si culturala a statului si poporului acestui stat. Contrapunerea sintagmelor identitare, schimbarea accentelor si modul arbitrar in care abordeaza problema presedintele Voronin lasa sa se subinteleaga ca guvernarea de la Chisinau, atasata ideologiei sovietice, nu vrea sa faca din R. Moldova un stat modern, civilizat, axat pe valori si traditii valabile, ci vrea sa mearga mai degraba pe ideea pro–sovietica de fabricare a unui stat «national ca forma» si «comunist (rusesc) in continut». O mare eroare, daca tinem cont de schimbarea secolelor si a mileniilor. Prin insistenta lor de a construi un stat artificial, rupt din contextul istoricului si al traditiei sale identitare, comunistii nu fac decat sa omoare acest stat. Cum sa pretinzi doua popoare cu aceiasi Burebista si Decebal la origini, cu un singur Eminescu, Sadoveanu, Blaga, Goga, Enescu, Iorga, Balcescu, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza si toti regii de la 1861 incoace? Cum sa pretinzi o istorie separata si o identitate diferita de cea romaneasca daca voievozii Moldovei (nu si cei de azi) au descalecat din pamantul romanesc al Maramuresului? Daca se pretinde sa avem in R. Moldova un stat in toata firea, apoi acesta nu poate si nici nu trebuie sa fie o exceptie de la istoria, cultura si civilizatia romaneasca, din care face parte. Ceea ce s–a intamplat in intervalele 1812–1918, 1940–1941 si 1944–2000 nu sunt decat niste accidente sau cataclisme istorice, absolut reale, dar independente de noi, de care trebuie sa fim constienti, dar nicidecum afectati si, cu atat mai mult, absorbiti. In caz contrar, va trebui sa ne impartim istoric si identitar intre cele doua ocupatii mari: cea otomana si cea rusa. Si nu–i exclus ca va trebui sa dam prioritate ocupatiei osmane, care a precedat–o pe cea ruseasca, a fost si de–o durata mai mare si, din cate se stie, ne–a afectat mai putin spiritul. Avem de ales: ori ne identificam ca spirit cu ceea ce am fost in istorie si o spunem franc atat in Est cat si in Vest, ori renuntam la Independenta si cerem protectoratul ambilor «suverani» care si–au disputat de–a lungul istoriei pretentia de a fi stapani peste noi. Numai ca Europa, daca tot pretindem sa ne integram in ea, nu ne vrea robi, inclusiv spirituali, ea ne vrea in formula noastra identitara si culturala asa precum am fost lasati de Dumnezeu sa fim, si nu asa precum au dorit sau mai doresc sa ne vada ori sa ne conceapa cei care au impartit Moldova in raiale si gubernii. Deocamdata una e clar: nu putem specula la nesfarsit, in functie de cat bem si cu cine bem, problema identitatii noastre, pentru ca nu suntem cazuti nici din OZN si nici transmutati de pe luna. Voronin, prin ceea ce declara, poate fi doar inteles ca produs al unui sistem politic deformat si fanatizat, dar el nicidecum nu poate fi acceptat. Dupa cum nici nu este, de fapt.

Saptamana trecuta Bucurestiul a fost vizitat de presedintele ucrainean V. Iuscenko. Agenda intalnirii, atmosfera intrevederii, declaratia comuna — chiar daca au si lasat loc presei pentru anumite interpretari, vizita, oricum, se inscrie, intr–o relatie de normalitate intre statele vecine. Desi se stie ca Romania si Ucraina au mult mai multe si mai serioase probleme intre ele, decat cele de ordin identitar pe care le pretinde Voronin, Kievul s–a dovedit a fi pana la urma mai pragmatic in ceea ce tine de interesele nationale ale Ucrainei, de perspectivele sale europene si de credibilitatea sa pe plan regional ca partener geostrategic — lucru care, din pacate, scapa Chisinaului. Pentru Kiev, UE incepe la Bucuresti, pentru Chisinau — la Moscova sau la Budapesta.

Petru Amariei