Ma intrebam ce mai pot avea in comun sase tinere cu varste cuprinse intre 16 si 18 ani, pe langa dorinta de a invata cat mai multe? Nici nu banuiam ca le pot uni nenumarate incercari de a–si lua viata, copilaria petrecuta in orfelinat si riscul permanent de a deveni victime ale traficului de fiinte umane.

Maria are 16 ani. La varsta sa fetele cunosc fiorii primei iubiri, absolvesc gimnaziul si descopera cartile lui Paolo Coelho. Ea, insa, imparte bursa sociala de 200 de lei cu fratele sau mai mic, isi aminteste cu groaza de zilele in care era batuta in cap de parintii alcoolici si vrea sa devina cusatoreasa.

Educatorii care ii poarta de grija spun ca Maria are un usor retard mintal si ca e foarte speriata. Nu stie cate zile are o saptamana si cand i se pun mai multe intrebari se agita si isi poate uita propriul nume.

Incercarile ei de a se sinucide si faptul ca fata nu are unde sa mearga dupa ce va implini 18 ani i–au determinat pe membrii misiunii sociale a Mitropoliei Basarabiei, «Diaconia», sa o includa in proiectul «Spre Independenta», in cadrul caruia sase tinere cu probleme similare au sansa sa insuseasca o profesie si, in plus, invata sa–si poarte singure de grija.

Daca copiii «ii deranjau», ii bateau in cap

Inainte de a veni in apartamentul social, Maria a facut un tratament, in urma caruia a devenit mai putin agitata si poate comunica liber. Dintre rude i–a ramas doar fratele mai mic. Acum doi ani i–a murit mama, un an mai tarziu a ramas fara tata. Copila abia daca le–a simtit lipsa, pentru ca ambii erau alcoolici, si atunci cand copiii «ii deranjau», ii bateau cu pumnii in cap. Fata si in ziua de azi acuza dureri in regiunea capului, educatorii care ii poarta de grija presupun ca retardul il are anume din aceasta cauza, in plus, a trait ani de zile fara lumina si apa in casa.

Drumul de la apartamentul social pana la scoala unde invata sa coase haine l–a deprins intr–o saptamana. Atunci cand a primit 500 de lei din partea statului pentru a–si cumpara rechizite si hainute pentru scoala, nu a uitat sa imparta banii cu fratiorul sau, care se afla acum in internatul de la Leova.

Potrivit asistentului social Mariana Aga, fetele primesc in fiecare luna cate 200 de lei, bani de buzunar pe care ii cheltuiesc dupa propria dorinta.

«In cadrul proiectului le putem oferi cursuri la o scoala profesionala, un loc de munca si posibilitatea de a locui pentru o perioada de un an in apartamentul social, special amenajat pentru ele. Nu le putem plati facultatea, liceul sau oricare alte pretentii pe care le au. Zi de zi, le invatam sa fie de sine statatoare, daca au un ban — sa nu–l cheltuie nechibzuit. Trebuie sa inteleaga ca daca astazi vor da toti banii pe dulciuri, maine nu vor avea trei lei ca sa–si cumpere paine. Incercam sa le educam spiritul responsabilitatii», ne–a spus Mariana Aga.

Timp de o luna fetelor le–au fost prezentate un sir de profesii, dupa care fiecare dintre ele a hotarat ce vrea sa devina in viitor. Astfel, misiunea «Diaconia» asteapta ca, la finele anului, din «prima promotie» de fete sa faca parte doi frizeri, trei bucatari si o cusatoreasa.

Le–a apropiat incercarea de a–si lua viata

Pe langa faptul ca fetele sunt orfane, le–au adunat la un loc si nenumaratele incercari de a–si lua viata. In prezent, copilele recunosc ca erau sa faca o mare prostie si ca le e rusine. Unele au inghitit cateva zeci de pastile Dimedrol sau, din cauza nervilor, si–au taiat venele cu lama. Potrivit asistentului social, fetele incercau astfel sa capteze atentia celor din jur. Credeau ca daca fac un asemenea gest vor fi privite altfel.

