Viata fara Vadim Pirogan
Putem
banui doar ca unul dintre marile regrete ale prietenului nostru,
Vadim Pirogan, a fost tirajul simbolic, de doar 400 de exemplare,
al cartii CALVARUL un cutremurator document
despre ororile comunismului. Spera la o noua editie, dar
nu a mai reusit sa puna la punct acest proiect.
In semn
de recunostinta pentru prietenia cu Echipa de Garda
si pentru increderea pe care a avuto in Ziarul
de Garda, am decis sa publicam, IN MEMORIAM, incepand
cu acest numar de ziar, cele mai cutremuratoare fragmente
din ultima carte a lui Vadim Pirogan, CALVARUL.
CALVARUL
(Pe valurile vietii)
,,Crima se incepe nu cu trupele cu fum ale crematoriilor si nici cu vapoarele spre Magadan, pline cu detinuti. Crima se incepe cu indiferenta cetatenilor".
Victoria comunismului in multe tari era intotdeauna corelata cu distrugerea
in masa a populatiei. Comunistii doreau sa schimbe intreaga
societate. Intai au distrus elitele conducatoare
Apoi regimul
comunist, ca si regimul nazist, si de altfel ca orice
regim totalitar, a mers pana la a schimba
structura societatii prin distrugerea masiva a unor straturi ale
populatiei
Ei distrugeau categorii sociale, nu indivizi.
Distrugeau pe cei mai buni tarani, pe cei mai buni muncitori,
pe cei mai buni intelectuali, elita oricarei clase, care ar fi putut
avea un grad mai mare de independenta. De la inceput,
scopul principal a fost acela de a distruge orice forma
de rezistenta a societatii
V.Bukovski la Sighet, 2002
Nu se poate admite ca grozaviile trecutului sa fie date uitarii. Ceea ce sa petrecut este o prevenire. Trebuie sa ne amintim tot timpul de trecut. El a existat, sa dovedit posibil si aceasta posibilitate ramane. Pericolul consta in refuzul de a sti, in tendinta de a uita si in a nu crede ca toate acestea sau petrecut in realitate.
Karl Jaspers
Incotro pe noapte si pe ger
si descult pe campuri de zapada,
cand taras, cand pravalit gramada,
dus de baionetele de fier?
Mana rece, inlemnind pe lemn,
Trage tarnacopul greu spre glie.
Vantul care arde pe campie
nea cuprins pe toti ca la un semn.
Dar asai sau poate numi dau seama?
Azi imi pare frigul mai domol.
Sub camasa duc, pe sanul gol,
cea dintai scrisoare de la mama.
Cea dintai Andrei Ciurunga
Cuvant inainte
In Republica Moldova sunt foarte putine documente carti despre
tragedia poporului nostru in timpul ocupatiei sovietice, care a adus
numai nenorociri si suferinte, cu deportari, inchisori, lagare;
cu impuscarea ai oamenilor care au luptat pentru adevar
si dreptate. Anii trec, vin alte generatii care, insa, nu stiu
adevarul despre acele evenimente, despre crimele sovietice savarsite
pe pamantul nostru: Basarabia.
Neau furat pamantul stramosesc, neau distrus credinta, sufletul, cinstea, constiinta nationala. Am ramas fara Marea Neagra, fara Dunare, fara Carpati, si acum doresc sa ne distruga ca neam, alungandune de pe acest pamant de milenii al nostru. Ei gasesc in randurile noastre tradatori, mancurti, profitori care pentru un loc caldut, pentru un blid de linte isi vand sovestea, neamul si bastina. Datoria noastra este sa dezvaluim si sa propovaduim adevarul istoric, adevarul stiintific, sa luptam impotriva minciunii si perfidiei dusmanilor neamului nostru. Aceasta carte este o farama din acel adevar strasnic despre un regim hain, barbar si sangeros, care a exterminat sute de mii de vieti omenesti in Basarabia, care nau avut alta vina decat ca siau iubit patria, pamantul stramosesc, au dorit sasi creasca copii in pace si dreptate.
Autorii
Au inceput arestarile. Ele se faceau mai mult noaptea,
venea «duba» (ciornai voron) si stapanul casei disparea,
era dus la inchisoare. Inchisorile erau pline, gemeau. Arestau
pe fostii membri ai Sfatului Tarii, pe primari, prefecti,
preoti, comercianti, pe fostii politisti, pe fostii ofiteri
din armata romana, dar si din cea tarista, intelectuali, membri
ai partidelor politice, functionari. Sovieticii, lucratorii NKVDului,
aveau liste, in care erau inscrisi toti acei care luptasera cu cuvantul
si fapta impotriva sovieticilor, in fosta tara Romania, pe acei
in care nu aveau incredere, care nu simpatizau noul regim.
