Trufia dinaintea caderii
Dupa mai bine de doi ani de incertitudini politice, Primaria Chisinau a intrat, primenita, in normalitate. La inceputul saptamanii, tanarul liberal Dorin Chirtoaca, investit in functia de primar general de Chisinau pentru urmatorii patru ani, urca pe coverta Primariei. Inaugurarea a fost una pe potriva rezultatelor scrutinului, adica impresionanta, reamintind, prin atmosfera si semnificatie, precedentul 1991, cand primul consiliu orasenesc postsovietic de la Chisinau il alegea in functia de primar pe redutabilul frontist Nicolae Costin: acelasi val de sentimente, cu multe emotii, multa lume, presa, sobor de preoti, flori, aclamatii, sfintiri si binecuvantari si, din nou, sperante, foarte multe sperante. Se repeta timpul? Desi intre cele doua evenimente sau asezat 16 ani de vreme timp in care NATO si UE au ajuns la frontierele R. Moldova, sperantele noastre raman ca si cum netrecute prin timp. Aceleasi optiuni de libertate, dreptate, adevar chiar si sub acelasi, ca si atunci, regim comunist. In acest sens, Chisinaul va avea de corectat, reiesind din perspectiva alegerilor parlamentare 2009, aceasta mare eroare politica, perpetuata in timp inclusiv prin «meritul» unor partide trecute azi pe partea anticomunista a baricadei.
Alegerile sau incheiat, inaugurarile sau consumat. Ce va urma? Prezenta, desi arbitrara, la evenimentul de luni a liderilor partidelor necomuniste lasa, deocamdata, in picioare optiunea acestora vizavi de crearea unor aliante postelectorale necomuniste in toata republica, inclusiv la Chisinau. Apelul la solidaritate a fost reiterat luni si de Primarul general D. Chirtoaca. Se va intampla? Nu se va intampla? Politica este un domeniu al absurdului, asa ca interesele se pot oricand suprapune aici logicii normale. Cel putin, in politica de la Chisinau nu avem inca un precedent cand aliantele preelectorale sau postelectorale sa fi rezistat provocarilor timpului. Numai ca, de data aceasta, nimeni, sau foarte putini vor mai risca sa repete exercitiul sinucigas din 04 aprilie 2005, aplicat ulterior si la nivelul puterilor locale.
In primul rand, nu le va mai permite electoratul sanctiunile au fost extrem de dure, pentru unii chiar fatale in campania electorala2007.
In randul al doilea partidele dizgratiate vor vrea, pana in 2009, sasi lustruiasca imaginea.
Si, in randul al treilea, comunistii nu mai au cum si prin ce fi «atractivi» pentru «satelitii politici». Ponderea lor e in scadere. PCRM sia uzat reflexele unui comportament adecvat realitatilor, atat pe plan national, cat si international. Comunistii devin tot mai incompatibili si tot mai vulnerabili, gratie deficitului de gandire politica pozitiva. Precedentul politic «22 februarie 2001», preluarea puterii in R. Moldova de catre comunisti, nu are nicio sansa sa se repete in 2009. Comunistii, dupa cum au aratat si localele 2007, urca sigur pe scara care coboara in jos. Siatunci? Ar mai dori cineva sa porneasca ori sa continue partida jocului politic cu comunistii? Nu este exclus. Politica cunoaste si recunoaste nu doar jocurile din avanscena. Politica teribila se face, de regula, din culise. Asa ca nui exclus deloc ca, paralel cu aliantele postelectorale locale, sa apara si aliante de culise, in care aceiasi actori politici sa joace, concomitent, roluri absolut diametrale. In tot cazul, ar fi o mare naivitate sa se creada ca, de la 17 iunie incoace, doar comunistii sunt marcati de esecul lor in lupta pentru Primaria Chisinau. Sau ca preferinta electoratului Dorin Chirtoaca poate fi la fel de motivata si pentru partidele politice care iau declarat sprijin in turul doi. Faptul ca acestea au optat, prin mesaj public, partida necomunista din turul doi este mai degraba un lucru pe care si lau dorit alegatorii lor si nu numaidecat partidele. Iar partidele, indiferent de preferinta, au cautat sa nusi supere electoratul si sasi faca imagine, inclusiv pe contul unui act politic care nu se stie daca lea convenit suta la suta. Declaratiile de dragoste in politica, stiut lucru, sunt mai relative decat oriunde.
Pe de alta parte, in situatia creata in urma alegerilor 2007, si CMC sa pomenit in fata a doua alternative: ori devine un mecanism convergent, ori se transforma intro jucarie de culise, cu care se vor juca doi, cel mult trei, dintre cei 10 actori din noua administratie publica municipala. E important sa se tina cont de faptul ca, lipsa unei aliante convergente intre partidele necomuniste, va crea noi repulsii in mediul electoral si va compromite fatal imaginea partidei democratice pentru alegerile 2009.
Tot pana in 2009, in situatia in care nu are satisfactia vietii, alegatorul va cauta o alternativa. Sigur, el nu va mai vrea sa voteze vorbe. El vrea fapte, vrea conditii bune de viata, vrea claritate pentru perspective sa si a copiilor sai. El vrea sa fie tratat de la egal la egal si nu «luat in seama» doar cu ocazia campaniilor electorale. Tocmai aceasta insatisfactie a alegatorului, din proasta in mai proasta, a si determinat guvernarea sa procedeze la lansarea unor noi proiecte de manipulare a electoratului este singurul lucru pe care comunistii au stiut totdeauna sal faca bine.
Pe fundalul incertitudinilor si a lipsei de unitate a dreptei, in conditiile crizei politice in care sa pomenit, Voronin se pregateste de pescuit. Dar, cum spunea Seneca, trufia merge inaintea caderii.
Petru AMARIEI