Anisoara are mama alcoolica, despre tatal sau stie doar ca traieste in satul vecin, ca are alta familie si ca nu s–a interesat niciodata de soarta ei. Pana la varsta de 14 ani a locuit cu bunicii, insa dupa ce batranii au decedat, Anisoara si surioara sa mai mica au fost nevoite sa se intoarca alaturi de mama, pe care rareori o vedeau treaza. Este singura dintre fete care nu a terminat gimnaziul. Nu avea haine si bani pentru carti si caiete, in plus, pentru a ajunge la scoala, trebuia sa parcurga in fiecare zi o distanta de 3 km. Mama sa era foarte violenta, atunci cand nu–i placea ceva, le batea pe fete, dupa care le alunga afara, indiferent daca ploua sau era ger. Ajutata de o matusa, s–a angajat la o florarie, unde primea un salariu de 600 de lei, care abia ii ajungea sa supravietuiasca.

Prada usoara pentru traficanti

«Foarte multi copii orfani, parasind institutiile rezidentiale, nu au posibilitati, capacitati si abilitati de a se reintegra in societate si de multe ori nici nu au la cine apela dupa ajutor», ne spune coordonatorul de proiect Oleg Paraschiv. «De multe ori, in mod organizat, acestia sunt inscrisi la scoli profesionale sau pur si simplu sunt trimisi acasa, iar daca nu au casa, chiar nu stiu unde merg. De aceea ne–am gandit sa deschidem un apartament social care ar raspunde necesitatilor copiilor din sistemul rezidential si ar fi o etapa de tranzitie pentru a se reintegra in societate. In perioada cat vor sta in apartament, aceste fete vor fi instruite, ca apoi, angajandu–se la serviciu, sa se poata descurca singure, sa aiba un salariu care le–ar permite sa se descurce. Durata de sedere aici e de 6–12 luni, in functie de capacitati si de gradul de autonomie al tinerelor. In cazul in care vor sa–si poarte singure de grija, sunt libere sa plece, insa nu inainte ca sa fim si noi siguri ca au unde pleca si ca au surse de a se intretine. Desigur, pot sta si mai mult de un an, nu le putem arunca in strada, insa nu ne dorim sa le cream dependenta de acest apartament social, trebuie sa invete sa se descurce singure», ne spune coordonatorul de proiect.

Potrivit lui, copiii care, implinind varsta majoratului, parasesc orfelinatele au doua posibilitati: prima, de a merge la o scoala profesionala si, in cazul in care gasesc niste oameni cu inima buna, de a sta acolo pentru o perioada mai mare de timp. Sau a doua, mai putin fericita, ca tinerii sa fie traficati. Practic, iesind din casele de copii, neavand nicio sursa de existenta, sunt tentati de bani si promisiuni, cazand prada usoara traficantilor.

Putini dintre ei reusesc in viata

Potrivit psihologului Angela Nicolau, fiecare copil este o individualitate care, in procesul evolutiei, devine o personalitate irepetabila. «Capacitatea tanarului de a percepe lumea inconjuratoare este rezultatul contactelor cu cei din jur si al experientelor pe care le–a trait in copilarie, mai ales cele din familie. Daca copilului i–a lipsit grija parinteasca sau a crescut intr–o atmosfera violenta, el pierde simtul increderii si sigurantei.

Lipsa ajutorului din partea celor apropiati si trairile negative la care este expus ii schimba valorile, iar tabloul lumii din jur devine sumbru. Primii trei ani din viata copilului sunt cei mai importanti. Raul adus in aceasta perioada determina starea psihica si fizica a maturului. Retardul mintal, incapacitatea de a comunica cu cei din jur, agresivitatea si pesimismul sunt doar cateva abateri de la normal.

Suicidul nu este doar o metoda de a capta atentia celor din jur, ci si o cale de a–si rezolva problemele si de a scapa de nesiguranta lumii in care traiesc.

In orfelinate, sistemul de educatie a copilului il lipseste pe acesta de initiativa. Faptul ca statul le poarta de grija (bine sau rau, e o alta problema) nu ii motiveaza sa atinga careva scopuri, deoarece cei din jur decid in permanenta pentru ei cand trebuie sa manance, sa doarma sau sa se joace, neoferindu–le sansa de a se manifesta. Prin urmare, la 18 ani acesti tineri nu sunt gata sa se reintegreze in societate si doar un mic procent dintre ei reusesc in viata.

Proiectul de reintegrare a tinerilor in societate este binevenit, doar ca initiatorii sai trebuie sa constientizeze si faptul ca sunt responsabili de soarta de mai departe a acestora. Este nevoie de monitorizarea continua a modului in care tinerii reusesc sa aplice pe viu cunostintele obtinute pe parcursul a 12 luni. Lipsa unei comunicari permanente si imposibilitatea de a cere ajutor ar insemna pentru ei o noua lovitura din partea sortii».

Diana RAILEAN