Bineinteles ca, asa cum e la moldoveni, sau
gasit uscaturi, lichele, care pe din dos, dar si cu spuma
la gura, isi tradau nu numai cunoscutii si prietenii,
dar si dusmanii. Din inchisori au fost eliberati toti hotii
si delicventii, care acum se razbunau slujind noii stapaniri.
Multi din cei arestati, avusera posibilitatea de a se refugia
in tara, dar nu au plecat. Unii mai credeau in propaganda
sovieticilor, altora le era jale sasi paraseasca
gospodaria, averea agonisita zeci de ani, dar mai erau si din
acei care presimteau cei asteapta, dar doreau
sa ramana cu poporul sau pana la capat, sa imparta
cu el toate nevoile. Timp de vreo
lunadoua, poporul a inteles cine a venit sai
elibereze si multi din acei inflacarati, bucurosi de venirea
eliberatorilor, acum imblau incovoiati, cu capul in jos, cu ochii
stinsi, aducandusi aminte cum a fost mai
inainte. Sovieticii sau napustit din primele zile
asupra magazinelor, care mai lucrau, cumparand totul ce vedeau
pe rafturi. Basarabenii se mirau la inceput, intrebandui
ce marfuri au in tara lor si de ce cumpara
tot ce le cade in mana. Ei raspundeau ca la ei sunt
de toate, dar continuau sa goleasca pravaliile si magazinele.
In timp scurt, magazinele ramasese cu politele goale, iar
comerciantii, care asteptau marfa noua din tara "fericirii«, inghiteau
in sec. Dupa vreo treipatru luni au aparut in magazinele
de stat sovietice tesaturi ieftine, de calitate inferioara,
haine prost cusute, galosi din guma si altele, care nu le faceau
cinste eliberatorilor. Trebuie de spus ca sovieticii au echivalat
rubla lor la pretul de 40 lei romanesti, ce le dadea
voie sa cumpere marfuri aproape pe degeaba. Militarul se ducea
la restaurant si cu o rubla manca, bea sii mai
dadea si rest. Painea cea alba rotunda, de 2 kg, costa
doi lei. Aparuse si paine sovietica, painecaramida, neagra,
urata, cleioasa, cu multa apa. Ce sa faci? Omul vrea
sa traiasca, sa fie fericit, o viata buna pentru familie,
pentru copiii sai, vrea sa fie pace si liniste. Se deprinde
cu orice, asa cum cainele se deprinde cu lantul.
Viata a devenit trista, cenusie
Nu mai vedeai oameni
veseli pe strada, toti umblau tristi, ingandurati, nu statea
de vorba pe la colturi, ca inainte, nu mai
vedeai tineret prin parcuri. Multi care sau dezmeticit,
isi faceau bagajele, plecau la Chisinau, la OVIRul sovietic
si se inscriau sa plece in Romania, lasand totul:
casa, pamant, avere
Pana mai era timp, caci acordul dintre Romania
si Uniunea Sovietica era pentru un an de zile, acord
care iti da voie sa pleci in tara, sau sa vii din
Romania in Basarabia Sovietica. Dar sovieticii nu erau ca romanii,
care dadeau drumul la toti doritorii sa plece unde vor. Rusii
dadeau un singur tren, o data pe luna, si in el nu vedeai
decat oameni batrani. Tinerilor ei nu le permiteau sa plece,
dimpotriva, ii trimiteau la lucru la Donbas, la minele
de carbuni. Ii conduceau cu mare alai la gari, cu cuvantari
patriotice si cu flori si plecau sarmanii in locuri
necunoscute, intre straini, lasindusi parintii,
casa; doar cineva trebuia sa lucreze pentru «viata noua,
fericita», pentru «viitorul luminos»
Numai ca peste
cateva luni majoritatea fugeau de acolo, paraseau Donbasul, se intorceau
acasa flamanzi si goi.
Dar organele NKVDului nu dorm nici ele, vin la ei acasa,
pe la rude, ii aresteaza sii duc acum
mai departe, in Siberia, unde vrei, nu vrei, trebuie sa
lucrezi, ca sa castigi painea cea de toate zilele, 500
grame de paine si balanda sovietica (supa chioara), traind
dupa sarma ghimpata in lagarele sovietice. De aici nu poti
fugi, dar daca reusesti, esti din nou prins, ti se mai adauga
un soroc (35 ani) si din nou nimeresti
in lagar, uneori in unul cu regim sever.
Asa e viata! Ai vrut libertate, fericire sovietica. Iato, bucurate!
Acum poporul basarabean se trezea din ameteala si amorteala,
veneau cu sutele, chiar si oameni de la tara, din
sate, veneau la OVIRul sovietic, dorind sa plece in tara,
caci acolo e alta viata. Asa e cand dai cu piciorul in neamul tau,
cand nu poti pretui ce ai si vrei prea mult de la aceasta
viata.
Cine a trait sub sovietici in anii 19401941 a inteles bine ce inseamna viata si cat costa "libertatea si fericirea« sovietica.
(Va urma)