«Multe detinute sunt private de libertate pe un termen impunator pentru niste nimicuri. Statul, Guvernul si alte organe competente ar trebui sa elaboreze alternative de pedeapsa a persoanelor condamnate. Multe detinute ar trebui, in opinia mea, sa fie eliberate, deoarece ele, pur si simplu, isi irosesc viata intre peretii penitenciarelor», spune Gheorghe Chirila, directorul penitenciarului nr. 7 din satul Rusca, raionul Hancesti.

Detinuta Feodosia Baciu, mama a doi copii, isi iroseste viata la penitenciar, pentru niste oua. Ea e condamnata la 10 ani, iar ca sa rascumpere paguba financiara de care e acuzata, ar trebui sa munceasca la penitenciar 15 ani. La libertate, ea ar putea munci si restitui banii pentru oua mult mai repede, iar fiul ei si–ar continua studiile. Dar decizia judiciara a fost impotriva acestei sanse.

«Feodosia Baciu a insusit produse de la SA "Avicola ROSO SL" s. Floreni, Anenii Noi, in perioada martie 2002–mai 2003, in suma de 54 322,45 lei. Astfel, Feodosia Bacui, prin actiunile sale intentionate a comis delapidarea averii straine, adica insusirea ilegala a bunurilor altei persoane. Actiunile, potrivit anchetei, au fost comise in mod repetat, cauzandu–se daune materiale in proportii considerabile. Se presupune ca Baciu a facut uz de situatia sa de serviciu, iar delapidarile sunt trecute la capitolul "proportii deosebit de mari", adica, o infractiune prevazuta de alin. 2, art.195 Cod Penal al R. Moldova.» se spune in sentinta.

«Dupa ce am absolvit zece clase, la 17 ani, m–am angajat laborant la cazangeria SA "Avicolo ROSO SL". Am activat in aceasta calitate timp de 15 ani, dupa care mi–au propus sa fiu vanzatoare, spunandu–mi ca voi face fata. Am mai lucrat 12 ani la aceasta intreprindere. Si iata, dupa 27 ani de munca si devotament, am fost "multumita" din plin, fiind invinuita pe nedrept si trimisa la inchisoare», se plange Feodosia Baciu.

«SA "Avicola ROSO SL" va aduce la cunostinta despre necesitatea de a ne contacta in vederea solutionarii intrebarii privind formarea unei datorii in marime de 54 320,75 lei, in urma activitatii dvs. in calitate de vanzator la intreprinderea noastra, intru evitarea consecintelor nedorite pentru ambele parti. Daca nu ne veti contacta sau veti ignora cerintele noastre, va atentionam, sa considerati aceasta comunicare, ca o pretentie oficiala. SA "Avicola ROSO SL" va fi nevoita sa se adreseze cu o actiune in judecata pentru recuperarea fortata a datoriei. Speram sa colaboram si sa evitam efectele nefaste pentru dvs.», citam dintr–o scrisoare adresata Feodosiei Baciu de catre administratia intreprinderii. Femeia afirma ca pana atunci nu a fost chemata niciodata ca sa i se spuna ca are datorii fata de intreprindere.

«Daca m–ar fi prevenit, eu vindeam totul, chiar daca nu am luat eu banii, si intorceam aceste datorii. Insa eu am aflat despre toate acestea atunci cand au venit sa ma aresteze», se indigneaza detinuta.

Disperate, rudele Feodosiei Baciu, vazand ca in instanta de judecata nu au nicio sansa, au apelat la Curtea de Apel, dar nu au reusit nici aici, deoarece directoarea SA «Avicola ROSO SL», Silvia Grosu, a mentionat ca ea nu are nevoie de bani, dar vrea ca fosta angajata sa fie pedepsita conform legii.

Cnform art.195, Cod Penal al R. Moldova, «Insusirea in proportii deosebit de mari a bunurilor», indiferent de forma in care a fost savarsita, se pedepseste cu inchisoare de la 10 la 25 de ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, Feodosia Baciu a fost condamnata la 10 ani privatiune de libertate.

«Ei nu faceau revizii contabile in fiecare luna, asa cum, de regula, se face la intreprinderi, pe cand eu dam zilnic banii in casa, semnand facturile fiscale corespunzatoare. In caz contar, nu as fi putut primi marfa, in ziua urmatoare. Cand mi–au prezentat facturile conform carora eu am insusit banii, pe majoritatea nu era semnatura mea, insa am spus ca anume eu le–am semnat, in asa mod luand toata vina asupra mea. Toate surorile mele lucrau pe atunci la aceasta intreprindere.

