CALVARUL

(Pe valurile vietii)

,,Crima se incepe nu cu trupele cu fum ale crematoriilor si nici cu vapoarele spre Magadan, pline cu detinuti. Crima se incepe cu indiferenta cetatenilor".

Victoria comunismului in multe tari era intotdeauna corelata cu distrugerea in masa a populatiei. Comunistii doreau sa schimbe intreaga societate. Intai au distrus elitele conducatoare… Apoi regimul comunist, ca si regimul nazist, si de altfel ca orice regim totalitar, — a mers pana la a schimba structura societatii prin distrugerea masiva a unor straturi ale populatiei… Ei distrugeau categorii sociale, nu indivizi. Distrugeau pe cei mai buni tarani, pe cei mai buni muncitori, pe cei mai buni intelectuali, elita oricarei clase, care ar fi putut avea un grad mai mare de independenta. De la inceput, scopul principal a fost acela de a distruge orice forma de rezistenta a societatii…

V.Bukovski la Sighet, 2002

Nu se poate admite ca grozaviile trecutului sa fie date uitarii. Ceea ce s–a petrecut este o prevenire. Trebuie sa ne amintim tot timpul de trecut. El a existat, s–a dovedit posibil si aceasta posibilitate ramane. Pericolul consta in refuzul de a sti, in tendinta de a uita si in a nu crede ca toate acestea s–au petrecut in realitate.

Karl Jaspers

Incotro pe noapte si pe ger
si descult pe campuri de zapada,
cand taras, cand pravalit gramada,
dus de baionetele de fier?
Mana rece, inlemnind pe lemn,
Trage tarnacopul greu spre glie.
Vantul care arde pe campie
ne–a cuprins pe toti ca la un semn.
Dar asa–i sau poate nu–mi dau seama?
Azi imi pare frigul mai domol.
Sub camasa duc, pe sanul gol,
cea dintai scrisoare de la mama.

Cea dintai — Andrei Ciurunga

Cuvant inainte

In Republica Moldova sunt foarte putine documente — carti despre tragedia poporului nostru in timpul ocupatiei sovietice, care a adus numai nenorociri si suferinte, cu deportari, inchisori, lagare; cu impuscarea ai oamenilor care au luptat pentru adevar si dreptate. Anii trec, vin alte generatii care, insa, nu stiu adevarul despre acele evenimente, despre crimele sovietice savarsite pe pamantul nostru: Basarabia.

Ne–au furat pamantul stramosesc, ne–au distrus credinta, sufletul, cinstea, constiinta nationala. Am ramas fara Marea Neagra, fara Dunare, fara Carpati, si acum doresc sa ne distruga ca neam, alungandu–ne de pe acest pamant de milenii al nostru. Ei gasesc in randurile noastre tradatori, mancurti, profitori care pentru un loc caldut, pentru un blid de linte isi vand sovestea, neamul si bastina. Datoria noastra este sa dezvaluim si sa propovaduim adevarul istoric, adevarul stiintific, sa luptam impotriva minciunii si perfidiei dusmanilor neamului nostru. Aceasta carte este o farama din acel adevar strasnic despre un regim hain, barbar si sangeros, care a exterminat sute de mii de vieti omenesti in Basarabia, care n–au avut alta vina decat ca si–au iubit patria, pamantul stramosesc, au dorit sa–si creasca copii in pace si dreptate.

