Noutati «noi» despre saracie, saraci si profitori. Adica, despre crize. In esenta — nimic nou. Un studiu privind indicatorul statelor falimentare 2007, efectuat de revista americana de politica externa «Foreign Policy», prezinta lista a 60 de state ale lumii, considerate de experti cele mai instabile. Moldova ocupa locul 48 si este prima in clasamentul statelor de pe continentul european. In raport cu statele altor continente, Moldova este «devansata» doar de Sudan, Irak si Somalia, situate in fruntea topului. Studiul, care analizeaza 12 indicatori politici, militari si sociali, arata ca Moldova are cele mai mari probleme la capitolele «emigrarea populatiei» si «statutul legitim al statului». Probleme pe cat de cronice, pe atat si de grave. La drept vorbind, si una si alta sunt mai degraba consecintele unor probleme decat probleme in sine. Mai mult decat atat: cea de–a doua o determina, in buna parte, si pe prima, ceea ce face foarte clar faptul ca emigrarea populatiei este rezultatul direct nu doar al lipsei garantiilor economice si sociale, ci si al instabilitatii politice, chiar daca puterea incearca retusarea ei. Gradul de instabilitate in acest 2007 s–ar putea amplifica si mai mult, daca tinem cont ca anul agricol este, in mare parte, unul compromis. Seceta acestui an va diminua si mai mult nivelul de viata al populatiei, si asa extrem de precar, chiar si in pofida transferurilor banesti efectuate de cei plecati la munca in strainatate. Este guvernarea gata sau nu sa faca fata noilor circumstante?

Presedintele statului, trebuie sa deducem din comunicatul de presa al Presedintiei, a plecat dupa ploaie. Oficial, este plecat in concediu, dar din momentul in care a ales Grecia si tot este la bastina Sfantului Spiridon — aducatorul de ploaie, de ce sa nu ne punem speranta ca presedintele isi va petrece concediul in rugaciuni pentru poporul si tara sa, epuizate de seceta — si nu doar naturala. Cam tarziu, ce–i drept, cam la spartul targului pentru anul agricol–2007, dar, vorba taranului, mai bine mai tarziu decat deloc. Pe langa grijile pe care le–a luat cu el in concediu, Voronin a lasat o serie de porunci si celor «de–acasa», privind asigurarea securitatii alimentare a populatiei. El a ordonat sa se tina la control «preturile la paine si aprovizionarea neintrerupta cu produse de panificatie a populatiei», «pregatirea pentru sezonul agricol 2008» si «asigurarea unui mecanism transparent si eficient de repartizare a ajutorului umanitar din strainatate».

Dispozitiile privind mentinerea pretului la paine sunt mai mult formale. Sunt actiuni declarative si atat. Cum sa mentii neschimbat pretul painii in timp ce pe piata mondiala pretul la grau se dubleaza? Expertii argumenteaza ca pretul la grau va creste in continuare deoarece, in acest an, seceta a lovit la fel de dur si statele de pe alte continente. Si–apoi, cum ar putea controla autoritatile de la Chisinau aceste preturi in cazul agentilor economici privati, care activeaza in conditiile economiei de piata? Desi, daca s–ar dori, guvernul ar plati producatorilor diferentele la preturile de achizitie, mentinand, din contul bugetului, pretul neschimbat la paine si la alte produse de panificatie. O va face? Putin probabil. Mai degraba va proceda la o noua parada de «mentinere a pretului la paine» pe contul micsorarii ei in greutate — lucru care s–a mai intamplat. Alte actiuni? Grabit sa umple cele mai luxoase litoraluri si statiuni de pe glob, guvernul a lansat zilele acestea mai multe semnale S.O.S.  in adresa misiunilor diplomatice straine si a statelor donatoare, solicitand «ajutoare si mijloace financiare si materiale in urma efectelor climaterice din acest an, care au cauzat o situatie de criza in sectorul agroalimentar din Moldova». Potrivit mesajului oficial, «in 2007, in agricultura, productia si productivitatea au inregistrat cea mai redusa cota din ultimii 60 de ani». Calculele Ministerului Agriculturii si Industriei Alimentare arata ca pierderile, in sectorul agroalimentar, au inregistrat suma de $1 mlrd. Din aceeasi informatie oficiala rezulta ca «ajutoarele umanitare vor fi receptionate si repartizate prin intermediul Agentiei Nationale pentru Resurse Materiale si Ajutor Umanitar, care detine experienta de lucru in aceasta directie si care deja a elaborat mecanismul de primire–repartizare–monitorizare a ajutorului material si umanitar».

Pe cat sunt de reale calculele pierderilor este greu de spus, daca tinem cont ca guvernarile de la Chisinau si–au castigat faima de «creatiuni profitoare». Scopul scuza mijloacele nu s–a epuizat ca principiu si fenomen «moral» in administrarea statului. R. Moldova a mai trecut prin incercari: inundatii, alunecari de teren si, desigur, «ajutoare umanitare». Dar povestea a fost de fiecare data aceeasi: nevoiasii cu nevoile lor, noi (guvernarea) cu «nevoile» noastre. Mai exista si un alt aspect, deloc nevinovat si foarte real al «S.O.S.»–urilor de la Chisinau: profitul politic. Vin alegerile 2009. Nu–i exclus ca 2009 sa se intample in 2008. Tentativa Guvernului de a agonisi si, respectiv, a repartiza ajutoarele umanitare destinate celor saraci nu exclude faptul ca aceste «ajutoare umanitare» pot deveni resurse electorale pentru actuala guvernare. Cu un kilogram de orez si unul de faina ei vor putea cumpara, dupa seceta–2007, jumatate din batranii Moldovei, mai ales ca numarul acestora este in crestere. Si inca ceva. Faptul ca presedintele Voronin, in prima sa conferinta de presa de dupa alegerile locale–2007, a declarat boicot puterilor locale in teritoriile necontrolate de comunisti, lasa loc unui mare semn de intrebare vizavi de modul si corectitudinea repartizarii «ajutoarelor umanitare din strainatate». Cei milosi ar trebui sa stie ca mila este primita atunci cand este oferita din mana in mana. Daca occidentalii vor cheltui milioane cu donatiile solicitate de Guvern, ar fi sa mai investeasca in cativa insotitori de ajutoare care ar supraveghea si chiar ar participa la procesul de repartizare a acestora. Castigul ar fi si unul de imagine pentru tara de origine a donatiei.

Petru Amariei