M–am gandit ca nu ar trebui sa sufere toti, caci cine le–ar fi intretinut familiile. Mi–am asumat eu statutul de tap ispasitor. Jertfa mea, insa, a fost zadarnica, deoarece dupa condamnare, toate rudele mele au fost nevoite sa se concedieze de la intreprindere», povesteste Feodosia Baciu.

Ginerele ei, Sergiu, nici pana acum nu intelege logica acestor acte de justitie. In lipsa unor investigatii, banuita a fost adusa intr–o stare psihologica gata sa recunoasca orice incriminare.

«Daca s–a presupus ca soacra mea a luat banii, de ce nimeni nu a verificat unde si pentru ce s–a cheltuit aceasta suma. 54 mii lei nu este 1 leu. Eu am trait cu soacra intr–o casa si atat timp cat a lucrat la SA "Avicola ROSO SL" ea nu si–a cumparat o haina pe dansa. Pe cand directoarea, se spune ca are trei benzinarii si tine un leu viu in casa. Va imaginati cat costa sa intretii un astfel de animal?» — se indigneaza Sergiu.

Procurorul le–a spus rudelor ca Feodosia Baciu si–ar fi recunoscut vina, iar la intrebarea: pe ce au fost cheltuiti banii, raspunsul a fost simplu: invinuita Baciu afirma ca «i–a baut». «Datoria mea este sa gasesc vinovatul«, a mai afirmat procurorul.

Rudele si numerosi cunoscuti ai detinutei se tot intreaba despre atitudinea neadecvata a administratiei intreprinderii care ar fi direct responsabila de aceasta problema: cum e posibil, timp de un an si jumatate, sa i se dea marfa unui vanzator, daca el, in urma comercializarii produselor, nu transmitea banii in contabilitate?

Casierul care a activat pe atunci la SA «Avicola ROSO SL» se saune ca a disparut. Contabilul, dupa spusele fostilor angajati, a fost invinuit si el in faptul ca a insusit banii intreprinderii, aproximativ jumatate de milion lei, si a plecat peste hotare, pentru a achita datoriile. Silvia Grosu, directoarea intreprinderii, desi a chemat–o in judecata pe fosta sa angajata, Feodosia Baciu, niciodata nu s–a prezentat la proces.

Am incercat si noi sa o gasim pe directoarea SA «Avicola ROSO SL». Insa persoana din anticamera a spus, in mod repetat, ca Silvia Grosu este plecata si ca nu se stie cand se va intoarce.

«Sunt vinovata si gata, dar nu de faptul ca as fi luat banii, dar pentru ca am fost proasta si m–am lasat dusa de nas. Am avut incredere in contabilul nostru caruia, daca nu in fiecare zi, atunci peste o zi, ii dadeam banii adunati din vanzari. Am crezut in economist si in toate persoanele implicate in comercializarea oualor. In consecinta, m–am trezit cu o lista de facturi fiscale conform carora eu, chipurile, am insusit banii intreprinderii», regreta detinuta.

Detinutele nu rezista agresivitatii din jur

Feodosia Baciu spune ca totata viata a muncit din greu: 27 de ani la SA «Avicola ROSO SL», iar acum — de mai mult de trei ani — deriticatoare la penitenciarul nr. 7. Ce mai mare parte din din salariul detinutei (75%) este rezervat pentru acoperirea sanctiunii, iar restul banilor, 25%, ii sunt dati in mana. Timp de trei–patru luni, detinuta aduna banii si ii trimite fiului sau care, in curand, va implini 16 ani.

«Andries trebuia sa intre la vreo scoala de meserii, dar, daca mama nu–i acasa, el a abandonat studiile si s–a angajat constructor pe un santier din Chisinau. Ma mandresc mult cu fiul meu. El este capitanul echipei de fotbal din Sangera».

De fiecare data cand Andrei Baciu vine sa–si vada mama ii spune: «Mama, eu voi deveni fotbalist profesionist, voi pleca in strainatate, voi face bani si te voi scoate de la inchisoare».

O data in luna, detinutele au dreptul sa se vada cu rudele sale cele mai apropiate, pe teritoriul penitenciarului.

«Niciodata nu m–am gandit ca, la 44 de ani, voi ajunge in inchisoare. Mi–am facut rudele si copiii de rusine. Ei ma incurajeaza. In fiecare luna, nanasa mea, surorile, fratii, vin cu totii ca la muzeu sa ma vada cum stau eu in puscarie. Uneori ma simt ca un bufon de la circ. Nu–mi imaginez ce va fi atunci cand voi iesi la libertate. Cu ce ochi se va uita lumea la mine?» — se intreaba Feodosia.

