Alina Radu

Martea trecuta «Associated press» a publicat istoria tulburatoare a lui Luigi, un italian de 97 de ani, si a Ritei, o ucraineanca de 48 de ani. Luigi are doi copii, care stau separat de el. Si Rita are familie acasa, departe de Italia. Copiii lui Luigi il viziteaza pe cateva minute doar duminica, cand Rita are zi libera. Ei ii lasa ceva de mancare si pleaca. Rita isi poate vizita copiii doar o data pe an. In rest, ea il spala, il hraneste si il plimba pe Luigi.

In fiecare zi, pe la amiaza, Rita il duce pe Luigi in cartierul vecin — acolo vin si alti batrani de 70–90 de ani, ca sa comunice. Batranii nu vin singuri, caci nu pot merge de sine statator. De aceea, sunt insotiti de femei ca Rita, Maria, Ana, Vera, Violeta, Valentina. Aceste femei sunt din Moldova, Ucraina, Belarus.

Luigi se pare ca are o singura frica la cei 97 de ani. El nu se teme de saracie, de foame, de seceta. Luigi se teme ca Rita ar putea intr–o buna zi sa plece la copiii sai pentru totdeauna.

In prezent fiecare al 5–lea cetatean italian are peste 80 de ani si are nevoie de o ingrijitoare. Desi toti acesti italieni au copii, ultimii au locuri de munca bine platite si nu–si pot pierde timpul si banii cu ingrijirea parintilor. Si poate pentru ca exista Rita, Maria si Ana, care sunt gata sa stea cu batrani ca Luigi cate 24 de ore pe zi si cate 365 de zile pe an.

Europa imbatraneste. Europenii nasc tot mai putini copii si traiesc tot mai mult. Moldovenii devin tot mai saraci si pleaca tot mai multi in cautarea unui Luigi, Pedro, Jean sau Rodriguez ca sa–i slujeasca. Ei ajung sa lucreze departe de casa, ilegal, fiind remunerati ilegal. Nu face nimic daca Pedro sau Luigi le va cere prea mult efort, va striga la ei, le va plati mai putin sau nu le va oferi concediu.

O patrime dintre cetatenii R.Moldova sunt dusi in tari si pe continente straine. Statul care i–a pus pe fuga din casele lor nu le stie nici numarul. Ajunsi acolo, ei nu cunosc limba, obiceiurile, cultura, legislatia si structura serviciilor din aceste state. Aceasta patrime se afla acolo ilegal, fara drepturi, fara adapost, fara apropiati, fara acte, fara cunostinte, fara sustinere.

Uitasem. La Roma, la Lisabona sau la Paris exista Ambasade ale R.Moldova. Si Ambasadori exista. Care iau doua preturi (ilegal, desigur) pentru servicii consulare, care nu cunosc computerul si, din cauza asta, scriu de mana in registre si tin lumea la coada, care isi procura tehnica de uz casnic din banii destinati pentru calculatoare si aranjeaza calatorii pentru rude. Acesti Ambasadori nu platesc cu nimic pentru erorile comise, unica lor problema e sa se mute dintr–o ambasada in alta, din tara lui Luigi in tara lui Jean. Mai rar in tara Ritei sau a Mariei.