Autorii

… Au inceput arestarile. Ele se faceau mai mult noaptea, venea «duba» (ciornai voron) si stapanul casei disparea, era dus la inchisoare. Inchisorile erau pline, gemeau. Arestau pe fostii membri ai Sfatului Tarii, pe primari, prefecti, preoti, comercianti, pe fostii politisti, pe fostii ofiteri din armata romana, dar si din cea tarista, intelectuali, membri ai partidelor politice, functionari. Sovieticii, lucratorii NKVD–ului, aveau liste, in care erau inscrisi toti acei care luptasera cu cuvantul si fapta impotriva sovieticilor, in fosta tara Romania, pe acei in care nu aveau incredere, care nu simpatizau noul regim. Bineinteles ca, asa cum e la moldoveni, s–au gasit uscaturi, lichele, care pe din dos, dar si cu spuma la gura, isi tradau nu numai cunoscutii si prietenii, dar si dusmanii. Din inchisori au fost eliberati toti hotii si delicventii, care acum se razbunau slujind noii stapaniri. Multi din cei arestati, avusera posibilitatea de a se refugia in tara, dar nu au plecat. Unii mai credeau in propaganda sovieticilor, altora le era jale sa–si paraseasca gospodaria, averea agonisita zeci de ani, dar mai erau si din acei care presimteau ce–i asteapta, dar doreau sa ramana cu poporul sau pana la capat, sa imparta cu el toate nevoile. Timp de vre–o luna–doua, poporul a inteles cine a venit sa–i elibereze si multi din acei inflacarati, bucurosi de venirea eliberatorilor, acum imblau incovoiati, cu capul in jos, cu ochii stinsi, aducandu–si aminte cum a fost mai inainte. Sovieticii s–au napustit din primele zile asupra magazinelor, care mai lucrau, cumparand totul ce vedeau pe rafturi. Basarabenii se mirau la inceput, intrebandu–i ce marfuri au in tara lor si de ce cumpara tot ce le cade in mana. Ei raspundeau ca la ei sunt de toate, dar continuau sa goleasca pravaliile si magazinele. In timp scurt, magazinele ramasese cu politele goale, iar comerciantii, care asteptau marfa noua din tara "fericirii«, inghiteau in sec. Dupa vreo trei–patru luni au aparut in magazinele de stat sovietice tesaturi ieftine, de calitate inferioara, haine prost cusute, galosi din guma si altele, care nu le faceau cinste eliberatorilor. Trebuie de spus ca sovieticii au echivalat rubla lor la pretul de 40 lei romanesti, ce le dadea voie sa cumpere marfuri aproape pe degeaba. Militarul se ducea la restaurant si cu o rubla manca, bea si–i mai dadea si rest. Painea cea alba rotunda, de 2 kg, costa doi lei. Aparuse si paine sovietica, paine–caramida, neagra, urata, cleioasa, cu multa apa. Ce sa faci? Omul vrea sa traiasca, sa fie fericit, o viata buna pentru familie, pentru copiii sai, vrea sa fie pace si liniste. Se deprinde cu orice, asa cum cainele se deprinde cu lantul.

Viata a devenit trista, cenusie… Nu mai vedeai oameni veseli pe strada, toti umblau tristi, ingandurati, nu statea de vorba pe la colturi, ca inainte, nu mai vedeai tineret prin parcuri. Multi care s–au dezmeticit, isi faceau bagajele, plecau la Chisinau, la OVIRul sovietic si se inscriau sa plece in Romania, lasand totul: casa, pamant, avere… Pana mai era timp, caci acordul dintre Romania si Uniunea Sovietica era pentru un an de zile, acord care iti da voie sa pleci in tara, sau sa vii din Romania in Basarabia Sovietica. Dar sovieticii nu erau ca romanii, care dadeau drumul la toti doritorii sa plece unde vor. Rusii dadeau un singur tren, o data pe luna, si in el nu vedeai decat oameni batrani. Tinerilor ei nu le permiteau sa plece, dimpotriva, ii trimiteau la lucru la Donbas, la minele de carbuni. Ii conduceau cu mare alai la gari, cu cuvantari patriotice si cu flori si plecau sarmanii in locuri necunoscute, intre straini, lasindu–si parintii, casa; doar cineva trebuia sa lucreze pentru «viata noua, fericita», pentru «viitorul luminos»… Numai ca peste cateva luni majoritatea fugeau de acolo, paraseau Donbasul, se intorceau acasa flamanzi si goi.

Dar organele NKVD–ului nu dorm nici ele, vin la ei acasa, pe la rude, ii aresteaza si–i duc acum mai departe, in Siberia, unde vrei, nu vrei, trebuie sa lucrezi, ca sa castigi painea cea de toate zilele, 500 grame de paine si balanda sovietica (supa chioara), traind dupa sarma ghimpata in lagarele sovietice. De aici nu poti fugi, dar daca reusesti, esti din nou prins, ti se mai adauga un soroc (3–5 ani) si din nou nimeresti in lagar, uneori in unul cu regim sever.

Asa e viata! Ai vrut libertate, fericire sovietica. Iat–o, bucura–te!

Acum poporul basarabean se trezea din ameteala si amorteala, veneau cu sutele, chiar si oameni de la tara, din sate, veneau la OVIRul sovietic, dorind sa plece in tara, caci acolo e alta viata. Asa e cand dai cu piciorul in neamul tau, cand nu poti pretui ce ai si vrei prea mult de la aceasta viata.

Cine a trait sub sovietici in anii 1940–1941 a inteles bine ce inseamna viata si cat costa "libertatea si fericirea« sovietica.

(Va urma)