Asistenta sociala din penitenciarul nr. 7, Elena Tanase afirma ca, conform unor studii elaborate de sociologi, putini dintre detinutii iesiti la libertate reusesc sa se reintegreze in societate. Nu sunt vinovati fostii condamnati, ci societatea care ii respinge.

«Am avut numeroase cazuri cand fostele detinute au comis, in repetate randuri, alte infractiuni doar pentru a se reintoarce la penitenciar. Oamenii nu–i tolereaza pe fostii detinuti, incercand, in fel si chip, sa–i izoleze, de parca a fi condamnat este o boala contagioasa. Dupa eliberare, multe detinute nu rezista discriminarii si agresivitatii din jur, incercand adesea sa–si puna capat zilelor. Condamnatele si–au ispasit deja termenul de privatiune pentru crima savarsita, insa suferintele lor si singuratatea le urmareste toata viata. De aici si tendinta fostelor detinute ale penitenciarului de a reveni aici, langa persoanele cu aceleasi probleme, aceleasi dureri», spune Elena Tanase, asistenta sociala la penitenciar.

Trei zile de munca pentru o zi de libertate

Pentru a reduce din zilele de surghiun, femeile de aici au posibilitati, desi reduse, sa se angajeze la serviciu in penitenciar, astfel reducand lungime zilelor de detentie. O dereticatoare, asa precum este Feodosia Baciu, prin doua zile de munca isi reduce termenul de detentie cu o zi.

Deosebit de solicitate sunt locurile de munca la bucatarie. Pentru o zi de activitate in calitate de bucatar, detinutele isi reduc din termen trei zile. Pentru aceste locuri se da o adevarata lupta, dar in aceasta competitie inving femeile private de libertate pentru omor sau alte infractiuni deosebit de grave, care au de ispasit tremene de detentie de la 15 ani si mai mult.

In toti acesti ani Feodosia Baciu a reusit sa acumuleze 26 de zile de munca, deci, ea va parasi penitenciarul cu 13 zile mai devreme.

«La penitenciar nu e atat de rau. Cand am fost inchisa la Causeni, mi–am fracturat piciorul. Aici, la penitenciarul nr. 7, am trecut o cura de tratament si, cu ajutorul lui Dumnezeu, m–am ridicat pe picioare si m–am vindecat. Se fac simtiti cei 10 ani petrecuti in cazangeria fabriciie, inconjurata de chimicate si 17 ani, munciti in calitate de vanzatoare la piata, iarna si vara, fara zile de odihna», ne spune Feodosia Baciu.

Acum o saptamana, detinuta a aflat ca ar putea fi eliberata conditionat, inainte de termen, in 2011. Acest lucru ar fi posibil doar daca ea ar achita despagubirile materiale care i–au fost inainatate. Pentru a acumula aceasta suma de bani, Feodosia Baciu, fiind deridicatoare la penitenciar, trebuie sa munceasca in acest mod peste 15 ani.

Cand a venit un preot la penitenciar, desi toate detinutele au renuntat, Feodosia a decis sa se marturiseasca. Avea o piatra pe suflet, care ii complica si mai mult viata in detentie. «Cand am fost arestata pe nedrept, nu am blestemat pe nimeni. M–am adresat doar la Dumnezeu, rugandu–l ca, daca sunt vinovata, sa ma pedepseasca pe mine, iar daca nu — sa–i pedepseasca pe ei», isi aminteste detinuta Baciu primele sale ganduri in timul arestarii.

Ea crede ca acest gand i–a venit cu ghinion. Din coincidenta, sau din alte motive care nu pot fi explicate rational, peste vreo cateva zile dupa arestarea Feodosiei Baciu, singurul fiu al directoarei SA «Avicola ROSO SL», a decedat in urma unui accident.

«Sunt si eu mama si inteleg, nu doar din auzite, ce inseamna sa ramai, pe neasteptate, fara copii», o compatimeste pe fosta sa patroana, detinuta din penitenciarul nr. 7 pentru femei, Feodosia Baciu, care nu–si va vedea copiii si nepotelele inca cel putin 3 ani.

Svetlana PANTA

P.S.  «Ultima data cand am fost in vizita la mama i–am dus si niste oua de gaina. Ea s–a suparat pe noi si ne–a rugat sa nu–i mai aducem oua, fiindca din cauza lor sta acum in inchisoare», ne–a spus Rodica, fiica Feodosiei Baciu, condamnata la 10 ani privatiune de libertate.